958 matches
-
Oscar-ul nu a fost cîștigat de nici unul dintre cele două. Am rămas cu gîndul la „Elling" după ce am citit cronicile. Tot o poveste. Despre vulnerabilitate, despre hipersensibilitate, despre ce și cînd și de ce se poate transforma în patologic, despre însingurare, despre puterea pe care o poate da fascinația narațiunii. Un film despre prietenie ca mod de supraviețuire. L-am văzut doi ani mai tîrziu. Și m-a făcut praf. L-am purtat mult timp cu mine. În călătorii lungi, prea
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
Miorița rânduiala era să nu se știe, mai ales de către cei apropiați, și întâmplările să rămână pierdute într-o ordine care nu are să-i mai dea vreo socoteală celei pământești, ambiția Vitoriei e tocmai să se știe. Ea, cu toată însingurarea, trăiește între oameni și umblă pe poteci lumești. Cred, de asta, că elementele așa-zicând supranaturale ale succesului ei în a-și dovedi dreptatea au fost suprainterpretate. Ceea ce face nevasta lui Nechifor Lipan, găsind în niște străini acel fond uman
Veste, poveste... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4785_a_6110]
-
și-a luat titlul și spectacolul, Ritual de seducție, pe muzica Dianei Rotaru, interpretată live la flaut de Ana Chifu, urmărea seducția grupului asupra oricărei individualități, căreia, în cazul în care refuza presiunea acestei seducții, nu-i rămânea decât alternativa însingurării. Tema în sine este o parafrază la Ritualul primăverii al lui Stravinski, unde comunitatea cerea sacrificiul suprem, în noul context ea condamnă la un alt fel de moarte, prin izolare. Tot despre o dramă individuală, a neadaptării, a fost vorba
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronică în piatră (1971), O capitală în noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii însingurări (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arcade (1978), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfârșitul toamnei (1988). În 1990 Kadare primește azil politic în Franța și până în 2001 locuiește la
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
menite să elimine supraviețuirea oricărui tip de model preindustrial. Astfel se explică necesitatea de a adopta o limbă bazată pe resursele dialectului și expresionismului dialectal sau, dimpotrivă, ale sublimului; conform legii amalgamării stilurilor, o limbă numită de poetul friulan „neoexperimentală”. Însingurare, stranietate, ars combinatoria Tot pe direcția opusă dominantei veacului XX, numită „antinovecentista”, pot fi plasați poeți precum Sandro Penna, Attilio Bertolucci și Giorgio Caproni (de la a cărui naștere s-au împlinit în 2012 o sută de ani). Prin denunțarea, ca să
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
o sută de ani). Prin denunțarea, ca să nu zicem negarea ermetismului, ei și-au impus propria originalitate, alăturându-se din acest punct de vedere lui Umberto Saba. Mai aproape de zilele noastre o avem pe Amelia Rosselli (1930-1996), o pildă de însingurare și stranietate, un fenomen unic în panorama literară italiană, relaționându-se mai curând unor modele străine, celui anglo-saxon sau suprarealist francez, pe care le-a asimilat la sursă, datorită și unor vicisitudini biografice și lungi sejururi în diverse țări europene și
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
căutată a filonului epic, sentimentul unui cotidian apăsător. Forma abia conturată pentru a o face recognoscibilă, precum și paleta cromatică pe dominante de griuri de albastru, constituie semne distinctive ale unei vizualități asociate cu o conștiință modernă, care își asumă traumele însingurării contemporane. Deși ancorat în pictura naturalistă, Gabriel Giodea nu este interesat într-o redare fidelă a obiectului, ci mai curând urma acestuia ce aparține întotdeauna unei recuzite comune, banale: un suport de duș, un cofrag de sârmă, o conductă, un
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
la fel de greu de suportat de altfel ca și exterioritatea din care încearcă să se retragă. Ceea ce mi se pare demn de menționat în legătură cu lucrările sale este relația cu materia colorată ce conține mai mult decât forma, mărturisirea artistului, mesajul de însingurare fapt pentru care, consider că ea este personajul cheie al universului său pictural. Mai mult, privind retrospectiv, dacă la început lucrările erau de mari dimensiuni, acum cele aduse în atenție sunt restrânse ca amplitudine relevând interesul său de a cerceta
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
