36,299 matches
-
pe cît de interesantă, pe atât de necesară colecție continuă, din fericire, cu încă două volume (apărute concomitent anul trecut) în ciuda a ceea ce s-a întâmplat cu Editura Minerva. Palia istorică este singura versiune românească a apocrifului bizantin răspândit mai întâi prin intermediar slav și reprezintă o vastă culegere de povestiri canonice și apocrife relative la Vechiul Testament (începând cu facerea lumii), legendele de tradiție iudaică și bizantină organizate în cicluri narative. Circulația lor largă în tot spațiul creștin a lăsat firesc
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
autorul își poate permite să fie mai original, mai personal. Nu știu dacă lucrarea mea Mirajul lingvistic, în care criticam o serie de autori foarte la modă în anii 1970-1980, ar fi apărut la fel de ușor dacă aș fi scris-o întîi în engleză, și nu în franceză. O dată însă ce a fost remarcată în Franța, mi s-a cerut imediat să scriu o versiune engleză. La Joyce ce să tăiem? Probabil, aproape totul... Pentru că vorbim de cărți, să ne întoarcem la
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
din anii 1965 - 66 că formalismul nu duce departe, eu am luat structuralismul în serios, am învățat matematica (la sfatul d-lui Solomon Marcus), am încercat să fiu cît de riguros cu putință. După toate aceste eforturi, am constatat însă, întîi, că mulți dintre literații structuraliști la modă nu știu prea bine ce spun, al doilea (încă mai neplăcut), că pînă și în cazurile cînd este aplicată riguros, metodologia structuralistă nu dă decît rezultate de un interes minim sau, în orice
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
Gheorghe Grigurcu Al doilea volum de versuri al lui Mircea Măluț (născut în 1963, la Beclean) este o inteligentă construcție a unui crepuscul universal. Acesta pogoară mai întîi asupra unui enigmatic imperiu, stigmatizat de-o decadență ce ne-ar putea orienta gîndul către Imperiul roman, dar și de-o intemporalitate în care ne putem regăsi și noi, deslușind în tabloul său întunecat prezentul și - de ce nu? - viitorul erei
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
sus de tot la mansardă, - pe impresioniștii săraci urmărindu-i și aici soarta lor umilă de chiriași ai nivelului celui mai de sus, mai ieftin și mai chinuitor al clădirilor vechi pariziene. Din umbră, dând colțul unui coridor, mă întâmpinase întâi și întâi vrăjitoarea de șerpi a lui Rousseau Douanier pitită în frunzișul copacului, cu ibisul roz alături, cu fluierul dus la gură cântându-și melopeia. Dar Van Gogh, Van Gogh! Unde este Van Gogh? mă întrebam nervos. Dacă urcasem până
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
tot la mansardă, - pe impresioniștii săraci urmărindu-i și aici soarta lor umilă de chiriași ai nivelului celui mai de sus, mai ieftin și mai chinuitor al clădirilor vechi pariziene. Din umbră, dând colțul unui coridor, mă întâmpinase întâi și întâi vrăjitoarea de șerpi a lui Rousseau Douanier pitită în frunzișul copacului, cu ibisul roz alături, cu fluierul dus la gură cântându-și melopeia. Dar Van Gogh, Van Gogh! Unde este Van Gogh? mă întrebam nervos. Dacă urcasem până aici, o
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
să încrucișezi degetele pe coarde, santura pierea și continua cîteva momente mai tîrziu, de parcă întreruperea se făcea pentru a lua o gură de aer. Leandru înțelese cum stătea treaba și a doua zi, cînd o privi pe fata care cîntase, întîi îi spuse următoarele: - Te-am auzit cum cînți. N-ai un deget la mîna stîngă, inelarul. Dar ai învățat înainte să-l pierzi, nu-i așa? - Așa e - i-o întoarse fata - acum trei ani mi-au adus de deochi
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
în 1842 un Avertisment pentru cei care ar voi să joace cum se cuvine piesa "Revizorul", unde lămurește trăsăturile fiecărui personaj în parte și modalitatea în care trebuie să fie jucate acestea, subliniind faptul că "Actorul trebuie să prindă mai întâi sufletul rolului, iar nu haina lui"; dă indicații precise și amănunțite asupra scenei mute din finalul piesei și respinge argumentat orice tendință regizorală de caricaturizare, de exagerare, de trivializare și chiar de comicizare a jocului actorilor. Și această tentativă va
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
și a sensibilității creștine. Izbucnit la lumină odată cu Homer undeva pe coasta de vest a Asiei Mici ( atunci s-a produs un adevărat Big Bang cultural), cosmosul european se află din acel moment într-o permanentă expansiune geografică cuprinzând, mai întâi, vechiul continent și, treptat, întreaga planetă, căci azi mai toate popoarele lumii au adoptat în bună măsură formele și tiparele culturale europene. Cosmosul european mai are însă o caracteristică, și asta încă din Antichitate: el este inventiv, el se îmbogățește
