645 matches
-
aerul și poza făceau din ea o lucrare somptuoasă și fragilă dintr-un muzeu pierdut. Chipul ei îmi amintea de alte chipuri, dar acestea se învârteau în cerc, mobile, fugitive, imprecise în trăsăturile lor care se modificau fără încetare, ba întinerind, ba îmbătrânind, atât de repede încât nu reușeam să opresc în această sarabandă pe unul sau pe altul dintre ele pentru a-l privi cu atenție și a-l recunoaște. M-am mirat că procurorul nu a dat jos tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
palat, pe stâlpul porții,/ A cântat pasărea morții./ Mult ești moarte-nșelătoare,/ Cât e omul ca o floare!!!.., n-o mai văd alții. Și taică-meu termina cu: Trei în lume nu se poate:/ Să le iubească pe toate,/ Să-ntinerească nu poate/ Și să fugă de la moarte... — Eheee, nimeni n-o să-ți dea mai bine toate astea ca muzica, ea e dincolo de bine și de rău, doar există, e ca muntele, un munte îți place sau nu-ți place, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a pățit-o Brâncuși, a pățit-o Caragiale, dar, din fericire, totdeauna arta a câștigat. Asta e logic, de-aia dictatorilor le-a fost frică totdeauna de artiști... Și discuția celor doi se încheia aici... Vocea lui Octavian Iacob te întinerea, deschidea porțile, creștea iarba, amuțea privighetorile. Vocea lui. Cel mai mare mister al omenirii, vocea umană. Un spectacol care trebuia văzut și, mai ales, ascultat. Aplauzele curgeau ca apa Oltului, primăvara. Muzica însăși ieșise din corzile lui vocale, din inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
blondă subțire, înaltă, cu picioarele foarte lungi. Purta însă la mână cureaua aia de piele neagră, cu ținte de metal, trunchiuri de con, zgardă, cum spunea ea, copilăăă!!!, am țipat la ea, dacă te văd fără cureaua aia la mână, întineresc... În vizita aia, Străinul i-a vorbit fetei despre arhitectură: (Scena discuției dintre cei doi, fie pe ecran, fie în lumini, separat, în dreapta scenei.) Nordul și sudul s-au scindat în orașul ăsta, vedem pe Imobiliare. În sud, prețurile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și obosite ale oamenilor de care se ocupă; prin practica palestrei și a băii cu aburi, aceștia devin indivizi puternici și viguroși. Dacă unii văd în activitățile ei doar cazanele în care-i fierbe pe anumiți oameni pentru a-i întineri pe alții, Diogene celebrează puterea dobândită asupra propriei ființe prin solicitările la care este supus trupul. Odată trupul și sufletul reconciliate în, prin și pentru efort, filosoful cinic îndeamnă la o stăpânire absolută de sine: fie că este vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ZÂMBETUL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului ZÂMBETUL Zâmbetul e adiere, Primită din Paradis, Alinare, mângâiere, Ce îți face viața vis. Zâmbetul întinerește, Speranță nouă aducând, Prietenii ți-i înnoiește, Sufletul întinerind. Zâmbind înfruntă viața, Fă-i bucuriei loc, Zi, bună dimineața, Și zâmbiți vă rog. Referință Bibliografică: Zâmbetul / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27 februarie 2012
ZÂMBETUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364532_a_365861]
-
ZÂMBETUL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului ZÂMBETUL Zâmbetul e adiere, Primită din Paradis, Alinare, mângâiere, Ce îți face viața vis. Zâmbetul întinerește, Speranță nouă aducând, Prietenii ți-i înnoiește, Sufletul întinerind. Zâmbind înfruntă viața, Fă-i bucuriei loc, Zi, bună dimineața, Și zâmbiți vă rog. Referință Bibliografică: Zâmbetul / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile
ZÂMBETUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364532_a_365861]
-
lui Macedonski, dar și timpul naturii eterne) putem afla în Revedere, unde vremea exprimă mai întâi timpul regenerator al naturii, foarte apropiat de cel cosmic: "Codrule cu râuri line/ Vremea trece, vremea vine,/ Tu din tânăr precum ești/ Tot mereu întinerești". (...) La Macedonski vremea este partea componentă a unui spațiu poetic care exprimă o altă formă de idealitatea impenetrabilă, dar și timpul ce influențează natura, ca la Eminescu: "E vremea rozelor ce mor,/ Mor în grădini, și mor și-n mine
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
