218 matches
-
ca o eroare în comportările lui cetățenești"; în esență a constat într-un mare turneu politic organizat de conservator-democrați prin Ploiești, Roman, Călărași, Pitești, Buzău, Turnu-Severin în 1908, prilej pentru Caragiale de a ține discursuri ditirambice și, din perspectiva timpului, întristătoare: "Domnule șef rostea cel care dăduse viață lui Cațavencu și Farfuride ești un erou care pornești în fruntea unei armate devotate către o țintă glorioasă (ovațiuni). Nu te opri dacă, în calea uneori aspră, calci peste șerpi și peste reptile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
recunoscute pentru dreapta cumpănă a judecății critice cum este cea a lui Eugen Lovinescu: "Teatrul lui Caragiale e un izvor de apă tulbure în care joacă o pulbere de necurățenii", înfățișează "o colecție de imbecili, de imorali", peisajul uman fiind "întristător ca un spital de infirmități morale și intelectuale", o "vulgaritate de altminteri colorată". Lui Ibrăileanu i se pare că "ceea ce face odioase tipurile lui Caragiale este egoismul lor josnic", Eugen Ionescu le categorisește printre "cele mai josnice din literatura universală
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
rest, vorba ta, aș fi bucuros să fie vreo zece ca el și vreo cinci ca dioscurul... Ne-ar ajuta să obținem o medie a intelectualilor publici ceva mai ridicată decât cea pe care o avem, care mi se pare întristătoare... Stelian Tănase avea defectul că se plictisea repede de jucărie! A consumat o mulțime de energie la GDS și la "22" și, când s-a plictisit, era să distrugă revista. A depus la fel de mult efort la PAC și, când s-
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
naturii adevărate a trăirilor lui interioare, aceleași dintotdeauna, Andrei se vede constrâns să recunoască, de la bun început, inutilitatea analizei. Pentru el, însă, analiza nu reprezintă un instrument de cunoaștere. E o formă de viață. Exact prin acest obicei al "reflecției întristătoare" se singularizează tânărul, ca individ înstrăinat de comunitate, și stârnește curiozitatea grațioasei femei care nu avea habar nici de "sterilitatea analizei" și nici nu credea în existența amorului spiritual. Lulù e descrisă ca "un mic animal indolent cu mișcări grațioase
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
marginea gropii pe jumătate săpată și nu se mai ridica. Cei care mai trăiau încă erau urcați pe cai sau purtați pe brațe de soldați; afetele tunurilor erau pline de bolnavi" 400. La 31 iulie, divizia 1 a văzut defilând întristătorul cortegiu al generalului Yussuf, care se întorcea la Constanța cu soldații săi, aducând bolnavii pe caii spahiilor. Neputând să se ajute unii pe alții, trebuiau să evite cu orice preț aglomerările umane. Coloana cu soldați nu s-a oprit din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nu adoptăm nicidecum acele spectacole exclusive, care închid în mod nefericit un număr mic de oameni într-o vizuină întunecoasă; care îi ține temători și nemișcați în tăcere și inactivitate; care nu oferă ochilor decât pereți, ghimpi de fier, soldați, întristătoare imagini ale servituții și inegalității. Nu, popoare fericite, nu acestea vă sunt sărbătorile! În aer liber, sub lumina soarelui trebuie să vă adunați și să dați frâu liber dulcelui sentiment al fericirii voastre. Plăcerile voastre să nu fie nici efeminate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lor, mai ales în rândul oamenilor de rând. Natura este și mai adevărată și mai emoționantă decât imitația ei; și dacă nu ar fi vorba decât de adevăr, intersecțiile, spitalele, malul apei, ar fi săli de spectacol." El denunță banalitatea, întristătoare în ochii lui, situațiilor din dramă, care nu ar putea decât să-l plictisească pe spectator. "Teoria lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, se sprijină pe două erori; una, că tot ceea ce interesează este bun pentru teatru; cealaltă, că tot
