236 matches
-
moral-existențiale ale eului luat sub observație. O caracteristică a literaturii lui Octavian Paler îmi pare tocmai asumarea, pe cont propriu, a unor probleme care îi angajează pe mulți: în cercuri concentrice, intelectualitatea, comunitatea, naționalitatea, umanitatea largă. De multe ori singur, însingurat printr-o funciară retractilitate, scriitorul nu este niciodată izolat. Abordând teme esențiale, atât în interiorul unui context socio-istoric opresiv, cât și în afara lui, analizându-le cu o gravitate specifică, el devine, nolens-volens, parte integrantă a discuției și reflecției publice. Nici în
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
deriva modelelor. Dar și că scriitorul are nevoie de politică pentru a deveni cetățean. Ciudată amnistie! Va trăi „raportul cu puterea ca instanță a răului”, chiar dacă de pe poziții post-totalitare. Trece probele obligatorii ale calomnierii și ostracizării publice, pierde prieteni, se însingurează. Remarcabilă e așezarea lămurită, neezitantă, în evenimente. Dincolo de echilibrul în preconizarea viitorului. Sunt foarte actuale răspunsurile lui Andrei Pleșu în toate momentele politice cheie, ca și cum ar spune, stați liniștiți, este evident că... Doar că nimeni nu-l ascultă. Exasperat, el
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
brodărilor pe seama tentativei de intimidare din 1977. Împărțită între atâtea noi fragilități, ce par că o domină, ea e intimidată, în fond, de o singură realitate cu adevărat insuportabilă: boala lui Virgil Ierunca, un soț ce „tace, devine absent, se însingurează în nefericirea lui. Eu sunt aceea care trebuie să-i ridice moralul, ceea ce, cu pesimismul lui activ, e un travaliu sisific”. Despre ea, mai nimic. Pariul decenței e câștigat, deși are, apropo de crizele agnostice, o revelație tulburătoare citind Agendele
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
unui Tahar Ben Jalloun, Assia Djebar, Rafik Schami deja bine cunoscuți aici în Apus, dar și numeroși "anonimi" din Orient. Batya Gur, o scriitoare israeliană considera că generalizările, prejudecățile nasc ura și că diferențierile duc spre pace. Or, lumea arabă, "însingurată printr-o exacerbată conștiință națională și baricadată în spațiul strîmt al unor tradiții culturale străvechi" - cum afirma Rainer Traub, un orientalist german, se autocondamnă la izolare, facilitînd proliferarea clișeelor și stereotipiilor. Ce asociații de idei stîrnește în mintea unui relativ
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
deși poetul în cauză mizează foarte mult pe simplă lui prezenta. Tot vestind același lucru grav cocosul apocaliptic poate deveni plictisitor. De multe ori versuri excelente își pierd vitalitatea în mișcări desuete: "genunchii tăi / într-un crepuscul sângeriu / se mișcă însingurați (...) îmi caut sens / pe plajă pustiita". Ce căuta "sensul" și prea erodata "plajă pustiita" lângă o imagine atât de reușită, nu întrebați. Cand accentul e pus pe sugestie, pe imagine, pe laconism, astfel de primejdii apar la tot pasul: "coarnele
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
bine. Narațiunea se dezvoltă, cum se vede, dintr-un raționament cu o construcție aproape poematică, simplu și șocant deopotrivă, cel puțin pentru omul european: a nu fi capabil să te comunici celorlalți echivalează cu un păcat suprem. Protagonistul nu e însingurat în handicapul său, cum am crede conform unui mod de gîndire occidentală, ci aparent dimpotrivă, copleșit de prea multa atenție a celorlalți, pe care știe că nu o va putea niciodată satisface. Oamenii diformi, ca și femeile prea frumoase, remarcă
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
dacă perspectiva jocului ar fi dispărut? Și iată că astăzi calculatorul a reușit să facă imposibilul, înăbușindu-le copiilor înclinația ludică. „Copiii dependenți de calculator nu se mai joacă la fel ca pînă acum, nu mai comunică între ei, se însingurează, se alienează. Ajunși aici, aflăm că pentru o treime din adolescenții județului Buzău calculatorul a devenit, realmente, un drog. Cu amenințarea tuturor consecințelor posibile. Întrebați de reporteri, adolescenții înșiși vin cu o explicație plauzibilă: nu există terenuri de sport și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]
-
drăgăstos spațiul din jurul meu. "Dimineața" - mirosul de cafea și ferestrele luminate ce rănesc privirea încă adormită, "seara" - vremea încetinindu-și mersul, atunci când apune soarele, "ziua" - existența devine echivalentă cu trăirea, zgomotul, mișcarea, milioane de activități fără însemnătate, "noaptea" - trupul neputincios, însingurat în întuneric, "și mă-nvață ce e bine" - îngerul păzind copiii care merg pe marginea prăpastiei - pachete de carton cu inscripția ATENȚIE FRAGIL, "și mă-ndrumă spre viața veșnică, amin" - rochiile atârnate în semiîntunericul Dulapului. De atunci Dulapul mă atrăgea
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
