1,219 matches
-
tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pâlpâitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvârșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pâlpâire și Întețire, În jar și tăciune; Într‑adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fie ales pentru această misiune, dar știa foarte bine că era rezervată celor mai destoinici războinici, unor oameni antrenați să se strecoare prin desișuri fără să atingă o frunză sau să îi ia gâtul unui dușman fără să li se întețească bătăile inimii. Nu simți invidie nici atunci când Chimé din Farepíti fu ales printre cei care urmau să vâslească în mica piroga care avea să conducă iscoadele până la recif, deși în orele care se scurseră până la întoarcerea ei statu într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
află pe navă: cele câteva animale domestice care le mai rămăseseră, catargele, velele, alimentele și obiectele de uz personal. De fiecare dată, barca se întorcea cu pietroaie grele, care erau așezate pe fundul vasului. Din când în când, vântul se întețea, iar primele frunze de palmier începuseră deja să zboare prin aer. Cand din Marara nu mai rămase decât scheletul, așa cum ieșise din mâinile lui Tevé Salmón, Miti Matái dădu ordin că acesta să fie umplut cu apă. În câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îndată provele gemene se ridicară aproape un metru deasupra apei, astfel că acum chilele în formă de „V“ ale Mararei erau cele care tăiau valurile ca niște cuțite. Catamaranul scârțai amenințător, câștigând viteza. Odată cu lăsarea întunericului, vântul începuse să se întețească. Întindeți cablurile! strigă Navigatorul Căpitan. Să nu cedeze catargele! Erau marinari; cei mai pricepuți care existau pe fata oceanelor, iar doi dintre ei se cățărară cu agilitate pe catarge, care tremurau din cauza tensiunii fantastice a velelor, ca să întindă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
chicotind În același timp. știu eu o scurtătură spre casa ta. Când s-a făcut vremea să plece de la școală, cerul se peticise cu nori de un albastru argintiu, iar căldura nu mai era chiar atât de Înăbușitoare. Briza se Întețise și amenința cu unele dintre acele bruște averse pentru care Perdo e bine-cunoscută. Abia ajunseseră la capătul potecii care duce la drumul mare, când au dat peste câțiva băieți de la școala lor. Stăteau pe vine În așteptare, lângă asfaltul crăpat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
antebrațul gol. Nu fugi, și-a zis, nu cumva să fugi! Altul a tras-o de fustă, apoi cineva a ciupit-o de stomac. A luat-o la fugă, stârnind un nor de praf. Zgomotul surd al circulației s-a Întețit și a auzit În spatele ei un strigăt ascuțit de adolescent, dar nu s-a uitat În urmă până ce n-a ajuns la marginea drumului larg, la liniștitoarea cacofonie a circulației. Respira cu greutate: nu-și amintea de când nu mai fusese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aici. Ar trebui să dormim. — știu. De-asta ar fi trebuit să rămâi În pat. — N-am putut să dorm. Sunt Îngrijorat. Pentru ziua de mâine. Johan nu i-a răspuns. Adam n-auzea decât briza mării care se cam Întețise și aducea vuietul valurilor de dincolo de dealuri, marea părea dintr-odată aproape, ușor de ajuns. Johan a oftat. — Prostule, i-a zis. Dar nu părea supărat. Hai, nu mai e departe! Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
niște animale care se iveau din adâncuri. Adam nu voia să se aventureze În apă, voia să strige după Johan: Nu te duce, nu intra În apă, așa ar fi vrut să strige. Dar Johan era prea departe, vântul se Întețise și și-a dat seama că nu mai avea cum să-l audă. A luat-o la fugă spre mare. A Înțeles dintr odată că Johan nu trebuie să intre În apă. Johan! l-a strigat. A luat-o la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o cercetă printre pleoape ca printre două pliuri. Rosti insinuant: Deci, mai fusese cineva în cofetărie. Probabil, mai fusese, n-am reținut. Nu mi se părea deloc important să observ cine este în cofetărie. Deci, cine fusese? Ritmul întrebărilor, se întețea, era clar, începea din nou tangajul. Vâltoarea indignării îi luă din nou suflul. Cu ce drept o chestiona? El o privea