18,707 matches
-
eu!” Dorel, după o nouă clipă de tăcere: „Cum doriți.” În continuare, Cristina a Început o conversație antrenantă cu nevasta lui Pino, despre prețul caselor din Laval, loc În care ei aveau o casă care nu-i mulțumea pe de-a-ntregul și pe care ar fi dorit s-o schimbe. Loc al cărui nume se citește la fel de la cap la coadă și viceversa, care nu-i nici la oraș, nici la țară, și În care n-aș locui nici mort. Nevasta
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
unei lumi arhaice, supuse altor canoane de gîndire și de imaginație, altor rosturi decît ale noastre. Cu toate că - paradoxal poate - numim îndeobște această lume tradiția noastră, tradiția românească. Mă bucură cartea lui Andrei Oișteanu, deși nu o citesc pe de-a întregul pentru prima dată. Sub titlul Mithos & Logos, mai multe dintre eseurile cuprinse aici au apărut, cîțiva ani în urmă, într-o succesiune și într-o formă ușor diferită, la editura Nemira. Atunci, ca și acum, mi-a plăcut fragmentul despre
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
cititorul poate simți pe deplin satisfacția ficțiunii. Fără a fi prost scrise sau neinteresante, aceste texte foarte scurte, ca niște schițe, promisiuni de povestiri pot crea cititorului frustrări. Savoarea unui puzzle este efortul de reconstrucție răsplătit în final cu imaginea întregului. Deocamdată, nu-ți poți face o imagine de ansamblu prea clară și de durată a ceea ce vrea să-ți transmită prozatorul. Paul Cernat vorbește în prefață de un posibil "roman-puzzle" și de o "monografie compozită" a Mizilului, dar, oare, nu
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
a practicilor erotice mai mult sau mai puțin deviante (aceasta este însă tema), cei care vor continua lectura vor descoperi un parcurs al cărții aproape hors erotique. Vor exista, astfel, mai degrabă cititori dezamăgiți, decât scandalizați! Revenind la roman în întregul lui, acesta este subintitulat "roman fracturist" și aici ar fi mai multe lucruri de discutat. În primul rând, cele patru capitole ale romanului sunt nu doar scrise diferit, dar la distanțe mari de timp. Lucru care se vede prea bine
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
reconstituiri memorialistice, avem nevoie și de ficțiuni, de narațiuni care să integreze tot acest material într-un flux existențial coerent, într-o Poveste verosimilă. Deocamdată avem niște fragmente, cu care noi, cei care am mai apucat comunismul, putem reface imaginar întregul, dar celor mai tineri cititori care încep deja să ne urmeze în lectură le trebuie reconstituiri funcționale, de sine stătătoare. Le trebuie povești, istorii cu cap și coadă, cu intrigă și punct culminant. În fine, ultima parte a cărții, Fursecuri
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
o grafică simplă, dar interesantă, mergînd pînă la felul de literă oarecum atipic ales pentru punerea în pagină. E o carte care arată altfel, dar care rămîne de o eleganță simplă, clasică. Și, ca orice obiect, se dezvăluie privirii în calitate de întreg. În calitate de întreg se dezvăluie acum privirii critice poezia lui Mircea Cărtărescu. Prilej pe deplin favorabil jocului simplu și întotdeauna surprinzător al relecturii, al confirmărilor și infirmărilor lucrurilor deja spuse, deja crezute definitive. Nimic mai firesc decît senzația de contrariere pe
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
simplă, dar interesantă, mergînd pînă la felul de literă oarecum atipic ales pentru punerea în pagină. E o carte care arată altfel, dar care rămîne de o eleganță simplă, clasică. Și, ca orice obiect, se dezvăluie privirii în calitate de întreg. În calitate de întreg se dezvăluie acum privirii critice poezia lui Mircea Cărtărescu. Prilej pe deplin favorabil jocului simplu și întotdeauna surprinzător al relecturii, al confirmărilor și infirmărilor lucrurilor deja spuse, deja crezute definitive. Nimic mai firesc decît senzația de contrariere pe care o
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
