1,710 matches
-
controlate de către Traian Băsescu. Deci dacă a fost posibil ca, în vreme ce domnul Băsescu se găsea în garaj, să se năpustească procurorii, la ordin, pentru că aici nu e vorba de voința majorității procurorilor de a face aceste anchete penibile și ușor înspăimântătoare, asupra sătenilor și cetățenilor în legătură cu votul lor, e ușor de extrapolat ce se va întâmpla cu Traian Băsescu, acum, la Cotroceni în materie de dosare penale. Domnul Băsescu, așa cum a spus, trebuie să se răfuiască cu autorii 'loviturii de stat
CTP: Ne aflăm într-o democrație eratică, românii fiind nevoiți să aleagă între doi mincinoși () [Corola-journal/Journalistic/42770_a_44095]
-
de trifoi, floarea-soarelui și cartofi, arzând ninse sub lună, curgeau, înecate-n lunci grase, pe malul Siretului. Totul mișuna de exodul mărunt al lighioanelor și vietăților adunate în turme nesfârșite să-și găsească sfârșitul pe drumul pierzaniei. O pornire tainică, înspăimântătoare, le mâna odată cu vântul ce creștea năvalnic și se tânguia fierbinte, noapte de noapte, de la mijlocul nopții până în zori, să se adune în soboruri lungi, în mase compacte, de sute și sute de mii, ca-ntr-un cataclism al speciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu mai avea noră, rămăsese numai cu Miluță, și nici Miluță nu mai era al ei... Își apăsă pieptul cu mâinile, suflând tare, cu gura deschisă. Când i se mai potoli inima, intră izbită de liniștea nefirească și de aspectul înspăimântător al cârciumii pe care-l sesiză dintr-o dată. Se uită buimăcită prin încăperea devastată, la mese, la pereții goi, care-i frigeau ochii, și i se păru, cum stătea în ușă și se zări în oglinda spânzurată la intrare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scrutează viclean ca judecătorul care intuiește crima), eu știu, e vorba de altceva... (Aplauze) Oximoronul "tăcere asurzitoare" (ales și de poeta Magdalena Ghica O tăcere asurzitoare, poezii, București, Cartea Românească, 1980) este deosebit de sugestiv pentru lirica lui Botta. Evocă tăcerea înspăimântătoare de după căderea cortinei, singurătatea absolută a unui actor fără public. "Cel mai înalt om din lume" intuiește nevoia de a trăi, dar nu oricum, ci în spectacol, tocmai atunci când spectacolul i se refuză, când lumea întreagă pare să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
învăluit în iluzii iată adevărata morală a lui Hamlet, și nicidecum acea ieftină înțelepciune a visătorului din poveste care, tot chibzuind, ajunge să nu facă nimic, oarecum dintr-un exces de posibilități. Nu! Nu chibzuiala, ci adevărata cunoaștere, perceperea realității înspăimântătoare învinge, atât la Hamlet, cât și la omul dionisiac, orice motiv de acțiune"44. Emil Botta nu vrea să știe. El este un creator de iluzii, nu de adevăruri. Atunci când acestea din urmă i se oferă, ființa lui se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de soare. For-for-formidabil! se cruci Nuțu. Așa scrie acolo, așa v-am spus și eu, încheie Bărzăunul, ca și cum s-ar fi temut să nu-l scoată cineva vinovat pe el de răpirea domniței. Toți rămaseră tăcuți, privind înfiorați spre înălțimile înspăimîntătoare ale peretelui de stîncă. Nu credea nimeni că s-ar fi putut întîmpla cu adevărat așa cum povestise Bărzăunul, dar, fără să vrea, fiecare făcu o legătură între turcii care fuseseră transformați în vulturi și păsările acelea mari și negre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tu și să găsești singur. Ascultă aici: cam la vremea la care tu "uceniceai" deja în haită, un animal înfiorător la vedere și-a făcut veacul la marginea dinspre răsărit a pădurii acesteia. Biet suflet: înfățișarea îi era atît de înspăimîntătoare, încît mamele își ascundeau odraslele din calea lui, ca să nu rămînă speriate pentru toată viața; era așa de urît, încît, după ce se adăpa, nimănui nu-i mai venea să bea de la același izvor în ziua cu pricina. Avea un chip
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
La orice fel de reacție s-ar fi așteptat din partea fiului său, numai la efuziunea aceea de bucurie nu. O, tată! Ce minunat! Asta trebuie să fie. Nu m-aș fi gîndit niciodată. Da, Omul... Am auzit despre el povești înspăimîntătoare. E puternic. E neîndurător. E deștept. Da, tată! S-ar putea să ai dreptate. O, în sfîrșit, o cale de urmat... Înțeleptul se grăbi să-i potolească entuziasmul. Realizezi că nu avem indicii care să ne asigure că nu ne
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
posteritate! Da, Apolodoro apucându-l de mână nu credem în nemurirea sufletului și totuși moartea ne atrage, ne atrage pe toți, tuturor ne repugnă și ne amărăște inima perspectiva nimicului de dincolo de mormânt, a vidului etern. Înțelegem toți lugubrul, lugubrul înspăimântător al acestei funebre procesiuni de umbre care vin din nimic pentru nimic, și toate acestea vor trece ca un vis, ca un vis. Apolodoro, ca un vis, ca umbra unui vis, și într-o noapte vei adormi ca să nu te
