1,437 matches
-
nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt ale mele cu adevărat, cu ele voi trăi și când mor le iau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt ale mele cu adevărat, cu ele voi trăi și când mor le iau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
realitățile virtuale, trăim schizoid și scindat fără să putem răspunde la întrebări fundamentale. Sandei a zdrăngănit la pian până s-a săturat. Maria doarme fericită cu mâinile pe piept. Și-o amintește zburând prin pădure cu o expresie de fericire întipărită pe față. În ziua în care a văzut-o pe Maria alergând prin pădure cu acea expresie de fericire pe față a luat act de lumea în care avea să locuiască de atunci încolo. Până în acea zi amintirile erau confuze
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
eu îmi pun acum în spate o piatră de moară mai mare ca a voastră pe care am s-o duc, mai greu ca voi la anii mei, dar nu este altă cale. Voi ați înțeles, mo! După cum li se întipărise pe față întreaga suferință strânsă în câteva cuvinte de bulibașă, se vedea limpede că n-au înțeles, dar trebuia să accepte cele spuse de staroste. Rafira, încercată de îndoielile care-i frângeau sufletul, slobozi câteva cuvinte încărcate de o durere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu-l regret, dar și departe de lumea civilizată de afară. Imaginea tatei, arestat în miez de noapte și băgat în duba neagră a securității, însoțită de strigătele disperate de ajutor ale mamei, m-a chinuit și mi-a rămas întipărită pe retina minții, ce nu putea înțelege de ce sau născut pe pământ, o dată cu cei buni, și destui răi cu un genotip bestial. De altfel, bestia umană poate fi: O tentativă eșuată a naturii, Irațională eroare conceptuală Lipsită de adevăr și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu ceva în cele afirmate, îl rog să mă ierte, așa cum l-am iertat și eu de mult. * Perioada amintirilor din casa bunicii, dar în mod special aceea a anilor în care am crescut fără tată, este cea mai adânc întipărită în mentalul meu, din cauza lipsurilor și umilințelor de tot felul cât și handicapului de integrare într-un colectiv instituțional, fiind considerat un paria, un răzvrătit, beneficiarul unui libertinaj nerecomandat elevilor de gimnaziu. Practic, pe parcursul celor patru ani, eu nu am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
absolut, am Întâlnit un cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde cumpăr de obicei. Nu mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
le va ierta niciodată pentru că se răspândiseră în atmosferă, îi pătrunseseră în minte și nu-l lăsau să-și amintească de ea și de ziua de ieri, chiar dacă se terminase prost, fusese o zi pe care trebuie să și-o întipărească bine în minte, fără întreruperi inoportune. De altfel supa nu avea nici un gust, dar era caldă. Nu l mai impresionau privirile aruncate pe sub sprâncene în semn de reproș, cu atât mai puțin cuvintele. Voia să fie detașat, sau măcar să dea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Vera stă picior peste picior pe canapea, rezemându-și un cot de brațul din dreapta al acesteia. Este încruntată și gesticulează din când în când. În curând va începe să plângă, sau măcar așa pare din cauza nervozității ce i s-a întipărit în ridurile fine de pe frunte. X este și mai nervos, căci nu suportă o femeie plângând, și mai ales când aceasta plânge din cauza lui. — ți-am mai spus. De ce nu vrei să mă crezi? Nu știe de la mine. Dar atunci
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a liniilor și formelor. Această temă îi convenea de minune caracterului meu de pictor macabru - desen după cadavru. Eram într-adevăr un portretist de cadavre. Dar ochii, ochii Săi închiși, aveam nevoie să-i văd acum din nou? Nu se întipărise oare, suficient de profund, imaginea lor în spiritul, în creierul meu? Nu știu. Până dimineață, am executat mai multe crochiuri, dar nici unul nu răspundea așteptărilor mele. Le sfâșiam unul după altul, fără să renunț, totuși, fără să simt cum trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atenție! ar fi ce bună, cea adevărată, părând ceva foarte prefăcut. De ce însă să credem în acest gen de prefăcătorie? Și să nu vedem aici o morală reală. Ce are în cap și în inimă, unui om onest i se întipărește pe figură, - de ce nu am da o șansă cinstită celui care acționează în mod cinstit, - complexitatea venind din partea felului tău de a fi, neîncrezător? E, ca în societățile primitive, această tactică super-civilizată, - ce ai în gușe și în căpușe. Aproape
Molto vivace... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9185_a_10510]
-
pe acesta, la propriu, la fel ca pe un alt fost amant (Iuga) după o repriză de amor. Pământul infiltrat de apa sărată a mării roade, de mii de ani, sufletul oamenilor, vegetația și clădirile. Aceeași patină a vremii este întipărită pe vechile ruine și în gena locuitorilor acestor meleaguri. Vechiul oraș Mangalia dispare în amintirile Andei, sub dune tot mai groase de uitare, așa cum inocența se pierde în repetitivitatea mecanică, indiferentă, a incestului. Într-un amestec de mituri antice (pe
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