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
simbolice care fac din România o țară eternamente subdezvoltată, ce se târâie jenant în urma tuturor suratelor ex-comuniste, fără nici o garanție că le va ajunge vreodată. În strategia de menținere la putere, securiștii au folosit, începând cu 1989, tactici diverse. Mai întâi, au luat prizonieri o mână de comuniști reformați, epuizați de așteptare, dar ahtiați după putere ca-n prima zi a vieții lor staliniste. Le-au pus hățurile în mână, i-au urcat pe capră, însă n-au catadicsit să atașeze
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
îi marchează nevoita scăpare din așezarea proteguitoare, împingându-l până la stadiul unei apăsătoare însingurări. Sunt fragmente de scrisori în care el își cântărește acerb scrisul: Am citit, mi-am ordonat materialul toată noaptea, dar nu am început noul capitol. Trebuie întâi să-mi fie bine fixat, din pricina atmosferei. Mi-am ales numele necesare, de persoane, orașe etc. Apoi diverse cuvinte egiptene vechi, care să coloreze...în sfârșit, meserie. Toate astea m-au obosit mai mult decât scrisul." Sunt zbateri pentru împlinirea
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
al lui Gheorghe Tătărescu, dar trebuie să recunosc că, datorită lui, (și datorită lui Gheorghe Duca) am stat trei ani de zile la Stockholm fără să fim rechemați, cât a fost el ministru de Externe. - Cum ați îndurat exilul? - Mai întâi de toate trebuie să vă spun că, atunci când am fost rechemat, în septembrie 1947, mama mea reușise să-mi trimită un bilet printr-un diplomat străin; într-o manieră absolut stupidă fusesem implicat în procesul Maniu, fără nici un motiv, dar
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
fermecători ca dumneavoastră, cu multă carte, cu puterea de a se apropia de ei, nu credeți că le-ar reveni încrederea în posibilitățile lor de a face ceva aici? - Îmi puneți o întrebare la care nu pot să răspund, mai întâi de toate pentru că tentația de a pleca la studii în America, Franța, Marea Britanie și de a rămâne acolo pe urmă este foarte mare. Apoi, eu cred că schimbări de mentalitate în masă nu se pot face, în general, la mai
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
prefăcută, care nu dezvăluie întru totul gândirea cuiva". Dintre termenii aceștia, au intrat în română ca împrumuturi neologice retor, retorică, ironie, pe care însă vorbitorii nu îi mai pun în legătură cu ritos. Cum s-a ajuns totuși la forma greșită rituos? Întâi, din pricina necunoașterii originii exacte a cuvântului. Apoi, prin alăturarea lui netemeinică și incorectă cu alte cuvinte românești terminate în -uos ca, de pildă, fastuos, fructuos, onctuos, sinuos, somptuos, toate împrumuturi relativ recente din latină (în anumite cazuri prin mijlocirea francezei
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
să joace un rol neimpus de nimeni. Sau poate, atunci, ea l-a zărit pe Hoffmann în mulțimea spectatorilor, a înțeles ce se petrece în mintea lui și ar fi vrut să își încerce șansa împreună. Dar Hoffmann e mai întîi bărbat și abia apoi poet. El nu vede în femeie decît o marionetă (o ingenuă - în actul doi și/sau o curtezană, în final). Hoffmann nu poate să accepte o Olympia răzvrătită, care se eliberează singură. El preferă să rămînă
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
Plevna, Smârdan, Vidin, Fântâna Barului ș.a. Cred că n-ar strica o reeditare, de astă dată necenzurată. - Cum era totuși viața în familie? - Era cordială. Tata, fiind magistrat, a parcurs trasee destul de lungi până să ajungă la București; a fost întâi la Pitești, prezident de Tribunal, oraș în care, printr-o ciudată coincidență, am fost și eu pentru prima oară numit jude supleant, mergând oarecum pe urmele lui, bucurându-mă de bunul său renume și de simpatia deosebită a supraviețuitorilor generației
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
nici urmarea marțială a atentatului. - Terminarea războiului v-a prins la București? - Da. În afară de barbarul final, am bune amintiri din Odessa; mulți ruși erau cumsecade. O babușca unde dormeam făcea zilnic ceai, arătându-mi cum bucățile de zahăr trebuiau, mai întâi, muiate... - Spuneți-mi, domnule Brezianu, cum de v-au închis? Ați uneltit împotriva regimului, ce-ați făcut? - Doamne ferește! intervine doamna Brezianu: Ți-aduci aminte... când te-ai dus să vezi un film - de fapt era "Olimpiada" - la Biblioteca engleză... Te-