Mavrodin. Trebuie să subliniem, de la bun început, că traducerea în viziunea Irinei Mavrodin nu este o teorie ce se cere aplicată, ci o practico-teorie, o reflecție izvorîtă dintr-o experiență care ținea seama de ea, modificînd-o în același timp, un întreg în care cele două componente se hrănesc reciproc. Vom încerca, în cele ce urmează, să ne oprim asupra unor repere în această reflecție împrăștiată în cărți, articole, interviuri care ar putea constitui, reunite, un manual pentru traducătorul în continuă formare
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
de neologic ar fi, iluminează (măcar în sensul familiarizării) obscuritățile vizuale ale imaginii pixelate sau ale complicatelor structuri fractalice: "Măriți de zece ori, - te bucuri / să vezi, acum, că zișii muguri / se-aseamănă (și în ansamblu, / și-n amănunt) cu-ntregul amplu / pe care-l reproduce în lanț ș...ț minus pedunculii, ce fac un unghi / (cum fac sepalele narcisei / pe lujeri, sau un ram pe trunchi) / cu corpul tutelar: un sinus / ce-i sinclinarul așa-zisei / crevase cu figure pe
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
obiectului - un "șantier" plin de materiile concretului, forfotitor de impresii, remarci, reflecții, rectificări, ipoteze. în felul acesta intră în scenă o diversitate de modalități critice, într-un montaj atracțios tocmai prin capacitatea lui de-a răsfrînge cu o sporită fidelitate întregul (subiectul extrem de bogat și complex care e prestația critică a perioadei menționate), într-o multiplicitate spontană a formulelor ce-i asigură recepția cea mai convenabilă: "N-am vrut să ofer o critică monotonă a criticii, un discurs egal cu sine
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
mai lucizi și mai dotați confrați ai noștri din actualitate. Spre a risipi impresia falsă a divorțului iminent dintre infrastructura conceptuală și critica actualității, dintre viziunea ansamblului și fragment (e menționat acel sens "superior al fragmentului care cuprinde în sine întregul, în ale cărui ape se reflectă deopotrivă imaginea operei și imaginea criticului, a personalității și Ťteorieiť sale"), să prezentăm cîteva din propozițiile teoretice de la care se revendică Ion Bogdan Lefter. Risipite în destule din paginile de "aplicație" (ni se vorbește
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
se îndoia, exigența față de sine îl făcea să se considere cu modestie, departe de orice infatuare. Avea conștiința că ajunsese la un liman, dar că e numai la un început de drum, și ar fi voit să-l străbată cu întreg entuziasmul convingerii și încrederii care-l însuflețea. Știa prea bine că începuse și se formase ca un autodidact. Dar mai știa și că aceasta îl ferise de subordonări care să-i afecteze fondul genuin, imboldurile native, originalitatea. Era dornic să
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
anonimatul care a mistuit nenumăratele generații ce l-au precedat. Ar fi un gest "rece și calculat", trăsătură a unui "parvenitism" fie și într-o accepție sublimată, ilustrînd, morfologic, revolta părții ce, descoperindu-se pe sine, se vrea detașată de întregul căreia i-a fost consubstanțială. Altfel spus e o atitudine vecină cu "răzvrătirea" argheziană, o căutare a unor "cuvinte potrivite", care să justifice "numele adunat pe-o carte", ca un mod de a ieși pe cont propriu din colectivitatea uniformizatoare
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
îndoială de nimeni". Deslușim aci pe de o parte orgoliul "gospodarului" din Humulești care poftește a i se atesta înfăptuirea literară, în baza căreia pătrunde într-o altă lume, ideală, cea a semnelor, care îi permite a se desprinde de întregul nivelator, iar pe de altă parte - și Mircea Moț ar fi putut sublinia această împrejurare - întoarcerea spre obiectivitate, id est spre universul inițial, concret, din care face parte cititorul, precum o ipostază circumstanțială a Celuilalt. Un Celălalt a cărui contribuție
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
rol înnobilator. Căci originalitatea creatorului nu se poate absolutiza, unicitatea sa nu poate fi totală, ruptă complet de contextul fizic și metafizic în care se înscrie și care e Cosmosul, purtător al unor indeterminări ce răspund în mister. Partea și întregul, cultura și natura, subiectivitatea și obiectivitatea se întrepătrund, cooperează în angrenajul unor respingeri și atracții compensatorii, conturînd imaginea ființei ca operă și a operei ca ființă.
