545 matches
-
la aceleași lucruri, fiind pe deplin complici la această negură care ar fi în stare să sfâșie până și cea mai cumplită stâncă. Și mai cred că nimeni - nimeni! - dintre cei care au împărtășit vreodată nepotrivirea lor în acest univers înspăimântător nu poate fi lipsit de semeni aidoma lui, împărțind cu dărnicie și altora temeri a căror tristețe devine cu atât mai mare cu cât are de-a face mai mult cu un popor asemeni celui în care am avut nefericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acela în care boala necruțătoare pe care am căpătat-o în urma păcatelor mele neroade mă țintuiește de ani buni ca între scânduri de coșciug și amarnic lințoliu, asemeni îngropaților de vii ai lui Edgar Allan Poe. Ce poate fi mai înspăimântător decât o astfel de realitate, precum și decât întunericul care mă înconjoară de atâta amar de vreme în această cameră a celor pierduți? Ce poate fi mai cumplit decât atât? Poate numai puterea fără de oprire a lumii acesteia de a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
locul lor. Știa cum sună piatra fisurată sub loviturile de ciocan, la fel cum deosebea zgomotul plin al stâncilor nederanjate până atunci. Nu era nimic din toate acestea, așa ceva nu-i mai fusese dat să audă niciodată. Era copleșitor și înspăimântător totodată, încât fără să vrea, își duse mâinile deasupra capului, se lăsă pe vine și se chirci fără vlagă la pământ. Zăcu acolo minute bune, așteptându-se ca muntele să se prăvale peste el. Nu se întâmplă totuși nimic. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foarte slab, de statură mijlocie, cu părul cărunt tuns scurt și o mustață tot căruntă foarte țepoasă. Nu se bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe plajă, toți crustaceii ăia care fojgăie de colo până colo și mersul grăbit și zgomotos al crabilor de uscat. Din când în când, pe lagună mai auzeai și câte un pește țâșnind din apă, iar câteodată și vreun plescăit înspăimântător când un rechin întunecat pune toți ceilalți pești pe goană pentru a-și salva viața. Și mai presus de toate, neîntrerupt ca și timpul, este uruitul surd al valurilor care se sparg pe recifuri. Dar aici nu era nici un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Unul, cu o burtă mare, Înfășurată Într-o vestă Întinsă ca pielea unei tobe, scutura paharul alene, ca și când nu prea ar fi avut chef să Își Încerce norocul. Celălalt, un bărbat cu trăsături Întunecate asemenea veșmintelor pe care le purta, Înspăimântător de slab, observa distrat mișcările tovarășului său. - Rigo di Cola, cel gras, șopti hangiul. Tot negustor de stofe. Și el se duce la Roma pentru Jubileu. Iar pe celălalt Îl cheamă Bernardo Rinuccio. Umblă cu multă hârtie și cerneală. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nuanțe de crem, argintiu și albastru, înfățișa o femeie tânără, în ținută de bal, cu fruntea împodobită de o diademă de perle, cu tenul totuși palid sub vopselele decolorate de trecerea vremii, cu buzele de un roz subliniat vag, ochii înspăimântător de melancolici, care se străduia să zâmbească, înveșmântată elegant, dar în această eleganță se simțea totuși un emoționant abandon, cu o mână ocupată să deschidă un evantai de sidef și dantelă, în vreme ce mâna cealaltă se odihnea pe capul unui leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se face la nivel social, ci la nivel individual. Mă gândeam la toate astea În timp ce Îmi simțeam capul Învârtindu-mi-se de amețeală, iar vocea din adâncul meu Îmi transmitea semnale asupra pericolului, avertizându-mă că nimic nu era mai Înspăimântător decât destrămarea mea ca individualitate umană. Destrămarea personalității nu avea nimic de-a face cu instalarea nebuniei, nici cu labilitatea psihică. Nu există boli mintale pe care să le poți evita. Eu, Însă, trebuia doar să acord prioritate dorinței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