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și absurdul politic cotidian. Comediile domnului Gârbea sînt piese politice și nu dogmatice, el scriind teatru în spiritul celor vechi, adică apelînd la memoria colectivă... Deosebirea e că limba a evoluat, ajungînd să aibă să aibă ea însăși o memorie înspăimîntătoare. Invenția domnului Gârbea ține, dincolo de strategiile construcției, de gramatica textului al cărei secret simplu, cred, constă în autoreglarea metaforei limbii în funcție de personaje, scheme dramatice, sinuozități și urme istorice. Gârbea îl urmează în spirit pe Quintilian cu a sa Historia sinuosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a treia fotografia lui Cristian trona urâtă, cerneala, suptă de hârtia proastă, Îi desfigurase marelui său prieten chipul. Sub ea, pe toată foaia, producția patriotică În versuri a de acum celebrului În județ Cristian Siboiu se lăbărța vanitoasă, cu titluri Înspăimântătoare, alese direct din panoplia lingăilor de profesie: , etc. Vasile a zâmbit, dar nu pentru că l-ar fi amuzat elucubrațiile mai mult sau mai puțin talentate ale lui Cristian, ci pentru că În josul paginii era, negru pe alb, semnătura limpede a lui
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu vârf și îndesat, după cum se spunea, spre marea și plăcuta mirare a tuturor locuitorilor păstra încă demnitatea din anii începuturilor, chiar dacă, pe alocuri, crăpături adânci lăsau în carnea sa urme ce puteau fi asemuite cu acelea ale unor gheare înspăimântătoare. Privindu-le, îți puteai imagina cu destulă ușurință o inevitabilă noapte sumbră, amețită de vânturi turbate și pălmuită de nori negri, furioși, cu străjeri înfrigurați stând pe metereze, murmurându-și rugăciunile și ridicând priviri imploratoare către cerul părăsit de lună
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
visau la tot ceea ce aveau să facă în viitor. Apăruse de niciunde un mistreț și fusese cât pe ce să-l pună jos și să tragă colții ascuțiți prin burta lui. Trecuseră anii, dar auzea și-n somn acel grohăit înspăimântător, urmat de un pocnet. Când se dezmeticise, mistrețul stătea lungit pe o parte, iar în ochi avea o sclipire de sânge. Pădurarul, moș Zgârci, îl mângâiase pe creștet, îi adunase pe toți roată în jurul său și le spusese cu blândețe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cap pînă-n picioare, o măcelărie-antrepriză de pompe funebre, în care un radio ciudat fabrică uneori mezeluri și alteori obiecte greșite, fără nici un rost: "blană de vulpe din cozi de cireșe pentru infuzie"; "mașină de scris din cașcaval" (p. 113). Cîtă înspăimîntătoare inutilitate - nu e lumea lui Orwell aceea în care nimic nu mai servește la nimic, în afara unui țel suprem, și-n care nimeni nu mai e la locul lui? - în aceste vise ale vieții care pleacă în altă parte! Lucruri
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
Publicăm în aceste pagini un fragment din romanul ce va apărea în curînd la Editura Polirom. După câteva săptămâni, pe nepusă masă, bătură la porțile orașului Cividale fugari îngroziți de pe câmpiile din Gemona, Osoppo și Artegna. Aduceau cu ei vești înspăimântătoare. Asediul Constantinopolei se soldase cu o înfrângere și avarii, care pierduseră mulți oameni și irosiseră mult aur, se rușinau să se întoarcă în țara lor învinși. Pentru a-și redobâdi renumele, regele lor, kagan-ul numit Bayan, rupsese unilateral alianța cu
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
viața intimă, nu tu fărâmă de adevăr. După 1990, metoda aleasă a fost a fixării individului sub ciocanul pneumatic al excesului de informații. Totul a devenit, peste noapte, ultra-violent și suprasexual, iar adevărurile erau expuse cu o lipsă de decență înspăimântătoare. În contrapartidă, viața firească, banală, a pierdut orice drept de reprezentare. Personaje kitschoase, femei de maximă vulgaritate, îmbogățiți lipsiți de decența elementară, mincinoși nerușinați, escroci capabili se orice crimă au acaparat prim-planul vieții publice. În fundal, zâmbind sardonic, fericiți
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
Becali ar fi fost rezultatul unei tranzacții oneste. Rapacitatea și lipsa de scrupule a patronilor de televizuni - implicați până-n gât nu doar în jocuri politice, ci și, după cum se vede, în mânăreli cu iz de pușcărie - explică, de fapt, degradarea înspăimântătoare a nivelului programelor la care suntem expuși douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Din punctul de vedere al vulgarității, violenței și lipsei de consistență, ceea ce i se oferă spectatorului român bate orice record la nivel internațional. Venalitatea indivizilor pripășiți în zona
