1,090 matches
-
mese închid evantaiul cărților de joc la piept și se întorc către noul venit cu o triplă răsucire a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
delicatesa. Zâmbesc. Stomacul își aruncă cu disperare în luptă sucurile gastrice. - Știți ce s-a întâmplat noaptea trecută? În astfel de situații fără ieșire, cel mai bine e să caști ochii mari-mari, ca un aurolac proaspăt înțărcat, cu buzele ușor întredeschise, a surpriză. - ... - E îngrozitor, nici nu vă puteți închipui că s-a întâmplat așa ceva la Dorohoi... Nu mi-a venit să cred, parcă era un film, știți, unul din acelea cu întâmplări neverosimile... A subliniat cu încântare ultimul cuvânt. Bleoștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ar fi paralizat gîndul că stîrpitura din fața lui însemna sfîrșitul nu doar al carierei sale, ci și al celei mai grozave aventuri din cîte trăise pînă atunci. Iar, pe deasupra, era și destul de întuneric ca să mai poată zări ceva în ochii întredeschiși, a batjocură? Îl înfuriaseră cumplit urechile lui clăpăuge și și-a pierdut cumpătul. Dar pînă atunci urmau să se petreacă destul de multe lucruri, în acea clipă de nebănuit, de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a fi cuvintele, puternice și exacte, încît clipi speriat că le-ar fi spus cu voce tare. Dar August Stoicescu era preocupat de ale sale, iar maiorul Stavri îl asculta pe șeful său cu sfîntă admirație, ținîndu-și buzele cărnoase ușor întredeschise. "Am înțeles, și bine am înțeles de la Șerban Pangratty, că Vladia poate fi un loc de unde poate începe acțiunea noastră de asanare a vieții publice și particulare. După cum ți-am spus deja, acțiunea noastră are un caracter salvator și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își drese vocea, părea un conferențiar sigur de succes. Graseia ușor și rîrîitul te putea deruta, să crezi că ai de a face cu un mototol de salon, dar pe Radul Popianu nu-l putea înșela nimeni. Sertarul servantei rămăsese întredeschis, ar fi putut întinde mîna și într-o fracțiune de secundă ar fi avut în mînă arma. Se așezase în așa fel la masă, încît să-i fie la îndemînă o asemenea mișcare iute de braț. "Deoarece prima condiție este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unul, unul pentru toți. Patronul și angajații săi vor alcătui o singură familie, responsabilă în întregimea ei de bunul mers al afacerii." Popianu îl întrebă: "Responsabilă, în fața cui?" Fusese ca o plesnitură de bici. Stavri a rămas încremenit, cu gura întredeschisă, îi înghețase și respirația, fața i se congestiona, îl cuprinse o tuse spasmodică din cauza indignării. August Stoicescu se văzu silit să intervină: "În fața autorității, pentru că în primul rînd se va instala o autoritate. O autoritate adevărată, care va fi respectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o undă de recunoștință, un pahar de apă în clipa potrivită face cît dovezile nenumărate ale unei vechi amiciții. Puse încet paharul pe tava de argint, auzi sunetul atingerii, un clinchet pur, cristal și argint, îl privi în ochii blajini, întredeschiși și întrebă: "Și ce va fi, excelență?" Basarab Cantacuzino deveni palid, o sclipire pînă atunci necunoscută apăru în pupilele dilatate: "Ce va fi? Ordine! Asta va fi, ordine! Sfînta ordine care duce la pacea socială și la măreția neamului." Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se zbate gemând în hainele ei, trecându-și limba peste buzele întredeschise. De sub tricoul suflecat se zărește abdomenul zdrențăroasei, plat, fără pic de grăsime, și pielea ei rozalie, îngrijită. Erecția bețivului i-a umflat la prohab pantalonii largi. În vârful umflăturii e o pată întunecată și umedă. Packer și Evelyn sunt probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acesta este Anul Trăirii Primejdioase. Este datoria noastră de revoluționari să acționăm În acest fel! — În sfârșit, ajungem undeva, a spus Din. Era gata să continue, dar Z i-a făcut semn să tacă, Încet, aproape teatral. Din avea gura Întredeschisă, cu bărbia Înălțată sfidător, totuși n-a mai zis nimic. Adam a privit arătătorul lui Z, ținut În dreptul buzelor ei fin desenate, arăta În mod curios a deget de bărbat. Înainte de a se Întoarce spre radio, l-a privit o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oaselor, Adam a fost mulțumit să constate că durerea din coaste i se mai potolise. A pornit la Întâmplare pe culoarul cufundat În tăcere. Stăpâna casei dormea adânc Într-un fotoliu de ratan, cu capul căzut pe spate, cu gura Întredeschisă. O dâră subțire de salivă uscată i se Întindea de la colțul gurii până la bărbie. Alături de ea era o cutie cu nasturi, iar În poală avea o tăviță plină cu papiote. În palmele desfăcute una lângă alta ținea niște nasturi Înșirați
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret o alesese În mod special printre cele aduse de el. E fiul lui adoptiv. Un orfan. Numele lui e Adam. Bietul băiat nu mai are pe nimeni altcineva pe lume. Infirmiera a tras un voluminos dosar gălbui din sertarul Întredeschis și s-a apucat să-l frunzărească. S-a oprit de câteva ori și s-a Înapoiat la unele hârtii, apoi a scos alt dosar și a luat-o de la capăt. Își plimba mâna aspră de sus În jos pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a fost satisfăcută să vadă același dosar maroniu așezat acolo de mulți ani, pe care erau scrise aceleași cuvinte, Tchambuli: rudenie și Înțelegere În Papua de Nord, Noua Guinee. și pașaportul era la locul lui, Între dosar și marginea sertarului, Întredeschis, destul cât să se vadă Între pagini niște dolari Împăturiți. Era atâta vreme de când nu mai văzuse toate lucrurile acelea, i s-au părut străine, imaginare, aparținând altcuiva. Nu se hotăra dacă să le ia sau să le lase. Dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o știa foarte bine. Oriunde s-ar fi uitat, erau soldați care păzeau ușile sau mărșăluiau pe marginea peluzelor doi câte doi sau În formații mai mari. Alții, mai În vârstă, treceau prin holuri și dispăreau În tăcere pe după uși Întredeschise. Câțiva i-au aruncat câte-o privire, dar n-a salutat nimeni. A fost condusă Într-o somptuoasă sală de recepție unde i se Îngropaseră picioarele În covorul moale. Erau câteva fotolii tapisate cu damasc auriu și o masă mare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu palmele îi cuprinse spatele, o aplecă spre el, până când reuși să-și așeze pe umărul ei fruntea. Stătu acolo, în tăcere, învins. Pe urmă se îndreptă ca să o poată privi. Îl simțea vibrând, adulmecând cu degetele îndepărtate, cu buzele întredeschise. Tot nu înțelegi nimic! Clătină capul. Tu nu înțelegi că ne-am despărțit anume, ca să ne regăsim. Pare livresc, pare absurd, pare cum vrei, dar, spune-mi, tu ai trăit înainte ceea ce trăim noi acum împreună? Nu cred, imposibil, imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
masă. Se săltă din fotoliu. Las-o la dracu pe Larisa. Nu mă interesezi decât tu. Îl urmărea cum se plimba furios prin odaie, de parcă era hipnotizată, aproape că îi era teamă când îl vedea cu pupilele mărite, cu buzele întredeschise. Înțelege, au trecut atâtea zile, Carmina. Vreau să știu ce-ai făcut tu în timpul acesta, vreau să știu totul, trebuie! Nimicuri, nimicuri, nimicuri, rosti agasată femeia. Sâmbătă am știut că nu vii, duminică la fel, sfânta, sfânta familie nu permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spus: Ce, ți-ai amintit, între timp, că de fapt nu ești chiar așa de despărțită și te-au cuprins remușcările? Nici măcar nu se străduia să-și ascundă cinismul. Ea tăcea, apa îi șiroia pe față, ținea pleoapele strânse, gura întredeschisă. -Ba chiar sunt despărțită, i-a răspuns cu seriozitate după ce i-a înmânat dușul și a început să se săpunească. Dar cred că