823 matches
-
și liniștea de care aveam atâta nevoie. Între timp, viața mea s-a aranjat, dar oricât m-aș zbate, nu mai găsesc drumul spre ea. Uneori, mi se pare că o zăresc firavă și neclară pe potecile vieții ce se întretaie, alcătuind desene enigmatice în această sălbăticie a mileniului trei. Timpul s-a scurs pe nesimțite, dar căutările mele n-au dat roade. Stând în bătaia vântului, la marginea albastrelor ape neliniștite ale oceanului vieții, zadarnic am așteptat să-mi regăsesc
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
ce cântă în neant și le sfârșea prin cele mai plăcute suspine de satisfacție, de uitare de sine, de fericire... Nu s-a liniștit decât când trupurile noastre erau vlăguite și buzele frământate aproape sângerau. Întinsă pe spate, cu respirația întretăiată de suspine din ce în ce mai rare, cu sânii tresăltând firav sub palmele-mi ocrotitoare, îmi prezenta, printre dulci săruturi, planul activității noastre amoroase și surprizele pentru următoarele zile! M-a rugat să-i dăruiesc slipul. Dorea să-l păstreze ca amintire... Nu
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
cuvinte impresionante: “El va fi neasemuit de frumos, zicea Nichita, și toată ființa lui, chiar și trupul lui vor fi de o neasemuită vorbire. Se vor usca lacrimile fetelor părăsite, iar îndrăgostiții vor vedea păsări cu gâtul uimitor de lung întretăind soarele la amurg. El însuși va fi foarte fericit, dar toată ființa lui va revărsa un fel de fericire a vorbirii, încât toate tinerele fete, auzindu-l, îi vor purta cuvintele ca un cercel de diamant.” Eu cred că în
O AMINTIRE DIN LICEU DESPRE POETUL NICHITA STANESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363242_a_364571]
-
Acest volum intitulat „Ca o rugăciune” (Editura „Astralis” - București, 2016) confirmă din plin prezumția mea de atunci. Ni-l prezintă într-o lumină egală, pentru mine, cu o revelație. Am descoperit un poet interesant, valoros. În poemele sale, avangarda se întretaie cu libertatea stilistică totală a postmodernismului. Unele poeme sunt integral jocuri suprarealist-dadaiste cu nonsensurile născătoare de mister sau de sens...secund. Acest poet nu rămâne însă la simplul joc de-a absurdul. Ne revelează mereu câte ceva din iraționalul și paradoxalul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368360_a_369689]
-
Acest volum intitulat „Ca o rugăciune” (Editura „Astralis” - București, 2016) confirmă din plin prezumția mea de atunci. Ni-l prezintă într-o lumină egală, pentru mine, cu o revelație. Am descoperit un poet interesant, valoros.În poemele sale, avangarda se întretaie cu libertatea stilistică totală a postmodernismului. Unele poeme sunt integral jocuri suprarealist-dadaiste cu nonsensurile născătoare de mister sau de sens...secund. Acest poet nu rămâne însă la simplul joc de-a absurdul. Ne revelează mereu câte ceva din iraționalul și paradoxalul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368360_a_369689]
-
2014. Să mergem, prietene, cu pas rar în pădurea de fagi, în albele trunchiuri strămoși să ne descoperim, pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi, cu gustul de san al fragilor să ne dedulcim. În apă, cu salturi lungi se-ntretaie pești mici, argintii și verzi libelule deasupră-le-n cerc se rotesc. Sub frunze de brustur se-ascund ciuperci cu adânci pălării, pe care le vom salută cu salut boieresc. Hătișul să-l străbatem în salturi, cum frumoșii tâlhari când albe de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
mult Să mergem, prietene, cu pas rar în pădurea de fagi,în albele trunchiuri strămoși să ne descoperim,pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi,cu gustul de san al fragilor să ne dedulcim.În apă, cu salturi lungi se-ntretaie pești mici, argintiiși verzi libelule deasupră-le-n cerc se rotesc.Sub frunze de brustur se-ascund ciuperci cu adânci pălării,pe care le vom salută cu salut boieresc.Hățișul să-l străbatem în salturi, cum frumoșii tâlharicând albe de spaimă domnite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Acest volum intitulat „Ca o rugăciune” (Editura „Astralis” - București, 2016) confirmă din plin prezumția mea de atunci. Ni-l prezintă într-o lumină egală, pentru mine, cu o revelație. Am descoperit un poet interesant, valoros. În poemele sale, avangarda se întretaie cu libertatea stilistică totală a postmodernismului. Unele poeme sunt integral jocuri suprarealist-dadaiste cu nonsensurile născătoare de mister sau de sens...secund. Acest poet nu rămâne însă la simplul joc de-a absurdul. Ne revelează mereu câte ceva din iraționalul și paradoxalul
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