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
sens contrar este posibil. Observarea realității poate dobândi semnificații noi, dacă este făcută prin ochii experienței literare. Spre deosebire de cetățeanul obișnuit, prozatorul are ochi pentru literaritatea vieții și, această calitate face ca, pentru el, chiar și experiențele cele mai dezgustătoare sau înspăimântătoare, să devină suportabile. "O priveam însă ca pe o ficțiune căzută, printr-un accident, în imaterialitatea ce caracteriza ficțiunile și materializată grotesc, ca o posibilă sancțiune a vieții mele ratate. Antidotul îl constuituia însă raportarea livrescă la propria literatură. Când
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
a celor din așa-zisa opoziție. Prin câteva gesturi simple, dar ferme, Traian Băsescu a reușit să aducă la același numitor inamici potențiali, inamici reali și inamici de paradă. În spatele principiilor și-al declarațiilor frumos sunătoare se află, însă, o înspăimântătoare goană după avantaje, profituri, poziții de influență - într-un cuvânt, după înavuțire. Interesele subteranei sunt atât de mari, încât văd pentru prima oară o posibilă apropiere a României de statele de tip bananier, în care diferendumurile se rezolvă prin eliminarea
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
crimelor comunismului s-a produs cu prelungite tropăituri de copite în podele. Conțin vreo exagerare asemenea rânduri, vizând atmosfera din 1946?: Am lăsat curând în urmă cartierul rezidențial, elegant și decadent, cu steaguri și santinele la poartă și cu straneitatea înspăimântătoare a noilor lui ocupanți și m-am regăsit pedalând pe străzile aproape pustii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx, Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sârmă deasupra capetelor trecătorilor, de pe un trotuar pe altul, alternau cu steagurile sovietice roșii
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
aproape perfecte). E "zîmbetul" transcendenței care mîntuie egocentrismul, "iluminarea" acestuia. Dar ce se află în spatele egocentrismului, al cortinei sale feerice, constelate de "vise fără seamăn"? Pînă la urmă, afirma Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Cum înțelege Nicolae Tzone a combate această "groază", această angoasă care, după toate probabilitățile, se găsește în fibra d-sale intimă? Mai întîi, așa cum am văzut, printr-o explozie a fabulosului fără precedent în lirica noastră actuală
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
mai văzusem până atunci. Magazinul era plin. Doi japonezi, un cuplu, un domn și o domnișoară purtând un coșuleț. M-am strecurat printre clienți până la tejghea. Proprietarul magazinului de bijuterii se numea domnul Hobmeier. Un grăsan mustăcios, cu un râs înspăimântător. Nu-l vedeam nicăieri pe domnul Hobmeier, în schimb am dat cu ochii de fiul lui. Fiul domnului Hobmeier semăna leit cu taică-său, doar că n-avea mustață. Și nici acel râs înspăimântător. Amândoi erau așa de servili față de
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Un grăsan mustăcios, cu un râs înspăimântător. Nu-l vedeam nicăieri pe domnul Hobmeier, în schimb am dat cu ochii de fiul lui. Fiul domnului Hobmeier semăna leit cu taică-său, doar că n-avea mustață. Și nici acel râs înspăimântător. Amândoi erau așa de servili față de mama, încât ți se făcea greață. Cum l-am zărit pe fiul domnului Hobmeier, am început să dau din mâini, de parcă era gata să leșin, și am strigat: - O urgență! O urgență! De când plecasem
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
ideea reînvierii“, mai spune Bernanos. Ei bine, au înviat, s-au reîncarnat, a doua venire, paradisul psihanalitic sunt ale lor... * Patetic, Bossuet ne rezumă disperarea: „Privesc înspre viitor, ce nesfârșită lume în care eu nu exist. Privesc în urmă, ce înspăimântătoare ordine a lucrurilor din care eu nu mai fac parte (...).“ * Viața ar trebui să ne dureze până la ultimul gând posibil pe care l-am putea avea. * Către sinceritatea deplină te împing mai cu seamă puseurile de răutate - încă o sugestie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de pe Edgar Quinet al lozincilor devastatoare " Moarte studenților! Moarte intelectualilor!". Nici aplauzele peceriste ale unor femei cu pungi în mîini care se excitau teribil de cîte ori mai luam o bîtă în cap sau un șut în fund, nici gemetele înspăimîntătoare ale femeii gravide peste care am fost aruncată în fîntîna din Piață. Nici fuga pe la spitale ca să-i căutăm pe colegii de la Filologie, Filosofie, Matematică, Istorie, Fizică, Arhitectură bătuți cumplit, desfigurați, greu de recunoscut. Nici vuietul străzilor pornit ca stihiile
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]