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Gottsched la Leipzig. Împrumutate din repertoriul francez, rarele piese reprezentate sunt jucate în limba franceză la curți princiare sau în colegii. Cât despre trupele ambulante, ele joacă, într-un mod improvizat parțial, un repertoriu neliterar, a cărui sărăcie este întristătoare. Foarte conservator, Gottsched pledează, în Eseu despre o artă poetică critică pentru germani, apărut în 1730, pentru imitarea naturii, în maniera antică. Considerând că francezii secolului lui Ludovic XIV sunt cei mai buni cunoscători ai Antichității, el conchide că germanii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piesă pe un simplu fundal din pânză, și tragedia era cu atât mai impresionantă cu cât desenul gesturilor era mai clar." Cât despre jocul naturalist, care pretinde să imite cu fidelitate gesturile cotidiene, acesta i se pare de o sărăcie întristătoare. "El îi cere actorului o exprimare netă, finalizată, precisă; nu admite un joc plin de aluzii, voit imprecis. Iată de ce, cel mai adesea, acest actor întrece măsura. Or, interpretând un personaj, nu este deloc nevoie să i se precizeze riguros
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dădea Însă credibilitate teoriei că totul se petrecuse Într-un moment de nebunie temporară. Nu era cu putință ca o persoană Întreagă la minte să aleagă un sfârșit atât de Înfiorător, atât de dureros. Sau atât de șocant și de Întristător pentru familie și prieteni. Când Alice suferise cea de-a doua criză, la sfârșitul anilor ’70, și Își Întrebase tatăl dacă greșea gândindu-se la sinucidere, bătrânul Îi răspunsese senin că nu avea nici o obiecție față de faptul că dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vorbește la noi În mileniul trei despre televizor și realitate și informație și moartea culturii, de parcă s-ar descoperi cine știe ce continent spiritual, arcul voltaic, America. Uite de cîte ori a fost descoperită, dragile mele cititoare, pînă și de americani. Destul de Întristător străvechiul fenomen actual pe care sîntem obligați să-l inventăm și să-l trăim, care ne arată ca un ecou, ca picătura chinezească, de argint, În creștet, că experiența n-are nici cea mai mică legătură cu realitatea chiar dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vrei reții scene cu Fane pălmuindu-l pe Ifrim sau cu acel soi de Hatari aberant pe ulițele blajine ale unui port la Dunăre, totul fiind Într-o asemenea măsură idiot, Încît multă vreme după Încetarea proiecției ești urmărit de Întristătoarea constatare că n-ai pistol, ca să tragi și tu În cultură sau ce-o fi asta, așa cum știi, cum poți, cum propovăduia Hipocrat la căpătîiul unui lepros. Nenorocirea acestui film, care mai afișează și aerul obiectivității doar pentru faptul c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am pățit taxatorului sau cum se numește la ei cel care perforează și, fără nici o speranță, doar așa, la plesneală, ca să ne compătimească cu ipocrizie un străin, ne-am dus doi flăcăi și am povestit În cuvinte puține dar sugestive Întristătoarea situație În care ne găseam teutonului În uniformă, omul a zîmbit, a deschis un dulăpior, a scos un receptor, a format un număr sub privirile noastre Încă sceptice Însă pe cale de-a Înflori, și a vorbit cu mecanicul trenului Köln-Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fie folosită de comitet pentru trimiterea de ajutoare În domeniul sanitar. Ne-am așezat solemn pe niște scaune cu spătar Înalt, cred că din secolul de aur, În jurul unei mese imense, Într-adevăr rotunde, și toți mi-au ascultat expozeul Întristător, În liniște, nemișcați. Pe urmă s-au scos stilourile, tot În tăcere, și s-au completat cecuri. (După o lună a sosit Într-un Moroieni stupefiat aparatură medicală ultramodernă, cu care nimeni n-a știut ce să facă.) Și, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rînd pentru propria-mi plăcere - cînd scriu sînt stăpînul lumii, stăpînul inelelor, iau un Oscar pentru costume -, din păcate nu mă mai pot Împiedica să mă gîndesc la cum va ieși cartea din tipografie, la copertă, cronici, premii și alte Întristătoare nimicuri.) În al doilea rînd, am debutat tîrziu pentru că am așteptat să mai ia avînt regimul socialist - „nimeni nu apreciază mai mult