profesor, anticar); fără viață personală, el este un dezrădăcinat ce-și reneagă apartenența rurală, fiind înghițit de platitudinea înșelătoare a orașului. O scurtă convorbire telefonică cu tatăl său din final subliniază precis condiția refuzată. În rest, asistăm la povestea unui însingurat din stirpea gogoliană, transpus, nu o dată, într-un Aleoșa ce iubește necondiționat ciudații și nebunii Orașului. Florin Lăzărescu înlocuiește imaginarul camerei de filmat ce dublează textul cu obiectivul aparatului de fotografiat. Problema memoriei, cu oglinzi în boală și estetică deopotrivă
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
se uitau unul în ochii celuilalt, porneau deodată aceeași frază. De atunci se înțelegeau făcându-și numai semne, și chiar și semnele erau din ce în ce mai imperceptibile. Asta scurta grozav ceremoniile.” (p. 47) Aproape în toate povestirile din acest prim volum, personajele însingurate până la pierderea identității sociale dezvoltă o relație specială cu lucrurile și cu obiectele din jur aflate într-un permanent raport întuneric-lumină, apropiere-depărtare. Remarca undeva naratorul din Ferestrele zidite : „Sunt obiecte indiscrete ce se amestecă mai mult decât altele în viața
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
ca necesară abordare a C de către tehnicieni, spre a-i avea în vedere finalitatea lui ca unealtă a beneficiarului-om, este altceva decât această falsă umanizare, prin care C devine o ființă virtuală, un partener uman cu care utilizatorul se însingurează într-o zisă lume "virtuală". Observăm că în unele țări - sau mai degrabă în grupuri de cercetători sau prin câteva persoane - a început să se manifeste înțelegerea necesității unei perspective umaniste în domeniul C. Dar există încă numeroase dovezi că
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
subversiv - Moartea în socialism - are șansa aici să o trăiască din punctul de vedere al prieteniei și absenței. În Linii și cercuri nu interesează sistemul, cât singurătățile, teoria lor. Iar povestea unei femei ce simte că este necesar să se însingureze chiar și în prietenie subliniază prizonieratul dintr-o istorie ostilă. Radu Mareș nu crede în soluțiile adevărului într-o lume shakespeariană, în care măștile sunt singura realitate acceptabilă. Dacă singurătățile din celelalte texte ale volumului (singurătatea evaziunii - O bătaie în
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
acuzat de unii prieteni pentru ideile astea. În locuri publice, mă comport că și ceilalți. Dar odată ajuns acasă, redevin eu. Nu pot trăi decît românește - cu gînduri, cu lecturi, cu obiceiuri și mai ales cu sentimente românești. - Nu va însingurează felul dumneavoastră de a gîndi? - Nu am tendința de a ma însingura de dragul singurătății. Totuși, dacă stau și mă gîndesc, în exil m-am simțit cumplit de singur. Nu mai sînt în mediul meu. Pînă și în pușcărie era "mediul
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
că și ceilalți. Dar odată ajuns acasă, redevin eu. Nu pot trăi decît românește - cu gînduri, cu lecturi, cu obiceiuri și mai ales cu sentimente românești. - Nu va însingurează felul dumneavoastră de a gîndi? - Nu am tendința de a ma însingura de dragul singurătății. Totuși, dacă stau și mă gîndesc, în exil m-am simțit cumplit de singur. Nu mai sînt în mediul meu. Pînă și în pușcărie era "mediul meu". Aici rămîn, totuși, un rătăcit printre străini. - Au funcționat și la
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
omleta și televizoru'", am înțeles, iarăși, că nu prea mai spunem povești. Că, nespunîndu-le, am pierdut din voluptățile statului împreună, al strînsului laolaltă. Că, în consecință, ne risipim, ne îndepărtăm unii de ceilalți, noi de noi înșine, ne diluăm, ne însingurăm. Trist și iremediabil. Din centru, povestitorul se deplasează spre margini. Se cocoață, sau nu, undeva și începe să analizeze, să interpreteze ce vede. Să clevetească. Asta e cu totul și cu totul altceva. Vorba lui Dabija: "Drept e că nu
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
care nu asigură decât o anumită empatie jurnalistică. Oprindu-ne la acest nivel al sociologismului vulgar și al anchetei fonetice la fel de vulgare, cartea ar putea fi sancționată cu destulă asprime. Numai că, atrag atenția, dincolo de dizabilitățile care-i singularizează - și însingurează - pe acești copii numiți când Ana, când Ciocârlan, când Religioasa, când Gâjâita, există o deprindere - specială - pe care, la fiecare deschidere a volumului, ei o împart cu câte cineva. Câte dintre personajele Vivianei Mușa scriu? Câte citesc? Și cât de
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
puțin zece poeme de excepție// să fii aici ca și cînd te-ai afla pretutindeni / încît oriunde-ai fi căutat / să fii imposibil de găsit // noua carte a tînărului poet / nu marchează o cotitură / dar probează virtuți remarcabile // să te însingurezi - din renunțare în renunțare / să atingi prundul nimicului/ în care-și înfige rădăcinile copacul sterp al Marginii// ajuns la al treilea volum poetul / întrutotul maturizat/ este un nume în corul celor patruzeci de glasuri // să fii scobitura din piatra / unde
