699 matches
-
totala dăruire pentru cercetarea științifică, l-au elogiat pe omul cărții, au văzut în el "cea mai splendidă incarnație a curiozității umane". Această dăruire totală era și o moștenire a dârzeniei înaintașilor săi și ea a făcut din el un însingurat, însingurare care s-a accentuat în urma destrămării familiei sale. Mulți l-au văzut doar ca un însingurat și unele epitete au revenit adesea sub pana celor care l-au evocat: mizantrop, ascet, un mare izolat, o fire închisă, hipersensibilă, necomunicativ
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
splendidă incarnație a curiozității umane". Această dăruire totală era și o moștenire a dârzeniei înaintașilor săi și ea a făcut din el un însingurat, însingurare care s-a accentuat în urma destrămării familiei sale. Mulți l-au văzut doar ca un însingurat și unele epitete au revenit adesea sub pana celor care l-au evocat: mizantrop, ascet, un mare izolat, o fire închisă, hipersensibilă, necomunicativ, rigid, aspru, neadaptabil, distant. Bunii cunoscători ai săi însă au denunțat aceste "impresii ușoare". Emilian Constantinescu scrie
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
spre stele De parcă toate erau ale mele Un nu știu ce îmi spunea mereu Aici e nu e locul tău Dar unde? ăntrebam Acolo, poatre chiar Dincolo Nu, mai sus Nu, mai jos Și tot așa mutându-mă de ici-acolo Rămîneam însingurat Om al nimănui, de nimeni chemat PRIMA POEZIE Unoeri văd în albastru Alterori în galben sau în roz, Verdele știu că-mi vorbește, Pe cînd roșul aproape mă orbește Aerul vibrează în culori. Și de sunete cerești Inima tresaltă de
LIRICE (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373745_a_375074]
-
Acasa > Poeme > Emotie > GÂNDURI PE-O FRUNZĂ DE NU-MĂ-UITA Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să plâng dar lacrimile mele s-au rătăcit pe căi însingurate luându-mi sufletul pribeag, cu ele, uscat și însetat de puritate. Aș vrea să strig dar nimeni nu m-aude toți au plecat pe căi înstrăinate luându-mi oasele anemice și ude și carnea putredă pe jumătate. Aș vrea să
GÂNDURI PE-O FRUNZĂ DE NU-MĂ-UITA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384748_a_386077]
-
de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea din interior, perspectiva onirică asupra lumii, în așa fel încât să o poată extinde și asupra
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea din interior, perspectiva onirică asupra lumii, în așa fel încât să o poată extinde și asupra
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
pasaje carnale frapante: "dar mă risipisem atât de mult pe așternuturi, pe abataje, pe muștiucul unui saxofon spart, încât am lăsat-o baltă cu puțin înainte de a-mi țâșni din gură o limbă nouă, mai flexibilă și/ mult mai puțin însingurată decât aceea cu care te crestasem, nerăbdător, tandru, deznădăjnuit/ între coapse." (pag. 30). Concluzionând, un poet cu alunecări de teren, interesant (de promițător). La drum de seară... Poezia (dacă e) Floricăi Madritsch Marin induce o senzație de claustrofobie în propriul
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
-n uitare, Invata-ma să rabd ca piatra De pe mormânt, pana mă sfarmă Din nou stihia Învierii. Lin, Maica Domnului... Pe bolta-nalta bizantina Lin, Maica Domnului răsare Vesmântul ei prelung-albastru O-nchide parca-ntr-o chilie De înstelări unduitoare. Însingurata frumusețe A chipului care veghează Mi-aduna mintea de pe drumuri, Puterea mâinilor eterne Mă limpezește într-o apă, Din care bea numai lumină. Legenda unui alt Sisif La ceasul vinețiu al nopții, Se strecura în catedrală Să fure sensul din
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017. A îngălbenit demult, un gând la tâmple, timid, aștepta o minune să se-ntâmple, totdeauna, a crezut că timpu-i răscruce, căci nu poți ști ce anume, ceasul aduce. Deseori, însingurat, rătăcea neputincios, chiar pe vreme vitregă și drum alunecos împodobit cu răbdare a sperat o minune, căci inima ce suferă, e lipsită de rațiune. Am crezut todeauna,-n gându-ngălbenit, doar că zăpezile anilor chiar, l-au troienit, dar o rază
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
