338 matches
-
își ascunse o șuviță de păr sub batic. — Așa zic bărbații, promit multe... Petrache o luă înainte. Aurica aruncă o privire spre colegele ei, care continuau să meargă în ritm uniform, legănat, și-l urmă. Merseră în tăcere până la prima întretăiere de drumuri, el încercând, stângaci, să-și micșoreze pașii după ai ei, femeia căznindu-se să-l ajungă. — Să mergem la Moși, spuse el, după ce ezită în ce direcție s-o ia. — Nu-i prea târziu ? întrebă fata, fără să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
real sau fictiv. Din când în când, balustrada coperișului era populată de șiruri statuare. În zonele severe, fațadele erau complet plate sau străbătute vertical de linii costale, formând serii de pilaștri mai eterici. Ferestrele erau în general de metal. Fiecare întretăiere de străzi forma o mică piață circulară, pătrată sau octogonală, cu un jet d'eau în mijloc, în așa fel încît toate țâșnirile se vedeau în perspectiva infinită, întrerupte de două mari statui ecvestre de bronz, care în concepția lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prevăzând în punctul de încrucișare o cupolă. Concepția era însă riscată pentru tradiția noastră, amenințată de monotonie în lipsa unui material pietros excepțional. Ș-apoi n-avea decât ciment. Atunci concepu coloanele grandioase care înconjurau de jur împrejur monumentul ieșit din întretăierea a două temple eline, ca pilaștri groși, foarte adânci, de ciment, între care se vedeau ferestrele în vitraliu, cu schelet de metal. Pilaștrii erau tratați ca contraforți, acoperișul de olane nu acoperea capătul lor de sus, ci se oprea la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
destinului devine o epură a vieții, deci ceea ce rămâne din viața unui om după ce din economia ei au fost eliminate: 1) presiunea limitelor exterioare; 2) imprevizibilul ca factor al reușitei și eșecului; 3) iraționalitatea lumii umane ca efect final al întretăierii unor țeluri divergente; 4) efectele răului organizat. Cu alte cuvinte, teoria destinului se bazează pe cultul abstract al rațiunii și voinței individuale, căci ea nu urmărește să obțină din viață decât extractul pur al unei construcții conștiente și voluntare. De
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se autoîngrădește. Libertatea mea și a celorlalți asemenea mie se deleagă în anumite privințe pentru a elibera și a lăsa apoi permanent liber spațiul libertății mele și al libertății celorlalți. Delegarea libertății este forma gravitațională a libertății în câmpul de întretăiere a libertății celor mulți și a libertății tuturor. Pentru ca libertățile să nu se anuleze reciproc, pentru ca proiectele și preluările în proiect să se poată mișca liber, este nevoie ca o parte a libertății fiecăruia dintre noi să fie declinată. Libertatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
20 de ani, îmi recuperam în mod explicit vibrația și nevroza, poartă titlul-manifest Declarație de iubire. Îi datorez de aceea lui Noica în egală măsură nașterea alfabetului meu cultural și enorma întîrziere pe drumul întîlnirii mele cu vibrația proprie. Aici întretăierea mea cu Cioran, în 1983, ar fi putut să joace un rol (l-am întîlnit atunci de trei-patru ori), dar ea a fost contracarată masiv de Noica după revenirea mea în țară. "L-ai văzut pe Cioran?", m-a întrebat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
așezări pe spirala timpului. Așa se explică de ce unele localități s-au dezvoltat mai intens, mai diferențiat, iar altele mai puțin ori chiar au dispărut. Din punct de vedere al așezării geografice pe Terra, comuna Umbrărești se găsește situată la întretăierea paralelei 45°42° latitudine nordică cu meridianul de 27°27° longitudine estică. Prin așezarea sa, teritoriul comunei se află poziționat în extremitatea nord-estică a Câmpiei Române din sectorul Câmpiei Tecuciului, la zona de contact cu Podișul Central Moldovenesc. Respectiva poziție
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a mentalităților conservatoare, meschine. Take, Ianke și Cadâr fac parte din galeria originală a personajelor lui Victor Ion Popa, oameni buni și generoși, guralivi și certăreți. Prototipurile lor aparțin Bârladului de altădată: Take e Petrache Peiu, negustor de pălării de la întretăierea străzilor Ștefan cel Mare și Cuza Vodă. Casa lui mai există și numele familiei e încrustat pe fronti spiciu. Oameni de odinioară ne spuneau că Ianke ar fi Pincu Kanner, iar Cadâr - Bizim, negustor de mărunțișuri înainte de a trece Podul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