că va leșina. Ceea ce, din fericire nu se Întîmplă. Atunci cînd simțea că urmează să leșine, Christina Își repeta În gînd fraza pe care o citise În copilărie Într-un roman intitulat Eroii nu mor niciodată și care i se Întipărise bine În minte: chiar dacă uneori mai și mor, eroii adevărați În nici un caz nu leșină! Între timp, congestia obrajilor i se schimbase Într-o paloare morbidă, verzuie. Christina se Îndreptă cu repeziciune spre ușă, ca și cum s-ar fi grăbit undeva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vieți Îndestulate și de calitatea ei de mamă pe care o credea cel mai important lucru de pe lume. Trecuseră câteva săptămâni și dragostea lui Ben creștea În intensitate ca un strigăt de ajutor. Fata blondă se prostitua cu aceeași tristețe Întipărită pe chip, În zona Gării de Nord, dar Ben, nu s-a mai apropiat de ea. O pândea noaptea, din mașină. Ea părea că nu-l vede. În fond cunoscuse mulți obsedați În meseria ei, care se masturbau, Își exhibau mădularul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și fac ultimele cumpărături. Antoniu se gândește la caietul În care nu a mai scris de multă vreme promițându-și că va termina În curând povestirea pe care a Început-o. Își amintește deodată, de o scenă din copilărie, puternic Întipărită În memorie: mama strălucind de tinerețe și frumusețe, suplă, cu părul strâns la ceafă Într-un coc micuț, cochet, Îmbrăcată Într-o rochie bleu, vaporoasă, Învârtindu-se În fața unei oglinzi și cântând ceva foarte vesel. El, copilul, foarte mic, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia făcută din frunzele alea verzi, cu nervuri pronunțate, lichidul rău mirositor amestecat cu lingura, turnarea atentă a acestuia prin strecurătoare și apoi în trupul lui ferecat, cu expresia aceea de extenuare și suferință întipărită pe față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și auzul, doar-doar o să-i ajungă la urechi un tunet din depărtări, așteaptă să se întâmple o minune... Când eram mic, stăteam câteodată cu el în bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rațiunii Îl lăsă să ghicească, Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral Încercă să se elibereze din strânsoare. După toată hărmălaia de dinainte, pământul se ridica plutind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văd că suferi. Apoi își luă mâna uriașă de pe brațul lui Carol și arătă spre zona în care se găsea propria-i inimă. Bărbia masivă i se umplu de gropițe și obrajii i se încrețiră când pe față i se întipări ceea ce se voia drept compasiune profundă, poate chiar empatie... da, empatie, dat fiind că, nestingherit de Carol, el continuă: — Mă pot regăsi în această durere a ta, Carol. Am trecut și eu prin asta - indiferență totală față de soarta unei persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
termină de vorbit, sau de „împărtășit“, cum numea grupul relevarea Adevărului, își ridicase privirea de la linoleum și văzuse chipul lui Dave 2, care se alăturase grupului venind din sala de vizavi și care o privea cu o expresie de compasiune întipărită pe față, determinată de admirație și de încă un lucru, de ceva care ar fi putut să fie, dar nu era, iubire. În săptămâna aceea, Carol și Dan participară la șase întruniri. Și amândoi simțeau că ideologia Alcoolicilor Anonimi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
relație apropiată cu alcoolul. Bull luase pastilele fără să se deranjeze să mai citească eticheta. Primise restul și chitanța. Farmacistul, conștient de efectul preparatelor sale, prin care acționa de la distanță asupra celor care-i călcau pragul, observase aerul de confuzie întipărit pe chipul lui Bull. Și avea dreptate, pentru că Bull habar nu avea ce este diazepamul. Era convins că Margoulies îi prescrisese un antibiotic. Bull se foise o vreme pe lângă Lincoln’s Inn în căutarea unui loc de parcare și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
e capabil de un pic de ironie, am la tîmple niște mici cute, binecunoscut rezultat al fluxului și al refluxului Speranței irepresibile. Uitîndu-mă peste marginile Balonului, am făcut o hartă exactă a dealurilor și a văilor de pe bostanul lui Norman. Întipărite pe el, limpede ca lumina zilei, erau semnele inteligenței, ale spiritualității, ale energiei mentale, ale seriozității, plus un delușor perfect desenat - asta mi-a plăcut cel mai mult -, care indica o aplecare către „filoprogenitivită”, definită de Gall drept „un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fi fost pe cale să producă un accident în care să fie implicate toate mașinile. Pasagerii din avioanele ce decolau de pe aeroport fugeau din zona dezastrului, scăpând din acest autoghedon ce avea să vie. Acele premoniții ale dezastrului mi-au rămas întipărite în minte. În cursul primelor zile acasă, mi-am petrecut timpul numai pe verandă, urmărind traficul cum înainta pe autostradă, hotărât să zăresc primele semne ale acelui sfârșit al lumii provocat de automobil și pentru care accidentul fusese propria-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vis o crimă care se va petrece trei ani mai târziu În aceeași odaie În care dormise atunci omul dreptății; victima va fi un oarecare domn Victor Armand, avocat. Ca apoi, grație visului pe care domnul Berrard și‑l va Întipări În memorie, criminalul să fie descoperit. Această Întâmplare va fi pomenită În volumul al doilea al memoriilor sale și de domnul Garron, inspector de poliție pensionar, de a cărui obiectivitate și lipsă de imaginație nu ne Încumetăm să ne Îndoim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
asta? Vreau să zic, de ce neapărat În franceză? El a dat din umeri și a zâmbit. Ei i se păruse că a și roșit. — Îmi pare rău! Am trăit câțiva ani buni la Paris și presupun că unele vorbe se Întipăresc În minte fără să-ți dai seama.Tocmai m-am Întors de-acolo, așa că de câte ori deschid gura vorbesc pe jumătate franțuzește. — E drept că unele expresii se agață cu mare ușurință. Ce-ai făcut la Paris? — Am studiat. Am urmat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
elevii pun accent pe obiectele care se dau la bacalaureat. Se sunase de recreație, profesorii intrau și ieșeau cu cataloagele în mână, era gălăgie, agitație, oboseală. Bărbatul plecă puțin amețit, fără să poată concluziona ceva. Un singur lucru i se întipărise bine în minte: Carmina trebuia împinsă de la spate, nu trebuia lăsată să viseze, avea nevoie de putere de convingere. Seara când pătrunse în camera Carminei se simțea stingherit. Spune-mi, tu după ce termini liceul ce-ai de gând? Fata îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]