îngălbenit păstrat, drept festin. 25 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult A îngălbenit demult, un gând la tâmple,timid, aștepta o minune să se-ntâmple,totdeauna, a crezut că timpu-i răscruce,căci nu poți ști ce anume, ceasul aduce.Deseori, însingurat, rătăcea neputincios,chiar pe vreme vitregă și drum alunecos împodobit cu răbdare a sperat o minune,căci inima ce suferă, e lipsită de rațiune.Am crezut todeauna,-n gându-ngălbenit,doar că zăpezile anilor chiar, l-au troienit,dar o rază
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
diverse „colaje”? Omul contemporan trăiește sub presiunea urgenței. Cartea îi oferă un refugiu, un moment de relaș și pe vreme bună, și pe vreme rea; ea vindecă stresul, în timp ce calculatorul îl accentuează. Multele obligații fac, din omul de azi, un însingurat și un înstrăinat. Cartea este, pentru el, un asociat, un tovarăș, creează o relație de proximitate; calculatorul, mult mai rezervat, este numai un mjlocitor și ne este infidel, prin natura lui mereu schimbătoare. Cartea este prietenul discret care la nevoie
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
din «Visul unei nopți de vară» de W. Shakespeare“, punctează secretarul literar Codruța Popov l Irene Flamann Catalina: „actriță de mare sensibilitate artistică, a creat o gamă amplă de tipologii umane: vibrante și stranii, sincere și puternice, sensibile și fermecătoare, însingurate și tragice, ingenue și cochete, personaje rămase, în interpretarea ei, antologice: Sonia din «Unchiul Vanea» de A. P. Cehov, Marilyn Monroe din «Geniul și zeița» de Terry Johnson, Mary Poppins din «Mary Poppins» de Silvia Kerim, Olga din «Trei surori» de
Agenda2005-27-05-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/283900_a_285229]
-
sugestiv intitulat „Sarea Pământului”, a reprezentat țara noastră la Olimpiada Culturală de la Atena, în 11 august 2004, la inaugurarea Casei României. Poate pentru asta se pot face trimiteri la referințe grecești: tragediile antice, Danaidele, cu sentimente puternice, dar și văduva însingurată, mereu în veșminte negre, din „Zorba Grecul”, în interpretarea de neuitat a Irenei Papas, în ochii căreia se oglindea toată durerea lumii. Atunci mărturisea pentru cotidianul „Adevărul”: „Vreau să aduc la Atena cântece care nu sunt promovate cum ar trebui
Agenda2005-11-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283489_a_284818]
-
de Irina Dogaru, iar volumul este însoțit de două texte critice: un cuvânt înainte de Alexandru Ciorănescu și o postfață de Andrei Ionescu despre "etapa spaniolă" a lui Al. Busuioceanu. Editura "Jurnalul literar" perseverează în subiect și restituie în 2001 jurnalul însinguratului nostru scriitor, intitulat Caietele de miezul nopții (jurnal 1939-1957), într-o ediție îngrijită, note, traduceri și prefață de C. Popescu-Cadem. Din păcate, autorul a intervenit în paginile sale de manuscris, în ultimul său deceniu de viață, s-a autocenzurat sever
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]
-
de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior, Se-nveșmânta în fum și-n patimi. M-am adăpat dintr-un izvor Căuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior, Durerea morții, spini și pleavă. Pe drum pustiu, bătut de vânt, Însingurat, cu grea-povară, Călcam tăcut,...cu pasul frânt, Sperând să aflu primăvara. Să-mi crească iarăși ghiocei! Brândușele să mă răsfețe! Să zboare albii porumbei, Să-mi șteargă lacrimi și tristețe! Să vină ploaia, cald-descânt, Stropi vii de binecuvântare! Iubire-ascunsă în
TRISTEŢI ŞI ZBORURI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384855_a_386184]
-
oameni și judecându-i pe ei, te judeci pe tine însuți, te cunoști mai bine. Uite încă un dar din partea ta pentru mine, prin spusele tale. Filozofia poeziei tale este ceea ce nu puteam defini în ceea ce caut de când am rămas însingurată în a dărui tandrețe și iubire deplină. Dincolo de gesturile obișnuite ale cotidianului, am primit prin băieții mei mirul iubirii fără cuvinte, zâmbetul părului de aur și al trupului contorsionat de dureri, clinchetul de clopoței al inimii curate, atunci când simțea glasul
INIŢIERE ÎN INEFABIL, CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384328_a_385657]
-