În Însuși spațiul asupra căruia se proiectează. Intimul devine, astfel, o valoare psihologică, un câmp tensional În interiorul căruia se desfășoară mișcările incontrolabile ale spiritului creator. Chestiunea insolvabilă a intimității jurnalului privește nivelul și punctul din care se poate vorbi de Întretăierea diverselor direcții ale spațiului confesiv: e vorba de o intimitate a textului sau de una a realității obiective? Desigur, problema pare a fi mai degrabă de natură tehnică. Însă, În ciuda ușurinței cu care poate fi deconstruită, ea se sustrage analizei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Însăși natura sa, se sustrage controlului rațional și compozițional al scriitorului. Jurnalele intime ale creatorilor sunt Întotdeauna apropiate de literatură În virtutea unei deformații benigne, provenită din exercițiul cotidian al scrierii. Scriitorul se va plasa Întotdeauna, printr-o secretă predestinare, la Întretăierea dintre chemarea rațională, sobră, a raportului de activitate și cântecul de sirenă al ficțiunii. Coborârea În universul mărunt echivalează nu numai cu o reducere la scară a problemelor general-umane (adică anihilarea ontologică a subiectului), ci și cu modificarea semnificației acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
protagonistului” - În fond, a ființei fictive În care se metamorfozează el Însuși prin actul redactării. Această caracteristică s-a păstrat În aproape Întreaga istorie a jurnalului, devenind chiar una din trăsăturile sale distinctive: prezența În centrul imaginar al romanului, la Întretăierea secvențelor narative și a celor temporale, a unui autor cu o voce, dar fără chip. Autoportretul perfect conturat - adică așa cum Îi cunoaștem din literatura clasică - presupune existența unei „forme ficționale organizate”1, a unei intenționalități de a scrie În conformitate cu legile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Îi observase, probabil, prin geam. Avea în față aceeași livadă cu mulți pomi fructiferi, aceeași grădină cu ronduri de flori despărțite prin pietre văruite în alb, aceeași casă ca un zar uriaș îmbălsămat în verde, numai cele două străzi, la întretăierea cărora se afla întreaga gospodărie, între timp, își schimbaseră puțin înfățișarea: erau asfaltate și păreau ceva mai largi. Lipsea totuși ceva, acea inimă fragedă din camera alăturată ce-l intimida plăcut și-l făcea să uite și de lecții și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lui, a avut de ales între "a fi" și "a nu fi", nonagenarul Bidaru nu a avut decât o alternativă: pentru a înainta cu un singur pas, trebuia să facă doi, trei sau mai mulți pași pe loc. Din această întretăiere inexplicabilă de forțe inegale și de sens contrar, s-a conturat totuși o rezultantă: o deplasare spre înainte cu viteză de melc, o alunecare pe tastatură a celor zece degete și a mausului pe Mouse pod, câteva cuvinte și expresii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dincolo de tangibil: "Ce s-a-ntâmplat? întreabă marea, / Ce s-a-ntâmplat? mă-ntreabă vântul / Și surd repetă întrebarea / Cu mii de clopote pământul..." Muzica, paradigmă focalizantă, precede cuvântul. Poetul construiește cu ceea ce Romain Rolland înțelegea prin idei muzicale, "cu-ntretăieri de gânduri, de sunete"; instrumentația lui se sprijină pe acorduri de clavecin, de ceteră, de piane; tempo-ul e marcat de orologii. O dată, el semnează o Invocațiune pentru ondiolină, alteori lieduri: "Să cânte pasul tău, acum! Dar pasul meu este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iar „camera cu oglinzi” ia locul mai vechii camere „a aparițiilor”. Repetatele răsfrângeri ale imaginilor anulează, în cele din urmă, realitatea, instalând o „absență solemnă”, care transformă încăperea într-o anticameră a morții. În arhitectura spațiului Marelui Balcon, înlănțuirea și întretăierea reflexelor este și o înlănțuire, o răscruce a mormintelor. Fiecare contemplare în oglinzile din saloane înseamnă o intrare în moarte, iar în Camera doamnei Irma, situată în centrul edificiului, oglinda dublă din fundul scenei se deschide, în tabloul al nouălea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mâzdă, rușfet, bacșiș, simonie, procent, dar, peșcheș, prosforă, donație, prinos, ofrandă, „ceva cât de cât”, „un flec, un nimic, cât să fie ceva”, sensibilizare, „dreptul lui”, „partea lui”, „un plic”, contribuție, sponsorizare; chiar și pentru mort se aruncă bani la întretăierea drumurilor, pentru a-și plăti vămile, adică pentru a-și cumpăra intrarea în Rai. Iertarea, mila, ândurarea par să facă legea supremă. Prin conștiința solidarității sufletești universale, Papadima (1936/1985, p. 90) explică legătura dintre om și natură, sentimentele de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
terminologie baudrillardiană. În special prin tehnicile simulării cibernetice, naturalizarea artificiului sau a artefactului se desprinde de accepții precedente ale artificialului precum falsitatea sau disimularea, configurând noi teritorii ale corporealității, ca natura asistată de calculator sau viața artificială (vezi mai josă. Întretăierile ontologice dintre corporal-biologic și tehnologic-informațional sunt întemeiate pe o logică a dizolvării dualismelor sau a interfațării permanente: componentele corporale provenite din bioinginerie sunt o reconstituire tehnologică a trupului natural. Diversele forme ale „întrupării tehnologice” (vezi Balsamo, 1995, pentru o încercare