cuvinte), dar nu vede desenul sugerat de ele. Aude notele muzicale, dar nu percepe melodia. Vede cuvintele, dar nu întrezărește imaginea care rezultă din cuvinte. În fine, la așa înzestrare, așa destin. Specializarea lui Bogdan Mincă îl hărăzește unei fatale însingurări, exegetul concurînd singur, fără însoțitori și fără adversari, pe o pistă deschisă de pregătirea sa de elită. Un Alexandru Elian de secol XXI sau un Gheorghe Mușu fără sutană. Cartea lui Mincă e lupta sa cu îngerul, un fel de
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: Cetatea (1970), Tunetele ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronică în piatră (1971), O capitală în noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii însingurări (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arcade (1978), Palatul Viselor (1981; Humanitas, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfârșitul toamnei (1988). În 1990 Kadare primește azil politic în Franța și până în 2001 locuiește la Paris
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
vorba, mai precis, de felul cum individul se raportează, într-o situație limită, la exteriorități ce devin, totodată, un prim pilon în procesul interiorizării. În al doilea rând, Dora Pavel modelează universul psihologic al eroului prins în ramificații autoscopice. Eșecul, însingurarea, tentația ratării, abandonul, toate dospesc într-un eu tot mai complex. În fine, ultima etapă aparține unei împăcări strategice cu starea de captivitate existențială. O deficiență, în fond, dar care își are rațiunea ei. Cititorii o vor percepe ca un
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
nu știm dacă scrisorile ajung la destinatar. Contează mărturisirea în sine, ca medicament interior, cu funcție lămuritoare, de fixare a identității. Dora Pavel imprimă eroului toate datele identităților scindate din prozele anterioare: familia destrămată, complexul oedipic, sugestia incestului, homosexualitatea depresivă, însingurarea, eșecul proiectului social, alienarea. Cezar reface în confesiuni istoria unei familii disfuncționale. Georgia, mama, profesoară de engleză, are o relație extraconjugală cu un fost elev, Sever Caprini, chiar obiectul îndrăgostirii lui Cezar de mai târziu. Tatăl, învățător, își trăiește singurătatea
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
celor exmatriculați și motivele exmatriculării. În dreptul meu scria: «Pentru declarații false cu privire la originea socială a părinților și rudelor sale»”- Despina Slăvescu, p. 92); 6) legea tăcerii deprinse de timpuriu, copilul fiind învățat să nu vorbească în afara casei. Urmarea e sindromul însingurării cu punerea accentului pe încrederea cuvenită numai anumitor oameni, de aici pierderea naivității și maturizarea precoce, la o vîrstă cînd alții se bucură de nălucile basmelor. („Părinții ne spuneau să nu vorbim despre situația noastră, dar la un moment dat
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
1939), inițiat în arta lecturii, relecturii și a analizei literare de către G. Călinescu, care i-a fost dască l și mentor în același timp, Adrian Marino, grație unor împrejurări istorice și politice nefavorabile, a cunoscut, ani mulți, privarea de libertate, însingurarea și, firește, o izolare traumatizantă. Relațiile literare și culturale pe care le-a stabilit și întreținut un timp îndelungat cu unii dintre confrații săi din România și din întreaga Europă se reflectă cu fidelitate în literatura sa epistolară ce necesită
Noi contribuții la biografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5039_a_6364]
-
proza lui Radu Țuculescu eroii sunt construiți sau aleși din stirpea revoltaților candizi, ce poartă, conștient au ba, istorii cu miez. Ei se trezesc animați brusc de biografeme tensionate ori revelatoare, și-și trăiesc singurătățile paradoxal, căci nu refuză, în ciuda însingurărilor necesare, prieteniile, oricât de neclare. Așa este și povestirea 1974. Începută ca un jurnal de cătănie, proza înaintează spre un final ce scindează realitățile așteptării: plecat în permisie, Remus are un accident în urma căruia rămâne invalid. Toată atmosfera lucrată cu
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
el însuși mărturisește că se desprinde foarte încet „din îmbrățișarea timidă a spicelor” și își adresează întrebări reticent-compensatoare: „Cine îmi spune/ cît de tare strălucește un astru/ cînd între mine și el/ sporește/ liniștea inimii?” (Frezii). Sau o reverie a însingurării consolator feerice: „N-aș spune că-i tîrziu - mă derutează/ freziile pictate într-un tablou reușit./ Porumbeii sălbatici bat încă din aripi,/ mai pot să-mi înalț privirile./ Nu anunț nimic.// Culoarea verii au revenirile mele - /albe poveri de polen