verdeață - Cu rouă te răcorești. Liniștea-n suflet mi-aduci, Tinerețea mi-o găsesc... Rătăcesc pe văi și lunci, Sufletul mi-l potolesc: Și de dor și de iubire... La izvoare mă opresc Să ascult a lor șoptire; Draga mea, întineresc. Referință Bibliografică: PĂDURE, COVOR DE VIE / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PĂDURE, COVOR DE VIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362882_a_364211]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ANOTIMPURILE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Acum e zi de primăvară Și soarele pe cer zâmbește Din muguri frunza o s-apară Natura toată-ntinerește. Vin păsările migratoare Și în ciripitul lor vioi, Albinele din floare-n floare Valsează vesele-n zăvoi. Insă vara, vine grăbită, Iar soarele arde mai tare În pomi e roada pârguită, Grâu-i ca aurul din soare. Spre soare ciocârlia
ANOTIMPURILE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362963_a_364292]
-
cotă Spre piscul muntelui înzăpezit Neliniștită natura se revoltă Cum, omule de ai îndrăznit? Dormi uriașule, de ce te agiți? Te dor încheieturile de stâncă, Nu lăsa ca ochii în soare să-ți plângă Căci Primăvara e aproape Și vei fi întinerit. Câte inimi ai tu în piept, De îți aud o vâlvătaie de bătăi? De ce îți ridici vârful drept Amenințător peste văi? Binecuvântează natura-n reînviere Piaptănă-ți părul de brazi Lasă-te alinat de a vântului mângâiere Pentru a-ți
VÂRFUL MUNTELUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363530_a_364859]
-
nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului POZĂ DE VARĂ am sa mă îmbrac în galben rozaliu deja mi s-au copt grânele pe câmpuri iar pomii roadele au trecut de pârg așa va crede lumea c'am întinerit și pot cules sa fiu acum și dus la târg; cine mai știe... poate un negustor de cereale mă va voii vândut pe-o patimă mai mare ori preschimbat pe un porumb, că galben e și el acum și amâdoi
POZĂ DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362351_a_363680]
-
Articolele Autorului iubite nu ți-am vorbit de ceva timp despre mine să știi că nu am amuțit sunt chiar bine. îngerii au cernut zăpezi ca-n basme peste mine și-o zână prea frumoasă c-o baghetă m-a întinerit. știi zilele s-au transformat în fecioare visătoare ademenindu-mă să mă scald în lava unui vulcan nopțile au devenit dintr-o dată prietenoase asemeni altarelor unde rugăciunile au har ah și inima din piept îmi tresaltă grăbită parcă ar fi
ELEGIE PENTRU O AŞTEPTARE (II) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364137_a_365466]
-
dar nu vreau să mă obișnuiesc cu gândul că îmbătrânesc. - Ei, nu fi egoist! Vei rămâne cu sufletul tânăr dacă știi cum să ți-l hrănești - Dacă o să-l hrănesc cu iubirea ta, nu o să mă mai satur și voi întineri mai mult. Haide, să mai dansăm, vreau să te simt aproape! După câteva dansuri au revenit la masă și au continuat masa cu friptură de vită și legume (a fost dorința Ilincăi), salată și un pahar de vin roșu. - Noroc
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( XI) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363077_a_364406]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DOAR UN ZÂMBET Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017 Toate Articolele Autorului DOAR UN ZÂMBET Zâmbetul- reacție naturală Te întinerește, te înviorează, Este o limbă universală Aduce frumusețe și te conectează La inteligența inimii și a relațiilor sociale... Viața capătă o perspectivă mai bună Îți pictează în iris universuri spațiale Te ridică de la pământ la lună. Un zâmbet larg te
DOAR UN ZÂMBET de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368559_a_369888]
-
te înviorează, Este o limbă universală Aduce frumusețe și te conectează La inteligența inimii și a relațiilor sociale... Viața capătă o perspectivă mai bună Îți pictează în iris universuri spațiale Te ridică de la pământ la lună. Un zâmbet larg te întinerește Îi îmbogățește pe cei ce-l privesc Dă odihnă celui ce trudește Îi umple inima de naturalețe și firesc. Zâmbetul nu poate fi cumpărat Nu poate fi furat sau cerșit Nu poate fi nicicând împrumutat El capătă valoare doar când
DOAR UN ZÂMBET de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368559_a_369888]
-
întâlnit o asemenea iubire frumoasă în viața mea de lector și de scriitor. Nu pot decât să fiu încântat și să-l felicit pe maestrul care a descris o asemenea iubire... care, asemenea unei vrăji, îi transformă pe amândoi, îi întinerește, le dă speranțe: „Mirel, eroul nostru, era plin de viață, se mișca cu vioiciune, râdea și glumea spre a nu se vedea cel puțin pe dinafară diferența existentă între ei. Mereu cu zâmbetul pe buze, optimist, și în ultimul timp
