1,702 matches
-
rolul de a răscoli limbajul, de a da formă și viață cuvintelor, Îmbrăcându-le În culorile mirifice ale tuturor anotimpurilor. Cuvintele, aceste bogății neprețuite, aceste sărbători ale sufletului, așteaptă În porturile imaginarului vânturi prielnice, care să le poarte spre țărmurile Însorite a celor aleși. Ce ar fi fost această lume fără Platon, Arisotel, Shakespeare, Michelangelo, Rafael, Goethe, Eminescu, Creangă, Martin Heidegger, Lucian Blaga, Octavian Paler, Dostoievski, s.a. Cuvântul, ca semn al puterii, al superiorității spiritului este menit să lase o urmă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
imediat la muncă, mă aruncă de la etajul zece al blocului În care locuia. M-am Îmbrăcat În mare grabă, mi-am luat geanta și sacoșa ( acestea fiind toate bunurile mele) și am plecat spre gară. Era o zi de toamnă, Însorită ( 13 octombrie 1989), plină de culoare și promisiuni. Pe măsură ce mă apropiam de Tulcea, spaima mea creștea tot mai mult. Tot ce știam despre acest oraș era că se află undeva la capătul țării și este Înconjurat de apă, Dunărea fiind
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
De ce atâta crudă și oarbă suferință?! Mă Întrebam necontenit, sperând că de undeva, din această livadă, voi auzi un foșnet și un sâsâit de șarpe... și poate un răspuns! A Început să picure ușor, picături calde, izvorâte dintr-un cer Însorit. M-am Îndreptat spre cameră, deoarece la ora 18.00 trebuia să fiu la masă. Un borș bun de legume, din producție proprie, și un pilaf de orez mă așteptau În boluri speciale și așezate În capul mesei dinspre bucătărie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vede prin urechi. Ar trebui să mănânci ca lumea zece ani de acum încolo, să te faci om". "De o oră tot mănânc". "Mai mult mesteci", zice tatăl ei și adaugă: "leită maică-ti". Se culcă în camera cea mai însorită. Când au făcut casa cea nouă, tatăl său le-a spus: : Facem o casă să intre soarele în ea de cum răsare până apune", și așa au făcut-o. Închide ochii și o vede pe bunica pe lespedea de piatră din fața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mă închipui în viitor, deși prin creier mi se perindă fragmente din viață, mă uit la ele ca un mort la propriul său trup, le privesc cu umor deși știu exact cât m-au durut, dar acum, în această rostogolire însorită, îmi permit să le îndepărtez de corpul meu, ne apărăm de durere cum ne apărăm de riduri, îndepărtezi oglinda să nu le vezi, dar știi că ele sunt tot acolo, că imaginea din oglindă este un fals, între tine și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mea la câteva sute de metri, îi văd eșarfa fluturând în urma ei ca aripa unei păsări mari, aleargă Silvia, aleargă, de ce nu-și găsește liniștea, ar trebui să fie fericită, are o stare bună, este sănătoasă, trăiește într-o țară însorită, e liberă, dar ea aleargă strigându-și nefericirea pe "ulițele" Sydney-ului de parcă ar fi în Prundul Bârgăului, când e acolo "se face fericită", cum spune ea, să plesnească rudele și prietenii de ciudă, să vadă cine este ea, o bogătașă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ultima vreme este din ce în ce mai agitată, o dor toate mădularele. Simte că i s-a terminat răbdarea, că organismul începe să i se surpe. Are senzația că plutește, că timpul curge cumva înapoi, ar vrea să danseze cu el pe plajele însorite ale Greciei... Zâmbește strepezit, nu mai e la modă să mori din dragoste, sună ca în japoneză, lumea trăiește la suprafață, de o vreme încearcă și ea să se ia peste picior, numai că râsul îi cade în călcâie de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și un negru în devenire. Seara nu era prea departe, foamea însă se arăta a fi nespus de aproape de ei. Lăsară lucrul de izbeliște. Se așezară în jurul focurilor, în așteptarea străchinilor cu mâncarea ce urma să le facă viața mai însorită. Câțiva chiar încercară să ceară bătrânelor măcar o lingură de zeamă, pofta era mânată de la spate de o foame ce nu cunoștea nici un fel de opreliști. - Stați, barbarilor, se stropșeau bătrânele, întâi să facem mămăliga! Unii, ca să uite de foame