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
din Maderas născută, așa cum depune mărturie Rushdie, la șaisprezece secunde după miezul nopții. Privesc de acolo, de sus, și tristețea mea plutește împreună cu mine. Mi se pare că toți cei care l-am iubit sîntem astăzi tot mai singuri. Ne însingurăm mai mult, și mai mult, mai închidem o fereastră, zăvorîm o ușă, tăiem încă un fir către ceilalți. O dată fiindcă Vlad Mugur sau Vladone sau Vlad sau Meșterul, artistul desăvîrșit, clovnul clovnilor, prietenul nostru nu mai este, aici, cu noi
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
doi refac ritualul vechi și nou al iubirii dintre un bărbat și o femeie. Se descoperă unul pe altul, încep să se adulmece, se oferă unul altuia, încep să facă lucruri împreună și să schimbe experiențe, apoi se ceartă, se însingurează și devin mai atenți la ceilalți decât la ei înșiși... Joi, 1 august, orele 19.00 Căldură? MARE? după schițe de I.L. Caragiale cu: Daniel Hara, Andrei Seusan, Eduard Cîrlan Într-o lume abulică și dezordonată în care sistemul de
Teatrul Unteatru NU are vacanță by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63760_a_65085]
-
Societatea consumă și se consumă. Bulimia s-a instalat în creier. Nu mai e loc pentru meditație, filosofie, metafizică. Este vremea cool a pragmaticului palpabil, a acumulărilor fizice în absența unei axiologii, a unei relații cu esențialul umanității. Rătăcim, ne însingurăm, ne îndepărtăm unii de ceilalți, de noi înșine. Nu știu de ce, dar îmi este greu să scriu despre Iosif Sava. Face parte profund din ființa mea. Din ce am rostit sau din regretul celor nerostite. Din drumul pe care merg
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
vor urma după acceptarea noastră, a spectatorilor, la această confesiune a unui mare artist, Bartabas. La celălalt pol, Joseph Nadj, coregraful, dansatorul, regizorul, pictorul, fotograful și Miquel Barcelo, pictor, sculptor și ceramist, renumit, și el un fel de rebel, de însingurat, altfel decît Bartabas sau decît Nadj. Paso doble la Eglise des Celestins. Confesiunea gravă și burlescă a doi mari artiști. O demonstrație uriașă, extrem de simplă, a facerii. A metamorfozelor petrecute la vedere. A frămîntării și prefacerii pămîntului, lutului, în fața ochilor
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
americani care au participat în războiul din Vietnam. Întrucât aceștia nu puteau aduce în discuție chinurile prin care au trecut și atrocitățile pe care le văzuseră, datorită percepției diferite pe care o aveau ceilalți americani despre război, aceștia s-au însingurat în ei înșiși, trăind numeroase stări de anxietate (manifestate prin coșmaruri), de teamă, de tristețe etc<footnote Luci Freed, P.Y. Salazar, op. cit., pp. 17-19. footnote>. Sindromul post - avort poate să fi determinat de diferiți factori, dintre care amintim: criza
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
ea. CUNOSCÂNDU-șI FEMEIA în sens biblic. Scepticul temporar Toma pipăind-o pe Thoma, să se convingă, să îi vindece Rana prin oglindire magică. A săruta rana . Să fi fost un exercițiu misterios de taumaturg, de sacerdot modern al marelui însingurat? Dacă ei nu și-au ars sau distrus scrisorile, consider că au lăsat nișa pentru ceea ce instanța cutare de oriunde a condamnat drept intruziune în “viața” lor. în barbaria modernă a toate ( ...) poate că Cioran și Thoma au lăsat o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fi șterse impresiile lucrurilor murdare și păgubitoare nici cu pâraie de lacrimi, nici cu nevoință mare, nici de cunoștințele vaste teologice, nici de timpul îndelungat. Toți călugării trebuie să se păzească cu sârguință, dar mai ales cei zăvorâți și cei însingurați”<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, op. cit., p. 66. footnote>. De la Avva Ammona, ucenicul marelui Antonie și urmașul său în conducerea duhovnicească a monahilor din centrul monahal Pispir, de pe malul stâng al Nilului, aflăm că „ispitele sunt îngăduite credincioșilor adevărați, pe când cei
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
nimic altceva, - și nu am a ma teme decât de părerea confraților de anvergură. Tăria mea s-a bazat, vrând nevrând, pe o anume fire independența, de la Sud, aproape sălbatică în ascunzișurile ei, inconfortabila, antipatica, uneori, si care m-a însingurat. N-am avut parte, așadar, de succese politice, sociale vorba lui D.R. Popescu, prozatorul puternic, pe când conducea Uniunea noastră și care-mi zicea: tu ( adică eu) n-ai vrut să fii niciodată căpitan ( șef adică), ci doar locotenent ( adică să
IN LOC DE PREPELEAC by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13742_a_15067]