ceva nu funcționează normal la mine. El ridică enervat umerii, zâmbetul ironic nu-l părăsea. Plecă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neg, dar dumneavoastră veți hotărî. Singur. Și nu ne Îndoim că veți proceda cum se cuvine. Se despărțiră strângându-și mâinile. Mai protocolar, de această dată. Și pentru că nedumerirea lui Petru creștea pe măsură ce aerul proaspăt al nopții pătrundea pe ușa Întredeschisă. În stradă, Își puse pe cap gluga Îmblănită a parkalei și, strângând bine În pumn curelele sacoșei, porni spre Poștă convins că până la urmă va Înțelege ce vrea să zică acest „noi”. 17. Chipul lui zâmbea amar În oglinda vitrinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
său film. Violeta continua să râdă În speranța că va atrage În acest fel atenția asupra ei. Abia când râsul său se apropie de strigăt sau de rugă, privirea ironică a lui Grațian se opri asupra ei. Violeta avea ochii Întredeschiși. Se arăta și se ascundea. Cum fac și farurile mașinilor noaptea În „faza de Întâlnire”. O privire care spunea mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
genul de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele hainei îmbibate de apă. Era mai grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din fiecare buzunar am scos câte un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui Nimeni în spate. Eu am îndesat în rucsacul meu hainele pe care le purtase ea, l-am pus pe umeri și-am ridicat cușca lui Ian, uitându-mă înăuntru să mă conving că motanul era în ordine. Doi ochi întredeschiși și-o față roșcovană bosumflată se uitară la mine. Tu să taci, i-am spus pe muțește. Am mers pe coridorul electric de acces numărul patru cam două ore. Am urcat pe-o scară în ceea ce părea a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că-i decapitat. Tace, privește tăcut înăuntru. Bravează o supraviețuire iluzorie? DavinciAna, cum e intitulat portretul replică la Gioconda, nu i-a ieșit. Sînt eu, cu fruntea mai înaltă decît o am și-n pupile c-o neliniște pînditoare. Buzele întredeschise nu rimează cu privirea disprețuitoare. Dimpotrivă, par a cere un sărut. Nici parafraza, scrisă apăsat de mînă, nu se potrivește: În mine tu; și cerul înstelat deasupra". Pictează ușor Rusalin, ca orice predestinat. Are în putere și linia și culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
morții. Cu cât murim mai lent, cu atât regretul netrăirii timpului devine mai apăsător. Deodată, lătratul se oprește brusc și, odată cu el, imaginea Aspidei se estompează. Îi ia locul "While my guitar gently weeps" a Beatles-ilor. Privesc dincolo, prin ușa întredeschisă și încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum, în secunda asta, ca și cum totul ar sta agățat în acest moment, în care timpul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă îndeamnă să plec chiar acum, în secunda asta, ca și cum totul ar sta agățat în acest moment, în care timpul s-a răsucit pentru o instanță sub vraja acestui superb cântec. Mai privesc o dată la timpul "întors", prelins prin ușa întredeschisă, iau haina din cui și ies. Nu dau nicio explicație. Nu că ar aștepta careva vreuna; copiii își văd de treaba lor, iar soția s-a obișnuit deja cu ieșirile mele. După două săptămâni de vid, încerc o inexplicabilă senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea ar fi fost insensibilă la iubirea mea. Cu timpul, am început să sesizez transformări în imaginea din fotografie: mici detalii în pieptănătură, înclinări diverse ale capului, zâmbetul îi varia cu starea mea sufletească. Într-o zi avea gura ușor întredeschisă, lăsând să i se vadă deodată dinții frumoși și translucizi de albi. Altădată, și-a ridicat mâna dreaptă ca și cum mi-ar fi adresat un salut. Gestul ei fulgurat, abia perceptibil din mână, n-aveam să-l uit niciodată, cum degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]