922 matches
-
martie 2017. Planeta Oac de Nicolaie Tony DINCĂ Într-o noapte liniștită, Pe un plaur tolănită, În mijlocul unui lac, O broscuță năzdrăvană Își cânta, ca o soprană, Aria în nota... oac. Deodată, văzu surprinsă, Pe lacul ‒ oglindă-ntinsă, Toată bolta înstelată Și, nedumirindu-se, Se prinse gândindu-se Că lumea e răsturnată. „ Doamne, cât am fost de proastă! Ceru-n jurul meu adastă Iar eu mă credeam brotac. De fapt, în realitate, Astrele îmi sunt surate Iar eu sunt planeta... Oac
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
nr. 1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Muzica militară îți iese din piele ca sudoarea după un marș forțat Simți universul în do major pe jos Cărămizi de mizerie pentru templul măre ției umane Cărturarii îți arată cerul înstelat al ra țiunii Ca să realizezi nimicnicia ta cotidiană Și iată omul prăpastia care l-a înghițit pe Dumnezeu Crezi în celălalt ca în tine însuți Cain remixat Admiri cum Statul regulează Patria iar poporul moare de euri politici Atențiune Comanda
EREZIA LUI MOȘ TEACĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385001_a_386330]
-
De când ești prințe stele Ai stins al inimi tumult Iubindu-te cu ele. În nopți senine și bizare Clipesc pe bolta sori Și cad în marea lângă care Ți-ai fi dorit să mori . De câte ori pe cer privim Pe bolta înstelata , Luceafăr drag ,ne amintim Ai fost....că niciodată . Referință Bibliografica: Luceafărul / Adriana Papuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1841, Anul VI, 15 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LUCEAFARUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385111_a_386440]
-
Acasa > Poeme > Emotie > M-APLEC Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe mal, m-aplec, Cu fruntea către ape, Albastre râuri, Nopți înmiresmate; Tril printre frunze, Foșnet de aramă, Cer înstelat Cerând tăcerii,vamă. Pe mal, m-aplec, Sorbind din râu albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Referință Bibliografică: M-aplec / Florina Emilia Pincotan : Confluențe
M-APLEC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385205_a_386534]
-
vampirică își purta iubitul pe crestele munților, prin castelele voievozilor de peste lanțul muntos, dar și dincolo de Dunăre. Se furișau în cetăți și se amuzau de spaima pe care o trăgeau străjerii de pe metereze. Într-una dintre aceste nopți admirară cerul înstelat și luna înconjurată de un halău ca o cunună. Era semn că în curând va urma o vreme mohorâtă cu ploi însoțite de fulgere care vor brăzda cerul și vor lumina pentru o clipă întinderile, urmate de tunete ce vor
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
trimite la legenda Lunii și a Soarelui, însă Olimpia Sava îi dă o notă sprințară pentru ca irizările tensiunii dramatice să dispară în lirismul cald, învăluitor: „O steluță călătoare/ Se îndreaptă către Soare,/ Să-l invite la serată/ Când e bolta înstelată// Ar dori ca el să vină/ Cu o trenă de lumină,/ S-o așeze la picioare/ Lunii. Doamna nopții are// Strălucirea-nlăcrimată/ Că-i de soare amorezată...”. În De-a v-ați ascunselea, spectacolul cosmic este văzut în aceeași notă ludică
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
liniștea nopții și îmbrățișați își șoptiră cuvinte de amor presărate cu sărutări pătimașe. - Câte orașe din țară și de peste hotare am colindat ca să te găsesc, floarea vieții mele, și tu îmi apăruși în calea destinului pe neașteptate într-o noapte înstelată!? - Câți crai m-au pețit de la Constanța la Constantinopol, de la Moscova la Atena, dar niciunul nu mi-a dat fiorii și plăcerea dragostei, așa cum o faci tu! - îi mărturisi Margareta. Spre dimineață se retraseră în camera de hotel a băiatului
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
simte, e în paradis. Negrul sparge violetul cu tușe groase de moarte îngropându-l încetul cu-ncetul metodic, ostil, ca la carte. Sunt culori tari toate trei ce strivesc cerul pavoazat cu ofrande ca la vechii evrei oferite unui Dumnezeu înstelat. OCHI PRĂFUIT DE STELE Omul roșu, pe burtă întins privindu-ne atent printre zăbrele ne urmărește cu un ochi învins și cu celălalt prăfuit de stele. Printre zăbrele-n orizont privește prin negru-mpleticit, speriat, se uită la noi cu privirea
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
prin caldul eter, Cătând iubirea-n viață...zbuciumată! Și m-am oprit în zborul meu pe iarbă Printre luceferi în chip de lucurici, Două sclipiri de peruzele-ntreabă De ochii mei..." -Mai sunt așa zburdalnici?" În zborul meu prin bolta înstelată Talazul mării îl auzeam strigând, Chemată spre apa înspumată Divinul vis celest...întrerupând. Cu aripa frântă de vis, Condorul, Plutește la marginea nopții ușor, Zorii de zi i-aduce dulce-amarul Iubirii nostalgice...în cuibușor. Referință Bibliografică: Zborul meu / Nastasica Popa
ZBORUL MEU de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383340_a_384669]
