234 matches
-
intenții, dorințe și practici ale libertății, riscă să aibă doar o aură utopică, în mare parte suspendată în dezirabilitate, întrucât zgomotul prea multor violențe libertariene tinde să acopere până la înăbușire armonia libertăților asumate individual. Conform acestei opțiuni, indivizii singulari și însingurați în propria libertate nu pot realiza prea multe prin ei înșiși atunci când sunt prinși în vârtejurile transformărilor unei lumi ce pare bine orientată macrosocial, dar confuză microsocial pentru individualitățile în acțiune. Din modul în care ni se prezintă situația actuală
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ciber, cu elementele lui subsecvente, alimentează atât o serie de mituri, cât și temeri, cum pot fi evidențiate mai jos (vezi Alava, 2005): 1 Informatica este un instrument de individualizare a învățării. 1 Informatica este un instrument care izolează și însingurează elevul. 2 Cyberspațiul permite construirea de cunoștințe colective și în mod egal. 2 Cyberspațiul conduce la o hegemonie a info-bogaților asupra info-săracilor. 3 Internetul este un nou spațiu de manifestare a libertății și a respectării minorităților. 3 Internetul este o
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Se naște o nouă societate - a anonimilor -, mai puțin responsabilă, unde prea multe sunt permise (vezi cazul pedofililor ce-și ademenesc victimele pe internet). Și, în ciuda aparențelor de apropiere, de comunicare, dispare comuniunea, oamenii devin tot mai izolați și mai însingurați în fața unor mașini inerte. Din dorința unei comunicări maximale, se naște iminența unei apropieriă minimale! Mediile informaționale pot deforma realitatea, prezentând-o altfel decât așa cum este. Decupajele asupra realității recuperează doar anumite „fețe” ale acesteia, în raport cu calitățile mediului sau cu
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
situându-l, prin abaterea de la normele și legile sociale, În afara societății. El trebuie să plătească pentru vinovăția sa. Semnificația simbolică a pedepsei cuprinde in nuce legea talionului. Pedeapsa este plata simbolică a abaterii de la lege. Responsabilitatea obligă omul, dar Îl Însingurează. El nu este niciodată cu adevărat liber. Omul este, În perspectiva acestei mentalități, permanent responsabil, o responsabilitate care Închide În limitele impuse, de această dată, de legile umane. În felul acesta, catharsisului și mântuirii se mai adaugă și pedeapsa reparatorie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acesteia care decurge din starea de a fi singur. Eu descopăr, percep starea mea de singurătate, În primul rând În plan formal-extern, prin absența sau prin pierderea relațiilor, a contactelor mele cu celelalte persoane. În mod egal, eu mă descopăr Însingurat În condițiile limitative ale vieții, atunci când sunt privat de libertate, când sufăr, În cazul unei boli grave, cronice sau incurabile, În preajma morții etc. Această Însingurare Îmi dă sentimentul că sunt abandonat, că sunt lăsat pradă unui destin crud, ostil, pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
le are, fie că refuză să mi le dea, dar către care eu aspir. Din acest motiv, singurătatea metafizică este un act premeditat, gândit, de retragere din lume, sau dintr-o realitate inacceptabilă de autoizolare. Prin retragere, eu nu mă Însingurez, ci doar mă izolez. Mai exact, ies din lumea comună, pentru a intra În lumea mea interioară, o lume În care mă regăsesc, cu care mă identific și În care, În mod paradoxal, Încetez de a mai fi singur. A
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sufletesc, cât și În cel moral. Fie că este o constrângere externă, fie că este vorba de o abținere interioară, În ambele situații, persoana suferă. Suferințele morale au caracter de frământare și de sfâșiere interioară. Ele izolează sfârșind prin a Însingura Persoana. În plan colectiv, Însingurarea se manifestă prin starea de Înstrăinare a indivizilor. În această situație, compensarea este dată de deschiderea și refugiul interior al persoanei. Ceea ce-mi este interzis În afara mea poate deveni posibil În interiorul meu. În felul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situarea suferinței la nivel corporal, somatic, exprimată prin durere sau suferință organică difuză; localizarea sufletească a suferinței, resimțită ca epuizare, angoasă, depresie, disperare și Închidere; resimțirea suferinței la nivelul conștiinței morale ca o stare de suferință care apasă persoana, o Însingurează și o golește, o aruncă În disperare și adesea sfârșește prin a o Înstrăina nu numai de lume, ci și de sine Însăși. Aceste aspecte ale suferinței, care de regulă sunt asociate, trebuie considerate de către terapeut ca ținte absolut obligatorii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