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
poate și fiindcă aveam neadăstata bucurie, odată numit cu "jumătate de normă" la Institutul de Istoria Artei al Academiei R.P.R. ca profesorul Oprescu să convoace ’colectivul’ o dată pe an "în plen" și să ne dea câte o temă. Am avut întâi tema Cristea, apoi Tonitza. În al treilea an, profesorul Oprescu a pus întrebarea "cine vrea să se ocupe de Brâncuși?". Această temă a reprezentat pentru mine o adevărată fericire. - V-ați îndrăgostit de subiect! - Eram deja, îi cunoșteam faima, a
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
de întoarcerea în țara natală plonjată într-un nou totalitarism, comparabil cu cel al nazismului. Întoarcerea în Ungaria este simțită ca un nou "blestem", ca o înlănțuire de eșecuri și de nenorociri ce alcătuiesc de acum viața lui Kertész: mai întîi moartea tatălui, deportat și el, apoi faptul de a fi privat de o locuință, de a rămîne fără serviciu, de a resimți eșecul mariajului legat de modul său de a-și concepe viața și opera (tema principală a romanului autobiografic
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
Becicherec. În poemul Trei viteji, pentru același personaj e preferat un alt nume "reprezentativ": Crăciun. Ceva mai tîrziu, la un alt ardelean - Ion Codru Drăgușanu (în Peregrinul transilvan).- numele tipic e totuși Ion (în forma Onea / Onia); acesta apare mai întîi într-o anecdotă prin care e ironizat graiul ardelenesc ("Noa, da de unde ii Oneo?") și apoi într-o tiradă a autorului: "De mii de ori am zis că e păcat să se pună românului tot numele de Ioane. Vezi că
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
nici nu am știință să fi existat vreuna la fel în toată vremea de dinainte. Excelență, două, ba poate trei, ar fi pricinile de îngrijorare. Și două, dacă nu tot trei, motivele să stați și mai departe liniștit. Dar mai întîi să expun faptele. Cartea aceasta e o enciclopedie - despre noi. Prima, aici. Așa cum le știți pe cele despre oameni din biblioteca regală, atît doar că nu la fel de bine alcătuită și de departe nu atît de informată cum sunt ale noastre
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
complac mulți intelectuali și diverși factori de decizie, din păienjenișul frazelor care îi de-responsabilizează. Înaintea impresiilor pe marginea anchetei din Contrafort și în legătură cu ce cred eu însumi pe această temă, ar trebui să formulez câteva observații de principiu. Mai întâi de ce "un deceniu de integrare... literară" și nu culturală? Pentru că, în pofida aparențelor, e mai ușor să demonstrezi realitatea unei asemenea integrări în literatură, decât în alte domenii alte culturii, unde lucrurile sunt mai puțin cunoscute sau vizibile. Inițiatorilor anchetei, cu
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
sita deasă a ironiei lipsite de răutate, a umorului plin de înțelegere. Își apropriază memoria lumii prin text: lumea Mehadiei de altădată trăiește prin rîndurile Străjoțului, foaia domnului Nistor Dop, cu care autorul (diarist, biograf, "aproape istoric") s-a întîlni întîi în catastiful bisericesc al celor care locuiau în concubinaj, o întreagă istorie familială se naște din fotografii (din transpunerea lor în text, artă subtilă a medierii între imagine și cuvînt), dar și din notațiile de cărți poștale, succedîndu-se ca-ntr
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
coerentă față de un eveniment, îndeobște literar, fie o carte, o personalitate, o temă în dezbatere curentă sau referitoare la viața revistei «Convorbiri literare»". Prudent, d-sa se străduiește a porni de la concepte precise, apelînd nu o dată la definițiile lor: "Mai întîi e necesar a ne defini termenul paradox: în Dicționarul explicativ are mai multe accepțiuni în care, de interes pentru noi, este prima...". Ca și: " Dramaticul, ne învață Dicționarul de termeni literari, este o categorie estetică mai cuprinzătoare decît genul dramatic
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
ca o grație, ne apare firească racordarea la celebra teză a lui Valéry referitoare la versul inițial, "inspirat", care constituie embrionul poemului: Poetul face un lung poem cu ajutorul și ca urmare a unui singur vers care i-a venit mai întîi și i s-a părut bun (adică independent, autonom, găsit - cîștigat definitiv).(...) Acest vers i-a venit într-o stare destul de asemănătoare visului.(...) Există versuri pe care le găsești. Pe celelalte le faci. Le perfecționezi pe cele pe care le-
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]