-
manifestare a caracterului inteligibil, ea nu acționează decât sub imperiul legii morale”. Sigur că filozofia lui Kant a avut și merite. Se pot cita sentimentele de admirație și venerație cu privire la legile morale: „Două lucruri au mișcat deopotrivă sufletul meu: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine”. Cât despre existența Bibliei se exprima: „este cel mai mare beneficiu pe care l-a exprimat vreodată rasa umană”; „Orice încercare de depreciere este o crimă împotriva umanității”. Eseistul filozoful Petre Țuțea (1902-1991
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
de publicul românesc, iar umplerea sălilor de spectacole când joacă, reprezintă un abac viu care numără pe cei ce au aceste sentimente. Piesele de teatru se calibrează pe celebritatea actorilor, fără nicio îndoială. Dar, pentru trupa atât de concentrată, de înstelată și de efervescentă, în care este distribuit un corolar de artiști unici și luminoși, nu este unitate de măsură a valorii, afară de succesul la public. Succesul există cu deplinătate și desăvârșire la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” iar pentru că acest
CRISTINA STAMATE. PREIA ŞI DĂ CARATELE TEATRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383457_a_384786]
-
august să poposească dacă se putea pe ringul de dans. Nu numai să-i răcorească gândurile înfierbântate de vinul din paharul lăsat gol pe masă, cât mai ales să-i mângâie sufletul singuratic, aducându-i pe aripile nevăzute ale cerului înstelat, surâsul lunii vesele de pe bolta plină cu licuricii nopții și să-i alunge tristețea. Venit în Neptun de o săptămână, nu găsise ce să facă în stațiune, în afară de plajă. Se plictisea. Citea, dar aceasta o putea face și acasă. Trecuseră
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NEOCOSMOGONIE Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1381 din 12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Se spune din povești c-a fost odată, Cândva, nici nu mai știm niciunde, când , In larga-mpărătie înstelată, O nuntă cum nu-i alta nici în gând. Când Soarele și Luna se-nsotiră Si-avut-au nuntă mare cu alai, Rapsozii din vechime povestiră: Nuntașii-aveau cu toți un nobil strai. Sosiseră din vremi îndepărtate Pulsari și stele duble, galaxii, Fuseseră din
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
și pentru că te-am sedus, De atunci, realitatea a început să te doară, Că ai fost sedusă-n vis, pentru prima oară. Dacă n-ar fi fost visare, ci un iubit adevărat, M-ai fi dorit luceafăr, strălucind pe cerul înstelat, Tânăr să fiu și să te iubesc, nemuritor mereu, Și să-mi închini doar mie, tributul sufletului tău! Chat-Poezie, cu o frumoasă doamnă. Referință Bibliografică: Visul tău...... / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul VI, 03 iunie
VISUL TĂU...... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383592_a_384921]
-
în cort, cu mintea deja plutind pe norișori pufoși roz, căzută într-un vis euforic cu ochii deschiși. Visarea îi topise deja toate neajunsurile, incluse durerea de cap și spaima ce o trăsese cu câteva minute mai devreme. Deodată noaprea înstelată începu să-și cearnă farmecul irezistibil peste sufletul fetei și viața începu să-i pară minunată, incitantă și plină de surprize nebănuite la fiecare cotitură a timpului. Giorgina s-a întors de la concert destul de târziu în acea noapte, însă ea
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
să se ascundă ,deoarece acasă nu se mai putea întoarce. Își ridică capul greoi, plin de gânduri negre și privirea îi fu captata de lumină de diamante a lunii care se oglindea pe deasupra lacului, creând impresia de un alt cer înstelat. Parcă scotocind prin amintiri, Karon închise ochii, dar numai o clipă, pentru a-și aminti de locul acela.Era lacul unde...și se opri. Nu mai avea rost să-și amintească.Dar dacă avea dreptate , lângă lac trebuia să fie
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
Iubire și candoare,Nu blestem!... XXV. M-APLEC, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017. Pe mal, m-aplec, Cu fruntea către ape, Albastre râuri, Nopți înmiresmate; Tril printre frunze, Foșnet de aramă, Cer înstelat Cerând tăcerii,vamă. Pe mal, m-aplec, Sorbind din râu albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Citește mai mult Pe mal, m-aplec,Cu
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
răpune,/ Fanatic pas, îmi lepăd șovăiala,/ Silabele îmi tulbură sfiala:/ Prea Bunule, Te rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e a ochilor dogoare,/ Frânt ca o pâine-i săracul meu belșug!/ Învață-mă să fiu! Sonetul pare// Steaua pereche din înstelatul crug.../ Și dă-mi apoi eterna sărutare,/ Tată, ’nainte de-a mă urca pe rug!’’. Sonetul CXXXIX are o abia perceptibilă trimitere ezoterică prin apelul: ,,Asalt aș da, cărarea-i neaflată,/ Adam și Eva, izgoniți, fac pasul,/ În timp ce Kundalini (s.n.