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
în loc de: "Descinde-n mine cum descind/ Tenebrele-ntr-un schit", mi-a cerut să scriu: "Descinde-n mine cum descind/ Tenebrele în schit". Versul 17: Flăcări vaste ce distrug" a devenit: "Flacări ce distrug", iar versul 26: "Și mă înghite-ntreg în haos", a devenit: "Și-nghite-mă întreg în haos". 7. D-na Domnica Theodorescu nu acceptă că Fabula fabulelor, din ediția 1959 a devenit în Scrieri și mai apoi în Versuri (1966) Fabula. Și nu admite nu numai schimbarea
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
iar viziunea bizantină pare a fi sursa cea mai apropiată și modelul care se impune aproape de la sine. Pictura lui Murnu este purificată de orice exterioritate, fiind înțeleasă nu ca o demonstrație, ci ca un enunț eliptic și esențializat, iar întregul instrumentar al formei se reduce la elementele pure ale geometriei, adică la linie și la unghi. Din multiplele posibilități de combinare a acestora se nasc imaginile surprinzătoare și emblematice ale unui discurs care nu-și propune doar investigații formale și
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
Rodica Zafiu Circulă de mai multă vreme recomandarea ca ideea de "parte dintr-un întreg sau dintr-o mulțime" (sensul partitiv) să se exprime în română în mod specializat, diferențiat: prin prepoziția din dacă mulțimea de referință este desemnată de un singular cu sens colectiv ("unul din grup") și prin prepoziția dintre dacă e vorba
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
în filosofie (n-am un termen mai bun; dar nu toți cei care se ocupă de filosofie sînt filosofi, iar limba română n-a creat, pentru domeniul filosofiei, un termen similar cu "filolog") cunosc atît de superficial cultura română în întregul ei și filosofia românească; cultură pe care o privesc de sus, filosofie despre care spun că nu există... Așa că cea mai mare parte din treabă - din cercetarea filosofică a culturii române și din cercetarea filosofiei românești - a fost și este
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
cunoscutului realizator parizian Petrika Ionescu. Trebuie remarcat, spectacolul se dovedește a fi în continuare o realizare de impresionantă coerență în toate dimensiunile sale, atât cea scenică, cât și cea muzicală, un spectacol de mare consistență la împlinirea căruia a participat întregul colectiv al teatrului, colectivul orchestral, neobositul dirijor Cornel Trăilescu, basul Ștefan Ignat în rolul titular, corul condus de maestrul Stelian Olariu. O problemă restantă ce trebuie a fi ameliorată este aceea a dicțiunii în limba franceză. Se dovedește a fi
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
artă, nu substituită acesteia. De aici și "plafonarea", cantonarea într-un suport unde expresiile variază în cerc închis, strâns deși măiestria prelucrării lemnului sau a sticlei în care este făcută pictura poate fi dusă pe anumite coordonate care să salveze întregul. Nu pot înțelege actul de a cumpăra un obiect religios cum este pictura religioasă, s-ar putea să nu văd aici mai mult decât pictură și nu o pictură de calitate sau chiar dacă ar fi, nu mă atrage. I-am
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
profundă fără a stîrni angoase și exemplară fără să compromită, precum devastatoarele incendii, șansele celorlați: ale celor mai mult sau mai puțin apropiați în spațiu și în timp. III. Constantin Brâncuși Ecorșeul lui Brâncuși este un fel de testament al întregului statuar de pînă la Rodin. Ceea ce urmează este, de fapt, ceea ce anunță insidios și puțin cinic această lucrare: adică o execuție lentă, graduală și polimorfă. Ceea ce la Paciurea reprezentase, prin Giganți, o evaziune spre retorica mitologică, spre stratul unor culturi
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
permite luxul de a fi mai pretențios. Trebuie s-o port pe asta, dacă mai vreau să prind asemenea dimineți. Există un singur "azi". Restul e trecut. Oglindă spartă în cioburile căreia, privind prea insistent, risc să pun în pericol întregul. Câtă vreme voi putea gândi ca acum, nu știu. Și nici nu vreau să fac vreo presupunere. Deocamdată, cerul e senin, iar oțetarii din curtea vecină abia se clatină. Și nu am nimic de cerut destinului - dacă destinul este propriul
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
dragoste, întâia noapte de război, lipsește și el; 1931 e bogat în confesiuni (cam 25 de pagini); intervalul din 1932 până în noiembrie 1935 e vid; sfârșitul lui 1935, împreună cu anul 1936 adună 50 de pagini, adică aproape jumătate din volumul întregului jurnal;1937 ocupă patru pagini cu transcrierea unui pamflet anti-Camil decupat dintr-un ziar; 1938 e reprezentat doar de o dedicație foarte măgulitoare a Cellei Serghi, iar finalul aparține unor însemnări răzlețe, cam 15 pagini, din anii 1939-1940. Cu această
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
după Duh, iar crucea a fost altar 8. Îndurând toate pedepsele rezervate umanității păcătoase, Fiul lui Dumnezeu ispășește pe cruce, prin jertfa Sa, vina păcatului strămoșesc, căci pentru aceasta se coborâse Fiul lui Dumnezeu din cer, ca să Se jertfească pentru întreg neamul omenesc. Hristos Domnul primește moartea trupească, dându-și viața pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire (Lc. 23, 46; Mt. 27, 50; Mc. 15, 37 și In. 19, 30). În acest sens și Sfântul Atanasie cel Mare precizează
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]