intens, cu nările dilatate. Cu degetele bătea darabana pe marginea fotoliului. Cred că fuseseră doi liceeni la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era o luptă sfâșietoare. Dacă aș fi putut, m-aș fi rupt în două: o jumătate ar fi rămas cu puiul schilod care suferea de frig, iar jumătate ar fi plecat cu puii sănătoși către îndepărtatele ținuturi călduroase. Vântul se întețea zi de zi. Suflarea lui dușmănoasă ne prundea în pene și-n oase. ,,Gata! M-am hotărât: decât să-mi moară toți puii, mai bine numai unul.” Și, fără a mai privi în urmă ca să nu-mi slăbească hotărârea, am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luminos al soarelui înălțându-se la orizont. Discul roșu începea să crească ireal deasupra mării. Atunci, primele raze țâșniră biruitoare, străpungând pâcla dimineții de vară. Apa își schimba treptat culoarea, devenind întâi aurie, apoi albastră, din ce în ce mai albastră. Vântul care se întețise ridica valuri tot mai mari care veneau să moară la picioarele mele pe țărm. Lumina se răsfrânge acum în mii de curcubee aurite. Astrul zilei se ridică măreț tot mai sus, dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
coborât din tren și s-au apropiat de foc, urmați apoi de alții și de alții, la fel de curajoși, dar mai circumspecți din fire. Chiar șeful trenului venise să se Încălzească cu micul lui alai de conductori pe urme. Apariția lor Înteți focul ca o pală neașteptată de vânt. Uite cum se manifestă geniul poporului, exclamă Înduioșat domnul În vârstă. Își exprimă dorința de a coborî, socotind că e de datoria sa să participe la discuțiile ce se purtau În jurul focului. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții și porni la drum promițându-și să se Întoarcă până la telejurnalul de seară. Ninsoarea se Întețea din nou. 7. Coriolan Își isprăvise lucrul și acum se odihnea. Admira forma antenei pe care o socotea foarte nimerită pentru o antenă. Deși muncise atâția ani În cinematografie, proiectând filme sau lipind afișe, despre televiziune nu știa mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Un total de un an și patru luni de la ziua în care mă născusem, cu fața în jos, pe covorul din dormitor. Afară încă ploua. O rafală puternică se sparse de geam, urmată un haiku de răpăituri când vântul se înteți. Un aranjament orchestral pentru furtună. — Vezi, spuse bărbatul de lângă mine. Peninii sunt de vină... Am ridicat privirea. Mark Richardson era o persoană sociabilă, un ascultător și un vorbitor împătimit deopotrivă. Din pricina asta fusese o alegere așa de bună ca identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
reluasem mersul pe coridor, când am auzit niște strigăte. Scout. Nu erau strigăte de teamă, ci de furie, prea departe de mine ca să deslușesc cvintele. Am ascultat. Fidorous țipa ceva ca răspuns. Apoi din nou Scout. O ceartă care se întețea undeva în față. Am încremenit în loc, năuc. Nu, ajunge pentru seara asta - doctorul specialist în șocuri din mintea mea, cel care gândea în locul meu - Ajunge. Ți-a ajuns pentru o singură zi. E prea mult. Corpul meu se întoarse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cain plugarul? Agenții noștri de influență o fac. Încep să cred că da, ne e specifică înclinarea de a ne alia cu învingătorul; de a-i pupa papucul, cizma, pantoful Gucci, bocancul militar. Și antiromânism, acum, există. Accesele antiromânești se întețesc. Luna trecută, am participat la un talk-show al lui Turcitu. De ce m-oi fi dus? Nu eu l-am poreclit Savonarola, cînd lucram în presă? Tema: intoleranța românilor. M-am simțit în minoritate lîngă cei doi evrei și un foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rile teroriste vor ține în vizor conducte și câmpuri petrolifere, iar efectul asupra prețului țițeiului nu va întârzia s... apar.... Toate acestea converg c...tre urm...toarea supoziție: competiția pentru controlul și accesul la petrol, ca resurs... strategic..., se va înteți, ceea ce va influența geopolitică mondial... și relațiile economice internaționale. 4. România are o economie tot mai deschis...: volumul schimburilor comerciale (export plus import) se apropie de valoarea PIB-ului, sistemul financiar (bancar) este tot mai împletit cu cel al Uniunii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