cer înstelat. CE E MAI MULT („Totul este mai puțin decât este, totul e mai mult” Paul Celan) Ceea ce coțofana nopții cu ciocul ei negru a scris nu se repetă în zori gura lunii se-nchide - înghițită căi aeriene se-ntretaie și șterg urmele în retina profundă nasc culori și forme lentă revelare a vizibilului care e mai mult decât ce este. DESPĂRȚIRE (lui Pavan) Neîntrerupt în roua dimineții ciripitul mai apoi zumzetul unui stol de porumbei o rafală de vânt
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
creează o viziune stranie. O lumină albă, mistică luminează aceste chipuri, pământești și cerești. Nici o privire a personajelor din tabloul lui nu se intersectează cu privirile noastre, ca și cum aspirațiile personajelor s-ar îndrepta spre alte lumi. Liniile frânte, curbe se întretaie și în alte tablouri religioase pe care le știm, personajele sunt stilizate și completează viziunea mistică. În toate tablourile lui figurile sunt alungite, ca și cum ar tinde să se înalțe la ceruri, sub forma unor flăcări luminoase. Culorile iau locul luminilor
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
mireasa cu nunta neterminată/ca atunci când mă rog/și nu mai știu că mă rog/și că sunt” - cf. Theodor Damian/SUA, Ca mireasa); 2-a doua secțiune este închinată Prozei.care, în multe cazuri, prin prinosul adus Revelației, se întretaie cu granițele poetice: 13 „închinători” la Calliope/Zeița/Zâna Poeziei Epice.care, chiar dacă indică „proză scurtă”, această „scurtime” nu împiedică deloc, ba chiar potențează reverberațiile epopeice! Spre exemplu, schița Cezarinei Adamescu (De ce nu se vând măslinele cu bucata?), care valorează
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
satului, locurile în care au avut loc nelegiuiri sau casele părăsite sunt „locuri rele“, pe care omul trebuie să le evite ori la care să fie atent. Răspântia ne arată câtă intimitate există între om și loc. După cum drumurile se întretaie și duc în diferite direcții, tot așa omul o poate apuca în viață pe o cale bună sau rea. De aceea, se construiește o troiță ori se așază o cruce aici. Un sătean din Poiana Mărului (jud. Brașov) vorbește despre
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
cărții și îi oferă succesul, deși se străvede sufletul trist, însingurat al artistei, împovărat de uitări nemeritate ori nopți pline de frământări, inadaptarea. Cu ,, A mai trecut o zi ,, de exemplu, Constanța Abălașei-Donosă transmite ceva dincolo de cele douăsprezece versuri, exprimare întretăiată de geniu ! În ,, Geneza pentru natură ,, un poem extreme de închegat, reușit, este o altă dovadă . Imaginile se încheagă de multe ori poate fără voia autoarei, la fel cum în fața șevaletului, pensula întinde uneori culoare parcă cu de la sine putere
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
asupra unei ființe, taina păstrării intacte a credinței. Citită în întregime cartea - MEMENTO AUSTER, vom observa un fel de unitate între cauză și efect. Dacă la răscrucile atâtor drumuri din viața sufletului său și al Anei sale dragi s-au întretăiat o clipă - în acea clipă sfântă au vibrat pe aceiași undă, nicidecum crezându-se Profet. A rămas același om în care la freamătul de fiecare zi a știut să culeagă cu migală petale de iubire din boabele de rouă, dăruindu
RADIOGRAFIA UNEI VIEŢI TRĂITE CU DEMNITATE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349756_a_351085]
-
Acasă > Poezie > Pamflet > ACASĂ... Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului E-atâta ceață aici și drumuri se-ntretaie, De nu sunt soțul tău, să-mi spui acum, pe loc Să nu mai vin pe-aici ca să mai iau bătaie! În ușă prea îngustă, madam se proțăpi Rămase mult pe-afară... - La ce-ai venit din nou? Eu? N-
ACASA... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362041_a_363370]
-
un glas...Nu ai și tu un pat?... Ce faci printre morminte?... Păi... sunt acasă Doamne! Vezi? Nici Tu, nu prea ții minte!... Eu am venit din nou, dar nu te văd deloc...E-atâta ceață aici și drumuri se-ntretaie,De nu sunt soțul tău, să-mi spui acum, pe locSă nu mai vin pe-aici ca să mai iau bătaie! În ușă prea îngustă, madam se proțăpiRămase mult pe-afară... - La ce-ai venit din nou?Eu? N-am venit
ACASA... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362041_a_363370]
-
pe Iuria fără ca ea să afle vreodată. Visase că tot ce ce va face în viață să fie dedicat ei și numai ei ; să păstreze această iubire indiferent de cursul vieții, sperând ca odată și odată drumurile să li se întretaie, fie și pentru numai câteva momente, în care să îndrăznească să-i destăinuie acestă iubirea, fie că ea va mai exista sau nu. Are senzația că acel copil este acum dezamăgit de ceea ce a ajuns să se întâmple cu el
