2,199 matches
-
cu cele de pe Insula Paștelui, nu rămâne decât o simplă coajă de bostan ce pute a stearină topită. Kovăcioaia răspunde la întrebările șoptite ale cadristului, ea nu pune nicio întrebare, pare speriată, îi tremură glasul. Guraliva noastră vecină o fi înspăimântată sau doar se preface? Un răspuns liniștitor nu putem da nici atunci, nici acum, deși între al cincilea și al șaselea hapciu, cunoscându-i până la un punct situația, am zice că mai degrabă se preface. - Ce te-a apucat, madam
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
aruncaseră în față, ca să mai nădăjduiască ceva acătării. Așteptarea lor avea ceva de osândă și blestem. Ah, maică, de nu s-ar isprăvi până ajungem și noi la rând! oftă o bătrână atât de ostenită sau bolnavă, sau atât de-nspăimântată de răzbunarea soartei provocată de propriile ei vorbe, că nu mai avu putere și se rezemă de Cerboaică. E aici prefectul? se interesă nora. Ni s-a spus că-i aici. Aici, aici, maică, dar ce să ne facă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-te dracului! țipă Matei scos din sărite și n-o mai fă pe novicele cu mine! Știm cu toții ce-ai vrut și ți-a mers figura! Dar află tu căă... Și Matei începu să-i turuie atîtea amenințări, să-l înspăimînte cu atîția dușmani care-l privesc de pretutindeni, încît unul mai slab de înger ca el ar fi crezut că nu mai poate face nimic altceva decît să se înmormînteze de viu. Dar n-a fost așa cum se aștepta Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu mai poate face nimic altceva decît să se înmormînteze de viu. Dar n-a fost așa cum se aștepta Matei. Nu, nici pe departe n-a fost așa. Doar Bărzăunul era om serios de-acum și nu-l mai puteau înspăimînta chestii de astea. El ascultă cuminte toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
risipitor, Coborârea de pe cruce. Orbirea lui Samson de către filistini ș.a., Rembrandt face justiție poetică. Justiție poetică face și Rafael în tabloul Transfigurarea: Iisus situat înalt strălucește în lumina intensă, pe când în planul inferior mișună în semiobscuritate o masă de oameni înspăimântați de un copil pradă unui atac de epilepsie. A fost un tablou profetic, delimitând epoca luminoasă a Renașterii de decăderea spirituală ce urma să vină. Justiție poetică au făcut Pieter Bruegel cel Bătrân, Jerome Bosch, Francisco Goya, acesta mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a tatălui care bolea de dragoste. Îi apărea, câteodată, în vis, ca o Madonă. Copilul îi povestea visul dascălului creștin, care se încrunta și-i vorbea apăsat și rar despre blasfemie, ispitiri și draci cu chip de femeie care-l înspăimântau dincolo de orice închipuire. Își ducea, atunci, spaima devenită coșmar în iatacul tatălui lui, emirul cel smead și odinioară atât de temut, care-l asculta niciodată sever și spunea că nu, nu era o Madonă mama lui, dar era frumoasă și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de invenție, că tot cu un venit de mizerie se întorcea acasă și cu șnapsul în nas, de puțea de cum dădea colțul blocului, iar când intra pe ușă avea o privire de câine bătut, îndobitocit și sălbatic, care nu mai înspăimânta pe nimeni de mult, nici chiar pe el, pe Lache, care și-o luase pe cocoașă de atâtea ori, că nu mai conta încă o cotonogeală cu cureaua lată de pe vremea când fusese ta-su soldat, vreme din care mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
scării unui bloc, o femeie în vârstă tulbura liniștea mormântală certând copiii care săpau sub fereastra ei. Voiau să îngroape o pisică ce-și găsise sfârșitul sub roțile unei mașini grăbite care nu reușise să o evite. Locul acela o înspăimânta. Aceasta era pedeapsa pentru desprinderea de realitate, pentru toate gândurile acelea care, deși o tulburau, continua să hoinărească prin ele până la epuizare. Și nici măcar nu găsise răspunsurile așteptate, dorite, de care avea atâta nevoie. Se întoarse la autobuzul pe care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veți vedea, după cum v-
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