căderii mele sufletești și morale. Totul se reduce la persoana mea și la nevoile pe care urmăresc cu orice preț să le realizez, să mi le satisfac. Dar, astfel sfârșesc prin a mă izola mai mult de ceilalți, a mă Însingura și a mă goli sufletește și spiritual. Condamnarea la singurătate Înseamnă și sfârșitul ființei mele. Soluția ieșirii din singurătatea egoismului o dă Întâlnirea mea cu ceilalți, o Întâlnire care mă deschide și-mi anulează vidul interior prin iubire. Valoarea modelului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vânt să mă arunc în rouă râzând, să-mi ud armoniile, sunetele toate îmbrățișând trupuri firave de știr către mine cuvintele să-nnoate - corole imense de trandafir, lăsați-mă să cânt pe o pană de lebădă, pe o undă de nai însingurându-mă pe un bulgăr de pământ, pe o scânteie de rai... Zori de zi ... Imi treceau zorile prin venele arborescente condensând nemurire în armoniile aproape absente ale memoriei, unde, oare, sunt nuanțele dintre bine și rău, unde, oare, mi-am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
spaimă și de strânsoare ochii Îi ieșiseră și mai tare din cap. După ce prada muri, șarpele Își desfăcu fălcile fără Încheietură și Începu s-o Înghită. Mamă-sa nu știuse să-l mângâie și-l lăsase să se Înrăiască. Se Însingura, vorbea rar și puțin, găsea În fiecare un dușman tăcut. Așa Își căpătase și porecla, nu neapărat din pricina capului mic, a mustății negre și a ochilor scormonitori. Copilărise prin Baltă, pe malul Dunării, pe ulițele satului, În pădurile dimprejur, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a dreptul, Îmi Închipuiam că sufletul meu era un soi de burete Îmbibat de cocleli de fiere și sânge negru Închegat și aducător de moarte. Mult timp am Încercat să mă conving că era numai vina mea că devenisem un Însingurat printre odraslele de orășeni cu care nu știam ce aș fi putut vorbi. Mă priveau ca pe un ciudat, dar mă lăsau În pace. Puțini colegi au Încercat să-și bată joc de mine, pe urmă le-a părut rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sfârșit, se ridică repede în picioare, făcându-i pe toți generalii să sară în picioare. — Să mergem. Calul meu. Deznădejdea vasalilor săi părea un val care se unduia sub acțiunile capricioase ale minții sale rătăcite. În ultimele câteva zile, se însingurase, cu regularitate, față de vasali și se comporta tot mai mult ca un orfan, nu ca liderul unui clan de samurai. Deși soldaților care-l urmau pe Mitsuhide le era greu să se orienteze pe întuneric - înconjurându-l și strigând avertismente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
absența Timpului. Iar la celălalt capăt, după consumarea Judecății de Apoi, Timpul se oprește. Sau se retrage de peste tot. Istoria se mută în Eternitate. Mă-ntreb: când trăiești mult, extrem de mult și Dănuț privește în treacăt spre Îngerul tăcut și însingurat devii mai predispus să ierți? Cine s-ar încumeta, oare, ca să mărturisească asta? Frecții! reflectează Fratele, acoperindu-și cu palma, ochii obosiți. Fiindcă, din punctul nostru de vedere, omenesc, nu anduranța, nu durata, nu viața excesiv de lungă, pot să conteze
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
însă, mă plictisește. Vino să mă vezi, copila mea. Vino la bătrânul bazar roșu. Acum mă duc și eu să înot. Asta-i soluția tuturor problemelor în acest oraș binecuvântat. Diane își spuse: „George e atât de singur, s-a însingurat de toți. Poate că la asta se gândește părintele Bernard când spune că e ireal“. Se înfiora la gândul reîntoarcerii în propria ei solitudine. În vasta întindere a Băii Exterioare, unii înotau repede, dorindu-și să fie singuri, alții înotau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