lungul vieții privându-ne când de una, când de alta și de care nimeni n-are practic nevoie! Dihonie și ură în sânul familiei care, cât de cât, se mai întâlnea de Paște și de Anul Nou! Deodată, un zgomot înspăimântător îmi alungă gândurile negre. Un motor ambalat la maximum, scrâșnete, icneli, voci întretăiate și un fel de geamăt neomenesc. Dau fuga în balcon și ce mi-e dat să văd? Toți copacii din livada casei învecinate, încărcați de poamele lor
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
Potir din cauza "nevredniciei"sale, iar atunci, în cea de-a cincizeci și doua săptămână, după ce a săvârșit câteva rânduieli, să treacă printr-o spovedanie de patru minute ca apoi să se reîntoarcă imediat după primirea împărtășaniei la "nevrednicia"sa. Este înspăimântător pentru că această situație respinge atât de evident ceea ce constituie adevăratul sens și, de asemenea, Crucea vieții creștine descoperită nouă în Sfânta Euharistie: imposibilitatea de a adapta creștinismul la măsurile și capacitățile noastre; imposibilitatea de a-l primi după rânduielile lui
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
eliberează. Doar pentru că lecturile tinereții mă mai însoțesc încă, mi-am adus aminte de Dino Buzatti, cel care scrisese prin anii ’70 Deșertul Tătarilor una din acele cărți care te pun pe gânduri narând o poveste, un produs al ficțiunii, înspăimântător însă prin mesajul său extrem de realist, subtil filtrat prin genialitatea textului. O fi vorba oare despre spaimele induse de propriile noastre slăbiciuni sau de cele infiltrate cu perfidie în fiecare pe toate canalele media. Fiindcă și prima dar și celelalte
CALEA CUVÂNTULUI SPRE ÎNŢELEPCIUNE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368560_a_369889]
-
bolnavilor mintal, o terapie... Mă întreb deseori, de ce, cu ani în urmă erau atât de rare aceste cazuri depresive? Această întrebare, aduce cu sine și un răspuns de neocolit: stresul la locul de muncă, stresul zilnic, a crescut atât de înspăimântător încât fiecare dintre noi, simte această apăsare psihică atât de violentă. Această boală nu este încă luată, îndeajuns, în serios de către patroni sau de către cei din jur... Mulți dintre ei cred că cei angajați sunt așa numiții ”bolnavi închipuiți”, neobservând
CÂND STRESUL... OMOARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363688_a_365017]
-
reflectam la faptele și evenimentele tot mai înfiorătoare care aveau loc pe Pământ. Războaie atroce, soldați kamikaze, molime crezute demult apuse, violențe, acte fratricide, suiciduri, sacrificii sataniste - toate acestea aveau loc pe Terra în fiecare zi. Era un peisaj dezolant, înspăimântător, și desigur că în această privință doar locuitorii Pământului erau vinovați - Hira, de pildă, nu avea niciun amestec în modul în care ne gestionam noi existența. Atât scrieri din Apocalipsă, cât și unele vechi predicții care îmi căzuseră în mâini
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
și uitasem de ce mă găseam acolo, călcam încet în apa limpede și priveam spre adânc, iscodind după lopățica mea, când, deodată, dintre niște stânci negre și colțuroase, se înălță, rupând și împrăștiind valurile, cine crezi? vraciul Merlin, mai urât, mai înspăimântător, mai cumplit ca oricând. — Te-ai speriat? rosti Octavia, cu răsuflarea tăiată. — Mai întrebi? Nici să țip n-am fost în stare. Am rămas împietrită. Vrăjitorul părea el însuși de apă, ai fi zis un fel de răbufnire, o cascadă
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
El uitase ce povestise într-o noapte de iarnă cu lună plină. De atunci, m-a frământat soarta Lupului Sur... Învățasem la istorie despre daci, despre steagul lor cu cap de lup și trup de șarpe, care scotea un șuierat înspăimântător atunci când era purtat în luptă. Derutată, l-am întrebat pe bunicu: - Dacă iubești și vindeci animalele, cum ai putut să vânezi Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o lacrimă
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