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
spre Moldova. Să-i urmărim oleacă pe aceștia din urmă. După vreo două ceasuri de cale bună, se lăsă noaptea. Călugării mergeau prin stepă fără grăbire. Era răcoare, ieșise și luna. Ici se auzea un greiere, dincolo o furnică, cerul înstelat era deasupra lor și legea creștinească în ei. Ce mai, să te tot duci! — Doamne, preacuvioase Metodiu - suspină Iovănuț, trăgând aer în pieptul încă mic, da-n care bătea o inimă curată - frumoase lucruri a mai făcut Domnul pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
potoli gânguritul suspinător al doamnei existând și o bună doză de cochetărie. In fiecare noapte doamna, într-o cămeșuță subțire de bumbac pe al cărei guler erau brodate cu fir de aur cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată ochii și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care stăteam, ca să nu cad, m-am sprijinit de ea, îmbrățișând-o la rândul meu. Mai departe, totul a fost îngrozitor de simplu. Mai întâi, echipajul care sălta, dar parcă stătea în loc, pentru că vedeam deasupra mea doar un petic de cer înstelat în timp ce-i rupeam buzele, plin de o dulce cruzime. Apoi, poarta și, lateral, pe vârful unei bare, o cizmă aurie; poarta era din lemn masiv și avea ușițe care se deschideau în ea de parcă ar fi fost un ceas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
crengile copacilor din jur. Își amintea de nopțile de vară de acasă, mult mai fierbinți decât cele de aici. Îi plăcea să rătăcească prin crângurile din lunca Nistrului. Se prăvălea cu fața în sus pe iarba din poienițe privind cerul înstelat. Aștepta cu nerăbdare să vadă urma luminoasă a unui meteor, șoptindu-și apoi, repede, în gând, o dorință, așa cum îi spusese maică-sa că trebuie să facă. Amintirile îl năpădiseră, ori poate chiar ațipise fără să-și dea seama. Tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stufoasă era de neconfundat. Purta aceleași haine aspre, deschise la culoare, cu care îl văzuse îmbrăcat de fiecare dată. Singurul lucru care îi lipsea, era toiagul acela de care nu se despărțea niciodată. După câteva momente în care privise cerul înstelat, Calistrat se întoarse înăuntru. Boris se decise imediat, străbătu repede cei câțiva metri care îl separau de gardul părăginit și își făcu vânt peste el. Ajuns de partea cealaltă, se rostogoli fără zgomot la pământ. Menținându-se în umbră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le place să bârfească, dar nu vor să meargă pe. jos și, săptămâni de-a rândul, Strickland și cu Ata trăiau singuri. El picta și citea, iar seara când se lăsa întunericul ședeau împreună pe verandă fumând și privind cerul înstelat. Apoi Ata avu un copil și bătrâna care veni s-o ajute la naștere rămase cu ea. Curând nepoata bătrânei veni și ea acolo și apoi și un tânăr. Nimeni nu știa de unde și nici al cui era, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
constelațiile Zodiacului. Înaltul zidurilor strălucea În razele soarelui timpuriu, de parcă ar fi fost alcătuite din aramă, nu din piatră și din cărămizi. Pe timpul nopții căzuse, În răstimpuri, o ploaie nisipoasă, Întreruptă de fâșii de senin. La o oră când bolta Înstelată era vizibilă, Dante Își ridicase ochii pentru a estima cât timp se scursese. În acel moment luceau pe cer Gemenii, semnul său natal. Dubla strălucire a lui Castor și Pollux părea să Îl călăuzească, insuflându-i tăria de a Învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]