frică îngrozitoare, ca un șoc electric. Pe urmă, când am văzut că nu are de gând să vină aici, am simțit dorința să alerg după el. O dorință atât de intensă, încât semăna tot cu o frică. Părea atât de însingurat. Și nu crezi că ai putea să te întorci, pur și simplu la Druidsdale, să apari ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Nu. Sau să-i scrii și să-i spui că totul e în ordine cu tine? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o cariatidă. El călărea pe coapsele ei și se ținea la distanță de pămînt agățîndu-se de ea cu genunchii și brațele. Trupul rece și rigid rămase inert la început, apoi începu să vibreze din ce în ce mai puternic. Trăi o senzație ștearsă și însingurată de triumf. S-a trezit după-amiaza tîrziu. Retrăgîndu-și încet picioarele de sub Janet, fără s-o deranjeze, își luă hainele și se duse în bucătărie, se spălă la chiuvetă, se îmbrăcă, le dădu apă și cașcaval șoriceilor din ladă și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ascunsă. Melanezianul zâmbește și zâmbetul său are cruzimea unei lame de cuțit. Am fost mort, dar am revenit spre a te întâmpina, aici, unde totul a început pentru tine. Pe puntea navei se poate ghici și silueta lui Slütter - la fel de însingurată în așteptarea valului ce o va aduce și pe Pandora. Și Tristan Bantam este aici, cu același sentiment de tinerețe stingheră ca în ziua în care sosea la pensiunea doamnei Java. Toți actorii par să se reunească pentru spectacolul final
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
amestec de despot și victimă, care ne fascina și ne înfricoșa în același timp, care devenise din ce în ce mai singur, pe măsură ce devenise mai arbitrar, ca un Dumnezeu ratat, silit să ispășească el însuși defectele creației sale și să constate că s-a însingurat în zadar deoarece n-a adus mai multă modestie pe lume, oricum nu în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
amestec de despot și victimă, care ne fascina și ne înfricoșa în același timp, care devenise din ce în ce mai singur, pe măsură ce devenise mai arbitrar, ca un Dumnezeu ratat, silit să ispășească el însuși defectele creației sale și să constate că s-a însingurat în zadar deoarece n-a adus mai multă modestie pe lume, oricum nu în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
i se pitise în măruntaie l-a atacat pe Rotari pe neașteptate și a început să-l nimicească. Dar poate că, mai abitir ca mercurul, absența Gailei a fost cea care i-a luat râvna de a trăi. Adesea se însingura în tăcere, cu ochii pierduți în gol, prefirându-și printre degete unul dintre vălurile ei. Eu îi eram alături, încercând să-l implic în treburile regatului, dar părea să nu-i mai pese și prefera să vorbim doar despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
istorica s a trudit să ridice pe om la conștiința omeniei sale, să-l facă ins autonom, ‹‹ homo singularis ››. Cea mai răscolitoare mișcare morală, creștinismul, n-a avut alt înțeles, poate, decît tocmai pe cel de a elibera pe om, însingurându-l (...) căci dacă adevărul e ceva colectiv, social, comunicabil, creștinismul e individual și incomunicabil. Negreșit, creștinismul regăsește apoi tovărășia, întemeiază apoi Biserica. Dar o găsește in el. ” Fragmentul citat din cartea De caelo sau Încercare în jurul cunoașterii individului, semnată de
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
acel fior neuitat, iresponsabil de existența acestei lumi. Cine își înalță aripi în mine, de simt cum zborul meu mă avântă într-o nebună și barocă expansiune? Să fie aripile eternității care mă ridică în infinit, mă tulbură și mă însingurează? Simt toată confuzia eternității în mine și sorb miresmele infinitului cum aș sorbi o otravă. Beat de eternitate și atras de infinit, mă prăvălesc prin spații ca o figură solară și mă avânt prin imensități, ușor ca o iluzie și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
comandă, jignire, resentiment, șantaj (sentimental) (Forward, Frazier, 2008). Stă în puterea noastră să (ne) vorbim (unii altora) cu sensibilitate, curaj și sinceritate despre adevăratele noastre stări și nevoi sufletești, în loc să ne evităm, să ne certăm, tatonăm, distanțăm, disprețuim, urâm sau însingurăm. Este foarte importantă prezența deplină, de neîngrădită vitalitate, care se naște dintr-o întâlnire, cu noi și cu ceilalți. Nu există alt bun, o altă beție, o altă minune de contemplat și de cultivat decât întâlnirea care ne leagă de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în ultima pagina. Scrisul lui este de o cinste și o deschidere atât de fără rețineri încât ne copleșește. Schwab a reușit din multe puncte de vedere o performanță care l-a singularizat, dar în același timp l-a și însingurat: a reinventat limba prin care și-a scris literatura. Există scriitori care folosesc regionalisme, dialecte pentru a-și sublinia apartenența la un spațiu cultural și de civilizație. Schwab nu face parte dintre ei. El reinventează limba pentru a o face
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]