patetică, de un amatorism compromițător pentru scriitor (Alx. Ștefănescu). Epica, însă, are forță și expresivitate. Lui Marin Preda nu-i stă bine să se lanseze în cugetări de genul: „Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător.”; „Cultura e o formă de viață, prin care o colectivitate umană își exprimă forța creatoare.”; „Sinceritatea poate ameți mai mult decât falsul mister al minciunii.” etc. etc. Dar și unele scânteitoare : „Dacă dragoste nu e, nimic nu e.” În schimb
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
cel mai agresiv, fără nicio măsură a respectului față de adevăr, fără nicio răspundere în fața istoriei. Istoria României a fost decorată cu minciună, peste o jumătate de veac, pentru ca azi să rămână în ea multe urme rătăcite și noroi, regretabil, grav, înspăimântător. Minciuna și ura au pătruns atât de adânc în conștiințe și au zdruncinat într-atât țara, încât copiii de azi trebuie să ia de la capăt învățatul istoriei, iar începuturile sunt grele. A rămas vie și reală ezitarea, neînțelegerea, deruta, dacă
REGINA ANA, ANIVERSATĂ LA COLEGIUL NAŢIONAL CALISTRAT HOGAŞ , DIN PIATRA NEAMŢ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365091_a_366420]
-
în primul rând o convenție. Ne tot plângem noi, românii, în ultimul timp, că ni se strică pe zi ce trece limba ce-o vorbim, dar nu facem nimic pentru lichidarea principalei cauze a acestei situații: lipsa de educație, calitatea înspăimântător de slabă a învățământului românesc actual. Referință Bibliografică: CITATE, CUGETĂRI ȘI AFORISME / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CITATE, CUGETĂRI ŞI AFORISME de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366412_a_367741]
-
Potir din cauza "nevredniciei"sale, iar atunci, în cea de-a cincizeci și doua săptămână, după ce a săvârșit câteva rânduieli, să treacă printr-o spovedanie de patru minute ca apoi să se reîntoarcă imediat după primirea împărtășaniei la "nevrednicia"sa. Este înspăimântător pentru că această situație respinge atât de evident ceea ce constituie adevăratul sens și, de asemenea, Crucea vieții creștine descoperită nouă în Sfânta Euharistie: imposibilitatea de a adapta creștinismul la măsurile și capacitățile noastre; imposibilitatea de a-l primi după rânduielile lui
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
nu mai sunteți la curent cu tendințele actuale ale divertismentului urban! - Mdaa, nu prea mult, cam două mii de ani, dar dragul meu, nu pot înțelege cum de soiul acesta de distracții în arene e la fel de barbar, iar pentru mine foarte înspăimântător și cam la fel de sângeros, ca în vremurile acelea. Desigur, atunci avea alte conotații, de tip politico-religios, dar acum văd că nu se face nici o discriminare, victimele ne mai fiind alese după vreun criteriu. Sunt total depășit, crede-mă! Destul de puțin
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
începe o înălțare continuă a acelui Creier-materie, o evoluție la nesfârșit. (abătut) Hm! Până unde te poate duce gândul...(tace un timp. Apoi devine palid. Se clatină, își dă o palmă peste tâmplă. Urlă din toate puterile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (dramatică, înspăimântător) Aaaaaaaaaa ! (înălțându-și fața , urlând ) Doamneeeeee ! Doamneeeee ! (picioarele îi tremură. Se lasă palid pe un fel de pat, către care mai mult s-a târât. Îi tremură mâinile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dumnezeule, Dumnezeule! Cât de cumplit este! Cum de nu m-
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
El uitase ce povestise într-o noapte de iarnă cu lună plină. De atunci, m-a frământat soarta Lupului Sur... Învățasem la istorie despre daci, despre steagul lor cu cap de lup și trup de șarpe, care scotea un șuierat înspăimântător atunci când era purtat în luptă. Derutată, l-am întrebat pe bunicu: - Dacă iubești și vindeci animalele, cum ai putut să vânezi Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o lacrimă
LUPUL SUR (PARTEA A-II-A) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351559_a_352888]