De vântul aprig, furtuni și uneori de ploi, Rodu-a crescut bogat doar mângâiat de-o boare Și a lăsat clepsidra să curgă între noi. Dar am lăsat în rod a ochilor oglindă, Înțelepciune-n gânduri și un descânt de dor, Însingurat de-oi fi deschisă-i a mea tindă, Iar rodul nostru va fi al meu până-am să mor. Aprind tăciuni în orice zi care apune, Trimit un gând curat la poarta nemuririi, Căci rodul ce mi-ai dat e
RODUL IUBIRII de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382507_a_383836]
-
toate, ascultându-mă, viața mi-o petrec din când în când. 22. Reperaj: acordurile de jazz îmi stârnesc amintirile, prin fumuri de alcool visez stând treaz, rememorându-mi pe rând toate iubirile devin un melancolic lucid, cu haz. 23. Reperaj: însingurata și neliniștita piesă de șah așezată pe o pustie tablă cu pătrate albe și negre, alienată și tristă fredonează o fugă de Bach anticipând astfel mutările alegre. 24. Reperaj: fotografiile pentru uzul burților sătule mă intrigă, mă răvășesc, mă dor
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
pentru cuibul sufletului nostru! PÂNĂ CÂND (Deri kurr) Până când să mă rog Cascadei să împrospăteze sufletul meu aprins. Până când să-i cer Cascadei să-mi dezmierde ochii mâinile gândurile. Până când tu Cascadă jucăușă peregrinezi măreață către marea de frumos albastru. Până când însingurat să aștept să mă împrospătez în prea plinul tău. Până când mă vei boteza cu apa lacrimilor înspumate ale pârâului tău Cascadă... PE MARGINEA LACULUI (Buzë liqenit) Prospețime lunecoasă în prim asfințit doi îngeri priveau dansul ușor al lacului albastru. În
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
spiritul dominator al unuia dintre parteneri, stări care ar distruge dragostea, sunt reduse la tăcere, dragostea va învinge mereu. Reprimarea dragostei duce la dispariția ei. Dacă impulsurile de amabilitate și generozitate sunt reprimate, ele dispar, iar inima devine rece și însingurată. Simt că eu am lăsat ca inima celei care a fost legată de mine să tânjească după dovada că dragostea mea a fost sinceră. Eu eram convins că i-am acordat-o. Nu știu în ce măsură ea a fost mulțumită de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta Până când se va crăpa iarăși ziuă. Tot așa
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
De mulțumire fără de răsplată, De-aceea plîngem după un diluviu, De-aceea viața noastră-i vinovată. Ce tristă este lumea asta mare, Cînd ne trezim că nu avem iubire Și că îmbătrînim fără cruțare Și fără nici un fel de lămurire! Însingurați, cuminți, la masa sorții, Mai goi decît Adam pe o cîmpie, În față cu un vin, îi cerem morții Să mai întîrzie-o clipă, cît mai vie. În orice caz, trăim, - acesta-i dreptul Pe care ne-am văzut stăpîni, în
ÎN ORICE CAZ, TRĂIM de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383089_a_384418]
-
multă vreme Că, în zori fug de lumină. Vrăjitoarele descântă Să ia mana de la vite, Sau blesteamă de-nsoăimântă Fete, să nu se mărite. Ori fac vrăji de răutate, Alungând soartă ursită Cu trucuri în miez de noapte, La fântână părăsită. Însingurat să îi fie Destinul unei rivale, O fată cu invidie Plătește la vrăjitoare. Bântuie pe la răscruce, Dar și prin curți, sălbăticiuni. Pe vite să le mănânce, Acelor ce nu-s buni creștini. C-ar fi sortite anume Să facă pagubă
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE DE SF. ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383098_a_384427]
-
Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta ... Citește mai mult Vă întreb pe voi îngeri
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Pasărei Phoenix,Înveșmântând cu luminăCerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celesteS-au topit sorii și galaxiileși s-au umplut clepsidreleCu nisipul de aur al stelelor.Râurile de sânge ale veaculuiS-au vărsat în ocean amurgind.Pe pământ au rămas însingurate,Încremenite în rugăciuneaDe seara doar oasele fragileAle sfinților mărturisitoriSă se albească precum varulPrecum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinseSă ne lumineze calea,Pe colinele pe care vom înnopta... VII. TEOLOGUMENA - DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr.
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]