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și interacționăm în mod fizic cu lumile artificiale (...Ă Utilizatorul locuiește în lumea virtuală și interacționează cu entitățile virtuale (Heim, 1995, p. 70Ă. Expunând teoria contradictorie a lui Heim, considerăm că dorința cyborgică de fuzionare sistemică, de deschidere și de întretăiere permanentă și posibilitatea relației erotice în realitatea virtuală și/sau în cyberspațiu nu fac decât să accentueze caracterul întrupat al subiectului uman în virtualitate. În cercetarea de specialitate, se remarcă două atitudini referitoare la problematica corporalitate/decorporalitate din cadrul ontologiei virtual
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și intersectează fluxurile digital-corporale în dubla mișcare a unui teritoriu subiectiv: deteritorializare și reteritorializare a identității. Intensificarea proceselor de conectare, de întrerupere și de reconectare este marca identității poziționate permanent la o interfață sau într-o rețea, ca multiplicitate a întretăierilor nomade, hibride și diferențiale. Suportând intruziuni protezice, interfațări ale alterității, incursiuni ale biogeneticii, postumanul, intermediar și evolutiv, amalgamează interiorul și exteriorul, subiectivul și obiectivul, artificialul și naturalul, ficționalul și contingentul. Deopotrivă identitate și dezidentificare, identitatea postumană este o teritorializare a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lui Brăescu, lumea nevoiașă a lui Sahia, așezând peste liniile de contur, alte nuanțe și reliefuri, le apropie și depărtează, le caută incompatibilitățile, dar și atingerea nefastă căci, iată, într-un univers ros de mizerie (socială, morală)... Popasurile scamatorului justifică... întretăierea mediilor, alternanța spațiilor închise... filmul "pregă tește" moartea protagonistului, condamnat întâi la dezamăgire..., apoi la umilință și, în cele din urmă, la pierzanie. Pistolului cu care colonelul amețit de șampanie și romanțe va doborî în joacă porumbelul scamatorului îi corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
față de ariile beneficiare sau furnizoare de bunuri, servicii și resurse. Africa în schimb, înregistrează o predominanță netă a potențialului rețelei rutiere (43%), slab echipată, dar utilizabilă în interiorul continentului. Spațiul arabofon a împumutat parțial câteva dintre caracteristicile fiecăruia dintre spațiile la întretăierea cărora se află: preeminența potențialului rețelei rutiere este relativă (21,9%), în timp ce infrastructurile navale, aeroportuare și de telecomunicații dispun de valențe de potențial egale (17,8%). Distribuția valorilor de potențial în interiorul domeniului arabofon relevă de asemenea, mari diferențieri spațiale. Se
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
în Asia și Africa sunt situate în principal în Asia de sud-vest (Arabia Saudită, Bahrain, Oman, Yemen, Somalia), poziție care le conferă tendința naturală către relaționarea preferențială cu statele asiatice și africane, aflate pe axele continentale în ale căror noduri de întretăiere se situează. În acest mod, relaționarea predominantă cu țări din Asia și Africa, dau măsura statutului de dublu fronton de intersecție - pericontinental și intercontinental, pe care și-l asumă cele patru state din peninsula arabă. O situație oarecum atipică înregistrează
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
de reconstrucție osoasă), fie celulele se transformă în osteoclaști cu proces de osteoliză (liză osoasă). * aparat reticular (stromă) cu celule și fibre reticulare, aparat reticular care reprezintă scheletul fin al măduvei. Celulele reticulare au aspect stelat și se găsesc la întretăierea fibrelor de reticulină. Ele reprezintă componenta celulară fixă ( deci o celulă cu rol de susținere ). Fibrele de reticulină sunt subțiri, fine, lungi, anastomozate între ele, formând o rețea în ochiurile căreia se găsesc celule hematoformatoare. § compartimentul vascular (componenta vasculară) este
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
două regimente de infanterie română a împiedicat retragerea trupelor turcești din Nicopole spre Rahova. Din cele trei sectoare ale armatei ruse din Balcani cel mai important se dovedea a fi în iulie 1877 cel de la Plevna, punct strategic aflat la întretăierea a trei drumuri. De cucerirea Plevnei depindea așa cum practic a demonstrat-o războiul, victoria pe frontul balcanic. Capacitatea de rezistență a Plevnei fusese însă considerabil întărită de comandantul ei Osman Pașa, unul din cei mai capabili generali turci. El înconjurase
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
viață."305 Aceeași afirmație se verifică și în cazul celor retrospective: "L-am întâlnit iar, dar fără să știu nimic din ceea ce știu azi. Ce ciudat mi se pare să leg, deodată, de viața mea trecută o altă viață, la întretăiere, la o dată anumită. Știi ce făceai acum un an la data cutare, pentru că viața ta trece, așa ca un fir, și prin asta. Dar să descoperi că prin aceeași dată, altă viață trece cu firul ei ți se pare ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]