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
Liniștea mea/ și liniștea ta/ s-au contopit/ și-a reieșit/ neliniștea noastră... Încercase probabil vreodată să definească sentimentele unui cuplu. Când s-a întâmplat asta, în condițiile de acum acest amănunt este lipsit de importanță. * Drumul i s-a întretăiat cu cel al unei blonde cu ochi albaștri ca două peruzele: - Dă-mi voie să te ating, să mă conving că exiști! Surâzătoare s-a apropiat. Atingerile au fost decente. - Exiști, deci trebuie să ai și un nume... - Frosa. - Cum
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
Îți sunt trimiși de destin, chiar dacă nu îi visai, ei vor fi mijlocitori între tine și dorințele tale. Toate acele fantezii ce zăceau prăfuite pe raftul inimii, acum sunt redeschise de acești oameni speciali, ai întâlnirilor mari ale sorții. Îți întretaie calea la timpul potrivit, atunci când ești și tu pregătit, iar momentul este ales cumva de o forță divină. Ceața din orizontul tău se risipește, iar firul șanselor dezleagă nodurile ce nu te lăsau să înaintezi. Speranțele îți sunt ancorate spre
ÎNTÂLNIRILE DESTINULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366332_a_367661]
-
lui. Umbrele dorului ce te bântuiau ca nălucile sunt acum risipite, iar pânza vieții tale capătă culori feerice. Trupul ți se încarcă de-o energie fără margini, pentru că te simți ocrotit și protejat de întâlnirea persoanelor potrivite, care ți-au întretăiat calea. Îi numești oameni înger pentru că reușesc să-ți schimbe cursul vieții și să-ți reaprindă zâmbetul pe buze în momente de cumpănă ale existenței. Realizezi că o mână nevăzută a pregătit totul și a meritat acel potop de lacrimi
ÎNTÂLNIRILE DESTINULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366332_a_367661]
-
s-au maturizat înainte de a ieși din copilărie. Poate de aceea au rămas copii în suflet chiar și la o vârstă avansată”, spune Alteța Sa Regală Principele Radu al României. Chipurile Majestăților Lor Regelui și Reginei sunt reflectate sub pleoapele veacurilor întretăiate în istorie de destinele unite cu România. Încărunțită în lungă așteptare a renașterii, într-o fluvială rostire a poporului rechemat din gheața somnului întârziat, România a ajuns la capătul așteptării Coroanei sale, rechemând pe legitimul monarh. În această emoție a
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
cândva și găsită într-o Scorbură din livada mea, păzit cu strășnicie de Șarpele casei ca să nu mă implic în vreo fatală poveste Matrimonială. Către seară, ajungem neapărat și La... Concordia. Pe drum, glasuri mai agitate ori mai calde se-ntretaie: Dați-o-ncolo! Ce, suntem La moși să-ți strigi oferta à la Spoi’tingiri, pretino?! Într-un final, îmi zic sotto voce zâmbind: C’est la rose... Și gălăgia devine covârșitoare... După o bere neagră, ne-albim gândurile și
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
Nașterea Celui de Sus, A-mpăratului Iisus. În Vitleem seara se așterne... (colind) În Vitleem seara se așterne, Cerul zăpada tăcut își cerne, Talanga-n praguri de cer răsună, Se prind în horă stele și lună. Pe uliți urmele se-ntretaie, Picură clipele ca o ploaie, Răsună-n ulițe vechi colinde, În inimi raza de Sus se-aprinde. Ne poartă-n taină ca altădată Spre ieslea nașterii, minunată, Unde Fecioara cu Pruncul șade Și din înalturi lumina cade. Îngerii-n cete
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
v-a determinat să alegeți proza scurtă ? - Scriu proză scurtă pentru că mi se pare că oamenii nu mai au timpul și răgazul necesar să citească romane cu subiecte pe mai multe planuri, cu evenimente multe, care merg paralel, apoi se întretaie și se unesc în finalul celui de al treilea volum. Oamenii înclină acum mai mult spre proza scurtă, dacă se poate din biblioteca de buzunar, să poata citi, eventual, și în mijloacele de locomoție, cu subiecte din viața lor și
INTERVIU CU PROZATOAREA ELENA BUICĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350813_a_352142]
-
o provocare, să nu schimbi direcția, în speranța că alta poate fi mai scurtă și mai ușoară. Să-ți urmezi intuiția, s-o lăși pe ea să decidă în momentele de impas și să accepți cu seninătate provocările care îți întretaie calea, pentru că după ce vei învăța lecțiile lor, vei găsi cu siguranță ieșirea. Nu trebuie să te temi de necunoscut, pentru că doar așa poți învăța lecția suferinței, a renunțării, trădării, iubirii și în cele din urmă pe cea a succesului. Lasă
DRUMUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354779_a_356108]