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
din miezu-i te ascunde și altu-n locul tău vine la rând. Hermes Cred că în mine Hermes s-a cuibărit știind că-și va găsi sălaș cum se cuvine. Aud superba-i liră, cu sunete divine, și trupu-ntreg îl simt întinerind. Sufletul meu deține faimosul caduceu, sandale-naripate și de aur, dar mai presus de toate cel mai de preț tezaur e istețimea cugetului meu. Ca el nu ies în față. Îmi place să asist, să fiu vioara-a doua-ntotdeauna. N-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367969_a_369298]
-
postumilor iubiți. Îmi plânge-n palmă noaptea de iubire Pe țărmul adormit sub semilună, Credeam că am să mor de nemurire Când m-ai privit și m-ai luat de mână. Secundele nu mai aveau vreo țintă, Eram doar noi întinerind sub stele Și ploi de șoapte se grăbeau la nuntă La nunta ta și a iubirii mele... A fost sau poate nici nu s-a-ntâmplat. Sublim a fost, să poată fi adevărat. Azi, toamna ne acoperă cu ploi Să
A FOST IUBIRE,SAU NU? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367300_a_368629]
-
voastră pe oamenii mari de mâine, care vă vor judeca la fel de aspru așa cum i-ați judecat și voi astăzi, ori vă vor zâmbi cu aceeași dragoste cu care le-ați zâmbit și voi - acum! Dăruiți-le inima voastră, care va întineri la frumusețea razelor de soare din privirile lor fragede! Dăruiți-le culoarea privirilor voastre mature, pentru ca ei să devină florile alegerilor înțelepte făcute de voi în viață. Azi e ziua lor și nu putem să nu-i cinstim ca pe
SĂRBĂTOAREA IREPETABILEI VÂRSTE A INOCENŢEI: LA MULŢI ANI, TUTUROR COPIILOR LUMII! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367203_a_368532]
-
să îmbătrânească, la fiecare interpretare îi dă prospețime cu un surâs mai larg al gurii, o lumină mai vie a ochilor, o dragoste mai adâncă a inimii, toate acestea nefiind în stare a o jertfi, ci având magia să o întinerească. Pe firul unei conversații confidente cu artista Maria Șalaru s-a născut ideea alcătuirii în interviu a unui dialog dacă nu ciudat, curios: eu întreb în fraze, ea răspunde versificat - invers artista ar putea foarte bine, eu deloc... nu scriu
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
Nu știu cum faci tu că nu pot sta lângă tine doar să te privesc și să te strâng în brațe; pur și simplu mă exciți de fiecare dată! Și să nu crezi că nu mă bucură lucrul ăsta, simt că parcă întineresc lângă tine și sunt și mai potent. - Ce să mai întinerești, dragul meu, tu ești cu câțiva ani mai mic decât mine! - De unde știi, că eu nu ți-am spus!? Și eu, care credeam că ești mai tânără decât mine
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIV) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363759_a_365088]
-
te privesc și să te strâng în brațe; pur și simplu mă exciți de fiecare dată! Și să nu crezi că nu mă bucură lucrul ăsta, simt că parcă întineresc lângă tine și sunt și mai potent. - Ce să mai întinerești, dragul meu, tu ești cu câțiva ani mai mic decât mine! - De unde știi, că eu nu ți-am spus!? Și eu, care credeam că ești mai tânără decât mine cu câțiva ani! Ah! Cum a putut să se dea de
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIV) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363759_a_365088]
-
posibil! Sau, că pare a fi altul acolo în oglindă, negi, sau..abdici. Numai că într-o călătorie, văzând alte locuri, simțind alți oameni care fără să știm exact, au contribuit chiar la procentul nostru personal de umanitate, atunci neapărat întinerești fără necesitatea reflexiei, decât prin reflexul altor chipuri noi. În sinea noastră de obicei suntem tineri în interior până murim, iar procesul continuă atât timp cât gândim.. în case. ori, ceea ce ne apare în oglindă uneori -acea maimuțica, în curs de îmbătrânire
AVENTURI IN RIO! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349503_a_350832]
-
BUBULINA A venit o noapte de octombrie Cu plâns pe buze Bubulina Ce plâns Cu tunetul antic al vieții Și a intrat în albumul vieții noastre Unde aștepta locul său Acum călărește Marea Ionică a bucuriilor noastre Cu numele care întinerește timpurile ICTERUL Îngălbenesc De acel sânge rece De lexicograf De ce nu au scos Din dicționar cel puțin Acel cuvânt CRETA DISPERĂRII Peisajul neprevăzut În ochii noștri plastic Pietre și lespezi zidea înconjurând Zidurile știau Cum se prea mărea imposibilitatea Când
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]