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronică în piatră (1971, Humanitas Fiction, 2012), O capitală în noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii însingurări (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arcade (1978), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfârșitul toamnei (1988). În 1990 Kadare primește azil politic în Franța și până în 2001 locuiește la
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
Sinaia). Activitatea-i era diversificată, nuanțată, complexă. Dar pasiunea, "părinteasca dimândare" era una singură: Armânamea. Nu am putea jura - ca un om care cunoaște ce-i depărtarea expatrierii - că, în sufletul prietenei și colegei noastre nu sălășluia, uneori, o discretă însingurare de exil, discret ascunsă, pe care nici armânamea, nici românimea nu o bănuiau... Stihurile ei armânești pline de sensibilitate din volumele Di nuntru și-di nafoară și Neuri reflectă uneori această stare. 2. Anii se scurg. Odată cu ei, lovituri grele
Tili by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14934_a_16259]
-
a părut apoi Că Fumînd tăcută Mă spionează Din spatele castanilor uzi O zi îndepărtată Privind pădurea de stejari vuind Cu o țigară umedă în colțul gurii Degeaba ar ieși de-acolo Ca o copilă proastă Cu părul încîlcit Sălbăticită de însingurare O zi îndepărtată din copilăria ta Și te-ar privi rugătoare Ce ai putea să faci cu ea Ai risca să ai complicații Nici n-ai lăsa-o să-ți sară în brațe Vei prefera Să dai cu bulgări uscați
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
puțini știau câtă umilință e în grădina succesului și câtă jale atinge ramura înflorită prea devreme a bucuriei. Nu puteai ști niciodată adevărata obârșie a vorbelor. 7 Uneori nu îi reușea nimic nici măcar un capăt de rost nu era pe potriva însingurării și circumspecției. Cum nu putea înțelege de ce, presupunea că rostul e în altă parte, poate în ignoranță, în nedreptățire, în folosul vecinului. Deocamdată se pregătise până la șapte mai rămăseseră trei până la unsprezece și oricum mâine începea sezonul de vânătoare. În
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
întrezărit e doar prinos de înviere. Verbul răsfrânt suferă-n unghere de spaimă sau, trădat, se răsfață într-o virtuală inter-față. Ruga mea e să nu-mi pierd cumpătul. Să pot respira încă vocalele uimirii princiare. Iertarea-i de la Fiul însingurării când te pierzi în mulțime, cum i s-a întâmplat Mântuitorului și lui Joyce, uzurpatorul, pe o scenă la un colegiu din Dublin. Scriu ca să învăț a citi și a muri. Poezia nu va elibera sufletul și se va risipi
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
nu observi replicile eroinei, plus discrepanța dintre vocabularul elevat folosit de ea și modul în care vorbesc cei din mediul ei. Contrastul este altminteri necesar pentru a puncta alienarea lui Bree, izolarea completă - cu excepția terapeutului ei - în care trăiește. Firește, însingurarea este temporară, ea fiind ,planificată" să se sfîrșească odată cu schimbarea de sex.
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
țărmul lutului tău, cu fiori de sirene și dezmăț de îmbrățișări. De din tine mi s-au clădit zilele, ca o clipă ce n-are chip, peste care Dumnezeu și-a așezat oasele, nemurind-o. IARNĂ Albise carnea copacilor. Prin însingurarea mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din volumul de versuri „ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
eliberării ființei de forțele exterioare, așa cum l-a acreditat în specia gândirea existențialista. Potrivit existențialiștilor, omul se împlinea prin depășirea voluntară a limitărilor actuale - printr-un act de transcendere, ca să folosim terminologia germană. O depășire prin care se elibera de însingurare (Albert Camus), de constrângerile tehnicii (Herbert Marcuse) ori de cele ale politicii autoritare (Karl Jaspers), dar întotdeauna împreună cu semenii. Libertatea nu era niciodată reală că libertate autoreferențială, ci numai în măsura în care îi antrena și pe ceilalți 24. În acest fel umanismul
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
sătească). Frecvența interdicțiilor justifică o revelație acceptată: vinovă- ția de a te naște, laolaltă cu renunțarea la feminitate, în favoarea unor simboluri existențiale (sângele, singurătatea, moartea). De altfel, drama comunității are în centru neputința alegerii între singurătate și - cuvânt necunoscut celorlalți - însingurare. Tabloul degradă rilor din Ținuturile joase poate fi complet numai prin accesarea sensurilor cuprinse între aceste cuvinte cheie. Singura desfătare imaginată rămâne clipa privilegiată a depărtării „înainte ca oamenii să se înrăiască”. Un stigmat ultimativ ce redimensionează drama ratării. Cititorii
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]