a făpturii omenești, căutând cu milă spre cei aflați la nevoie care veneau la dânsul spre a-i cere ajutor, părintele Arsenie Boca îi sfătuia: “Roagă-te și nu te teme de nimic, nu te înfricoșa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura.” (Părintele Arsenie Boca - Luptă duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul - Ed. Agaton, 2009, pg. 82). Orice faptă rea are drept temelie un gând necurat. Gândul necurat se naște dintr-o inimă care poftește
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
își permit să bea fără să știe ce beau, asta de când lumea. Tendințe de stânga, Jack, pe măsură ce trece timpul? Îți face curte asiduă vreun partid socialist? Dragă, nu te văd cu basca pe-o parte, iar sindromul cubanez nu mai înspăimântă pe nimeni. Nicidecum, doamnă, era doar o simplă constatare, sper că remarca mea nu vi s-a părut nelalocul ei. Deloc, prieten drag. Ai spus un mare adevăr. În spatele spoielilor și al paietelor se ascunde întotdeauna multă mizerie, după cum știi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
tale, nu le-am putut uita. Erai roșu la față, l-ai repezit pe un hamal care dorise să pună mâna pe geamantan - adu-ți aminte cum s-a tras la o parte, cu ochii ieșiți din orbite, l-ai înspăimântat de moarte, dragul meu -, apoi l-ai împins într-o parte pe un tânăr care să oprise în mijlocul peronului și își privea, impasibil, ceasul. Te-am tras după mine, prin orășelul acela, și atunci am surprins asta. O minunăție... Privirea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe Camelia până la sfârșitul vieții, numai pe ea", și adăugase, râzând: "până ți-a veni greață". Atunci am râs, pentru că știam că Olga întotdeauna era plină de contraste și de lucruri ciudate, spuse cu ironie. Acum urarea aceea m-a înspăimântat. Îmi dau seama că era ca un blestem. Să nu mai am parte niciodată de nici un altfel de sentiment! Da, asta a vrut Olga să-mi spună atunci. Și după atâta vreme să înțeleg abia acum! Fusese răutăcioasă de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
auzit că este etichetat drept desfrânat. — Etichetat? rosti mama, înseninându-se. Interesantă expresie! Dacă poartă „etichetă“... asta nu-l face inofensiv? Îmi place cum sună. Parcă ar fi o pisicuță cu clopoței la gât. Un desfrânat cu etichetă nu mă înspăimântă absolut deloc. — Zău? Eram fericită, foarte fericită. Parcă mi se dizolvase trupul în fum și se-nălța spre cer. Înțelegeți de ce eram atât de fericită? Dacă nu înțelegeți... îmi pare rău pentru dumneavoastră. Nu vreți să veniți aici? L-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în anotimpul de toamnă. În schimb, zilele umede și călduroase se succedau, exact ca în anotimpul ploios. În fiecare seară, temperatura mamei se situa undeva între 38 și 39 de grade. Într-o dimineață, am observat ceva ce m-a înspăimântat. Mâna mamei se umflase. Mama, căreia îi plăcea micul dejun mai mult decât toate mesele, ajunsese să mănânce doar puțină fiertură de orez. Nu putea înghiți nici o mâncare ce avea cât de cât miros. În ziua aceea am avut impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pot nici măcar să accept pomană. Când m-am dus la băut cu domnul Uehara, mi-am plătit întotdeauna partea mea. Nu mă putea suferi pentru asta și considera gestul meu mândrie ieftină de aristocrat. Nu din mândrie plăteam. Eram prea înspăimântat ca să pot să beau sau să țin în brațe o femeie cu bani storși de la el. Ziceam că procedez așa din respect pentru scrierile lui, dar asta era o minciună. Zău că nu înțeleg de ce-am făcut-o. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a venit în marele oraș, obținând un succes la care nici el nu spera. Asta l-a făcut să se umfle atât de mult în pene, încât își petrece tot timpul în chiolhanuri. — Mă simt atât de jenat și chiar înspăimântat atunci când toți prietenii mei ies la distracție, iar eu stau și studiez de unul singur, încât nu sunt în stare de nimic, i-am spus eu odată. De aceea, chiar dacă nu am nici cel mai mic chef să benchetuiesc, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în mâna mea. Mi-am spus că trebuie să mă mulțumesc cu-atât și să nu mai vreau altceva. Nu că mă intimida gestul în sine, că-l consideram imoral, însă artistul acela, pe jumătate nebun, nu, efectiv nebun, mă înspăimânta. Hotărât oarecum să renunț la iubirea pentru ea, am încercat să-mi canalizez flăcările din sufletul meu spre altă țintă. Necugetat, m-am dedat desfrâului cu tot felul de femei, care erau disponibile. O luasem atât de tare razna, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ultimelor decenii de cercetare fizică, pentru noi, cei școliți în tiparul tradițional al umanioarelor, vor cîntări cît niște veritabile pietre de încercare. Să dau un exemplu de încercare ce poate fascina un umanist cu aceeași intensitate cu care îl poate înspăimînta. Cum ne închipuim astăzi că arată universul? Intuitiv vorbind, nu ne putem imaginea cosmosul decît în două feluri: 1) Ca pe ceva enorm și fără margini care există dintotdeauna și va exista mereu, un fel de ocean nemărginit în interiorul căruia
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
n-are timp să zăbovească. Trecu malul, și mașina începu să se umple cu apă și să se scufunde. Împrejur totul era alb - mașina era înfășurată în dâre de lapte. Pe Duminică albul acela îl ameți și la început îl înspăimântă. Apoi îl bucură, el își spuse că a găsit locul acela unde totul era neadevărat și reparabil - nu se putea să existe râuri de lapte în care să te mai și îneci - și spuse liniștit cuiva că gata, să oprească
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
de frumusețe majoritar. Variantele numite Cindy Crawford, Noemi Campbell sau Penelope Cruz nu răstoarnă domnia lui "blond, ochi albaștri". Stau mărturie succesele Adrianei Karambeu, ale Claudiei Schiffer, ale lui Scarlett Johansson, pentru a nu pomeni decât câteva nume. Virtualul nu înspăimântă, cel puțin nu pe adolescenți. Este mai degrabă un spațiu securizat care întârzie cât mai mult confruntarea cu realul. Nu trebuie să ai întotdeauna o reacție, când ești în fața ecranului calculatorului. Sau, dacă o ai, nu e neapărată nevoie să
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
o solemnitate doctă travestește petele oribile ale vieții. O problemă oribilă de o respingătoare evidență e bunăoară moartea. Cînd ne referim la ea, o facem copleșiți de un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice: poeții fac apologia morții în numele eliberării de chinul vieții
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
lui Cârlova, "cea mai celebră este Ruinurile Târgoviștei, care a determinat pe Vl. Streinu să considere pe Cârlova unul din poeții monodiști, ca autor adică al unei singure poezii reținute de memoria cititorilor". Ori: Ideea poeziei este că tiranii se înspăimîntă la vederea ruinelor, expresie a slavei strămoșești, deci, așa cum au arătat Călinescu, M. Anghelescu și alții, Cârlova adaptează la necesități locale răspînditul motiv preromantic". Cu oarecare pedanterie, N. Manolescu notează: "Singurul poet, din prima generație romantică, atașat deplin spiritului High
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu-i mai putem aduce acasă, silindu-i la un etern surghiun. De departe, din loc neprielnic, Metodiu și Iovănuț ne fac semne înspăimântate cu mâna, și dac-ar fi mai multă liniște, le-am auzi, poate, glasurile: Nu ne lăsați! Duce-ține acasă! I-ar consola oare strigătul nostru șoptit, de răspuns: Nici nouă nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim și
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
Didascaliilor sunt constrângătoare, indicațiile regizorale presupuse de titlu nu încurajează, ci alienează: Acum dacă am intrat în distribuție/ Fie/ Dar eu sînt învățat/ Să povestesc despre călătoriile mele/ Pe cînd aici trebuie să mă supun didascaliilor/ ș...ț și mă înspăimîntă ideea că de aici înainte/ Voi trăi pentru replica aceea" (Ca soldatul care așteaptă, p. 47). Ca în Epistolele către Alexandros, poetul nu se lasă redus la o singură ipostază, mizele poemelor sale ating zone diferite. Uneori citim meditațiile unui
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]