aveau vodcă și erau bolnavi. Din acest motiv, setea de răzbunare a fost mai mică decît setea de vodcă. Îl așează pe Fănică jos și strigă scurt: Davai 1! A patom 2? întreabă Fănică. Ploaia îi orbea și vîntul se întețea tot mai mult. Șto Bog dasti 3. Fănică îi întinde sticla și ucraineanul radiază de mulțumire. Și nu v-a mai urmărit? întreb interesat. Nu, domnule amabasador. Dar o va face. Bine, bine, dar pierzi leafa pe patru luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
putea de sus, apoi chipul se făcu alb ca zăpada și dispăru. Femeia ieși în prag și privi în urma lui, dar nu era de văzut nici el, nici lumina. Nu era nimic de văzut, decât întunericul și furtuna care se întețise. Nu știa cât dormise. Deschise speriată ochii. De data asta, cineva bătea în ușă cu putere. Alergă la ușa, cu inima bătându-i nebunește în piept. Deschise ușa. În lumina alburie a zorilor, stăteau acolo, în prag, amândoi : soțul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
deodată. Nourii, la început răzleți, acoperiseră într-o clipă cerul. Plumburii și grei cum erau, străfulgerau, așa, pe la margine și pe urmă se luminau de sus de ziceai că luaseră foc. Cu fiecare străfulgerare, se făcea mai întuneric. Vântul se întețise. Bătrânul vâslea din răsputeri, dar barca parcă se-nvârtea în loc. Țineam ochii strâns închiși. De frică ce-mi era, nu puteam nici să plâng. Știam că nu mai e mult până la mal, dar ce folos ! Un fulger înconjură deodată zarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ajungem la Toader?” - i-am Întrebat eu, pe cei de la divizie, În timp ce alergam. „Opt minute”. Nu ne mai gândeam că facem zgomot, dar... O rafală de automat ne-a forțat să ne aruncăm la pământ. Îndată, ropotul automatelor s-a Întețit. La un moment dat, se trăgea și din dreapta noastră... „Aiștea-s cei din patrulă” - a șoptit Undiță. „Salt Înainte!” - am ordonat eu În clipa următoare. La al treilea salt, am simțit o lovitură ca de piatră În piciorul stâng, mai jos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
porni, cu vântul în piept, spre secția financiară. La birou era cald și bine și, luându-se cu lucrul, uită de vremea de-afară. Spre seară, când se întoarse acasă, constată însă că, departe de a se potoli, viscolul se întețise. Vântul sufla acum în rafale, ca în inima Bărăganului, și zăpada creștea văzând cu ochii, așternându-se în troiene. Ai văzut dacă n-ai vrut să asculți de vorbele mele?... se apucă să-l certe Mariana, de cum îl văzu intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
această nemărginire și nici o bubuitură de tunet nu le urmează. În schimb, Dora percepe o zumzăială ca de albine care crește și descrește în intensitate. Un ușor parfum de brad și de rășină se răspândește atunci când muzica asta ciudată se întețește. "Oare sunt tot eu ?", se întreabă Dora. " Și dacă sunt tot eu, oare unde mă aflu ?" O încearcă senzația stranie că începe să plutească într-un spațiu imponderal. I se pare că a dobândit inconsistența unui abur. Nu o doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sunt clădite așternuturile de pat acoperite cu o scoarță de lână în carouri galbene și cafenii. Ai venit în căutarea altor vremuri, nu-i așa ? În căutarea urmelor lui Simion, care nu a fost un trecător oarecare ? întreabă Teodora în timp ce întețește focul și pune pe plită niște oale și ulcele de culoarea pâinii prea coapte, din care încep să se degaje arome de plante și flori. Locul ăsta, la câțiva kilometri de Hliboca, în care sălășluiește doar o bătrână vrăjitoare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aveau bun simț, datorită lor am avut ce mânca și mai ales cu ce s-o hrănesc pe Minodora în zilele acelea grele. Pământul era în paragină și începea din nou să se vorbească despre colhoz. Tot atunci s-au întețit ridicările de familii de români. Peste noapte câinii lătrau și se auzeau tușituri înfundate de motor iar a doua zi, constatam îngroziți că încă o familie a dispărut fără urmă. Cuvintele "deportare în Siberia" care se vehiculau din ce în ce mai des, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]