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mă ducă și să mă lase cu tot riscul un timp acolo. După care, Dumnezeu cu mila... Cimitirul căutat se afla mult În afara orașului, aproape de aeroport, după o lizieră Înaltă de salcâmi sălbatici. Am fost transportat cu furgoneta Într-o Însorită zi de primăvară. Șoferul (un domn cu mișcări repezi) Împreună cu Teofil m-au ridicat din spatele mașinii, de pe patul ca o targă, improvizat din două pături groase, și m-au cărat cu mare greutate până la mormântul Otiliei, fiind nevoiți să ocolească
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Olga Dragomir se căsătorește cu un domn din lumea mare se răspândi în progresie aritmetică în tot spitalul, ba încă depăși granițele acestuia, făcând ocolul orașului. Ina se bucură. O felicită și-i ură să aibă parte numai de zile însorite, viața să-i fie plină, îmbelșugată și fericită. O mâhnea faptul că buna ei prietenă, se hotărâse să lase în urmă tot ce-i fusese drag cândva, mama, prietenii, serviciul, orașul natal... Ina avea certitudinea că o altă prietenie adevărată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
avea nici grijă, nici timp, nici interesul, de a se apleca asupra a așaceva. Lumea își vedea de drumurile, de treburile, de bucuriile și de necazurile ei. Bătrânul Tucă își terminase de modernizat casa. Își așezase, într-un colț, mai însorit, când afară era senin și nu adia nici un firicel de vânt, un fotoliu înflorat, pe care se lăfăia, ca un vodă din povești, inhalând parfumurile florilor, frunzelor și ierburilor din grădina înțesată cu tot felul de vegetații, gospodărește orânduite, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
perioa da interbelică. Nu erau televizoare, nu era e-mail, nu era Pepsi, dar nu erau nici mitocani, grobieni, țigani, mizerie, corupție, răutate. Dar să citez din ilustrul critic :”...Calea Victoriei, cu mașini, trăsuri și o mulțime de oameni, Într-o zi Însorită. [...]Mașinile trec prietenos, printre pietoni. Un domn se plimbă relaxat, cu mîinile Împreunate la spate. Recla mele de pe clădiri evocă naturalețea relațiilor cu străinii : Philips, Chlorodont, Wimpassing...Dar cel mai elocvent rămîne peisajul uman. Nu există copii ai străzii, spălători
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rol, Într-o viitoare piesă! Sigură, dar efemeră, a mai fost aventura cu actrița Vera Kommisarjevskaia - cea care a intrat, peste noapte, În Pescărușul și care, spre finalul vieții dramaturgului, Îl căuta avidă de continuarea relației lor, Într-o localitate Însorită. Era prea tîrziu, Anton Pavlovici fiind grav bolnav și, În plus, În etapa exclusivă Knipper („ultima pagină” a vieții lui)... În noiembrie 1895, Îi scrie lui Suvorin: „Am terminat cu amantele!”.Așa o fi fost? Oricum, peste 5 ani apărea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fi fost! Mă făceam dă cacao, dracu', față dă omu' ăla. Oricum, pă ăștia doi n-aș pune bază nici să ducă coșulețu' cu colivă pân' la biserică. Aia e!" Ieși din spital într-o stare de spirit excelentă. Dimineața însorită și neașteptat de călduță de noiembrie i se părea minunată. Doctorul Gherasim îi propusese să-i aranjeze să-l ducă o ambulanță acasă, dar nea Vasile refuzase ferm. Știa el că o dată ajuns în fața blocului ar fi trebuit să-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
e cu noi!“. Ajuns sus, semizeul În uniformă și-a tras puțin sufletul, iar apoi și-a dat jos chipiul, dezvăluind mulțimii un val de strălucitoare transpirație care izvora dintr-o țeastă parțial despădurită și care, În irizările acelei amieze Însorite, constituia un adevărat nimb al măreției. Cezar Însuși, dac-ar fi vorbit atunci poporului, anunțând cucerirea Galiei, descoperirea Americii și aselenizarea Într-un singur discurs, n-ar fi fost Întâmpinat cu atâtea urale. Dictatorul stradal a mulțumit Însă prin câteva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu se putea prinde și cădea ca proasta În nas, după care Își lua din nou avânt și pica la loc. Ce naiba era? Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o amiază mohorâtă. Vera cotrobăia În continuare prin șifonier, iar eu prin propria tărtăcuță, căutând ciorapul desperecheat al unei idei. Brusc, mi-am dat seama. M-am dus lângă Vera, care bodogănea cu mâinile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cioc metalic plină pe jumătate cu cafea și un album plin cu fotografii din care privește melancolic aceeași femeie cu ochi mari, căprui. Lumina dimineților nu poate intra prin ferestre, pentru că draperiile ocru sunt rareori date la oparte. În zilele Însorite se zăresc totuși dâre mătăsoase, gălbui. Își scrie jurnalul cu meticulozitate, ca un chirurg ce se pregătește Îndelung pentru o operație revoluționară. Întâi iunie Azi noapte am visat un ozene. Deasupra primăriei, am zărit un punct luminos ca o portocală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Londra împreună cu Rosemary. Urma să participe la o dezbatere la Institutul de Artă Contemporană și rămăsese peste noapte la Rosemary. M-a întrebat când putem să ne vedem. I-am spus că am să-l sun eu. Era o dimineață însorită, prima după multe zile mohorâte, dar geroasă, senină și strălucitoare și care făcea să sclipească cristalele de gheață de pe plantele din grădina din Hereford Square, amintindu-mi astfel de Austria, de zăpadă și de schi, de fericirea de odinioară. Fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și, cu un gest care trăda discreție sau reținere, puse volumul pe care-l cerusem În fața mea, Întorcând-o astfel că o alinie cu marginea biroului. Apoi plecă fără a mai spune ceva. Din obișnuință, absolut inutil Într-o zi Însorită ca aceasta, m-am Întins după brățara de alamă conectată la lampa de citit cu abajur verde și am aprins lumina. Karp nu-mi spusese nimic despre o eventuală plecare de la fundație. Desigur, era decizia sa, dacă dorea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai aibă de-a face cu mine. Și dacă totuși aș suna-o, de data aceasta fără să mai pretind că sunt altcineva, decât persoana asta complicată? N-avea cum să se supere, nu? Când ridică receptorul, Într-o după-masă Însorită, dar fragilă de Început de aprilie, Dora păru distantă. Răgușită și ezitantă, vocea ei sugera clar că nu se simte În largul ei - și asta din cauza mea, am presupus. M-am Înjurat În gând. Dar acum nu mai era cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care făceam pe noi în blugii noștri prespălați la vederea Noii Anglii Istorice, visând vechiul vis agrest în automobilul decapotabil închiriat - sau să fie o atitudine complet normală în dragoste posibilitatea pe care am întrezărit-o în acele câteva zile însorite pe care le-am petrecut cu Maimuța în Vermont? Ce anume s-o fi întâmplat? Ei bine, cea mai mare parte a timpului ne-am petrecut-o în mașină. Privind văile, munții, lumina de pe câmpii; și, desigur, frunzele, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Portnoy încoace, Alexander Portnoy încolo și, ca să fiu absolut cinstit, nu pare să mă deranjeze la fel de tare ca de obicei faptul că vorbește silabisit și că din vorbele mărunte face cuvinte mari, iar din cuvintele mari face fraze întregi. Ah, însorita dimineață de sâmbătă șerpuiește molcom în timp ce el înșiră, silabă cu silabă, meritele și împlinirile mele soborului de rude și prieteni. Trage-le-o zdravăn, Warshaw, suge-mi-ai pixu’, nu te grăbi din pricina mea, te rog. Eu sunt tânăr, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sărută bine... Îmi zise Tinsley, după câteva zile. Eram cu Lauren pe vasul tatălui lui Tinsley, o șalupă veche, Într-o plimbare până la mica insulă aflată nu departe de plajă. Eram toate Întinse pe puntea din spatele vasului. Era o zi Însorită și cu briză, ideală pentru bronzat. Lauren și Tinsley purtau amândouă bikini albi foarte sumari, pe care Îi foloseau numai pentru bronzat. Își aduseseră de asemenea o geantă uriașă cu ținute de schimb pentru diverse activități nautice, inclusiv costume Hermès
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți și șosete albe până la genunchi. De fapt, arăta șic Într-un fel ciudat, mai ales În decorul camerei complet albe a lui Lauren. —Iată-l, am spus, arătându-l pe Hunter. Haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu e un argument care să reziste În fața instanței de judecată. Poate că a uitat pur și simplu de ea. În ziua următoare, pe terasa de la L’Idéal, mă Întâlnisem cu Lauren ca să luăm prânzul. Era o zi atât de Însorită, că schiorii se dezbrăcaseră până la tricouri În timp ce mâncau din farfuriile cu pela. Locul nu era, totuși, o bună alegere pentru o Întâlnire la care să avem o astfel de conversație: toată lumea din Megève venea aici pentru prânz, dacă reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]