valoarea cuvîntului scris decît regimurile polițienești” spunea Calvino. CÎnd colo, s-a prăbușit. I.M. Ce suferințe are proza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i se răspundea. Știu asta pentru că l-am văzut. Mai mult decât încercarea de a afla pe neașteptate ce își spun unul altuia oamenii, îl interesa un alt joc, rareori înțeles de ceilalți, care mie mi s-a părut întotdeauna întristător. Își lua un pahar, deși se putea foarte bine și fără el și deseori așa era, dar, dacă își lua un pahar pe care îl tot ducea la buze, prefăcându-se că soarbe, nimeni nu-l mai întreba nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce i se răspundea. Știu asta pentru că l-am văzut. Mai mult decât încercarea de-a afla pe neașteptate ce își spun unul altuia oamenii, îl interesa alt joc, rareori înțeles de ceilalți, care mie mi s-a părut întotdeauna întristător. Își lua un pahar, deși se putea foarte bine și fără el și adesea așa era, dar, dacă își lua un pahar pe care îl tot ducea la buze prefăcându-se că soarbe, nimeni nu-l mai întreba nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
N-o să-mi spui că nu știi ce se petrece cu tine“, continua Ioana. „N-o să-ți spun așa ceva pentru că n-ai să mă crezi. Dar încercările continuă și mă apasă mai departe și încă poate mai rău.“ „O, ce întristător!“ „Îți bați joc de mine?“ „Câtuși de puțin. Și nici nu mă gândesc la tine decât indirect. E întristător că încă mai am de așteptat să te destinzi, să-ți dai, naibii, frâu liber, să faci tot ce cred eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că n-ai să mă crezi. Dar încercările continuă și mă apasă mai departe și încă poate mai rău.“ „O, ce întristător!“ „Îți bați joc de mine?“ „Câtuși de puțin. Și nici nu mă gândesc la tine decât indirect. E întristător că încă mai am de așteptat să te destinzi, să-ți dai, naibii, frâu liber, să faci tot ce cred eu că se poate face cu mine, să mă iubești înainte de toate. Te încrunți din nou. Am întrecut măsura, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
surprinderea mea, că doar sufrageria era mare și lu minoasă. încăperea lui Eduard era foarte mică și cam întunecoasă; avea doar un pat, un birou și un scaun. Biroul era în fața unui geam destul de îngust, care dădea în spatele clădirii, etalând întristător zidul lateral, decolorat și dezolant al unui bloc vecin - un bloc imens în formă de U. în comparație cu încăperea lui, camera mea părea de-a dreptul un iatac de palat! Rămăsesem în picioare, neștiind unde să mă așez. Scaunul era împins
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dată? Ioana Pârvulescu pleacă de la golirea de sens, prin clișeizare, a unor formule critice, glorioase cândva, de tipul "Luceafărul poeziei românești", și zăbovește apoi asupra clișeului "Arghezi oscilează între credință și tăgadă", în legătură cu înțelegerea căruia mărturisește a fi trăit o întristătoare experiență. "încă de la primul curs despre poezia interbelică - povestește autoarea - îi previn pe studenți că reproducerea formulei cu pricina fără un minim comentariu are drept consecință picarea examenului. îi dedic eu însămi bogate explicații și nuanțări de-a lungul semestrului
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
la zile mari, și nici chiar atunci în multe cazuri, se învrednicește să mănânce carne și să bea vin; trăind sub un regim alimentar așa de mizerabil, țăranul a ajuns la un grad de anemie și de slăbiciune morală destul de întristătoare. Chipul unui țăran român, om de la țară, trăit în aer liber, seamănă cu al uvrierului stors de puteri în umbra fabricilor. Cine a umblat prin satele noastre, mai ales prin cele de câmp și de baltă, a putut constata că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sfârșitul celei de-a treia zi, aventura cu excentrica doamnă care discutase din caleașcă cu Evgheni Pavlovici ajunse să ia în închipuirea lui dimensiuni înspăimântătoare și misterioase. Esența enigmei, pe lângă cele două fațete ale chestiunii, consta pentru prinț în întrebarea întristătoare: tocmai el va fi fiind vinovat de această nouă „monstruozitate“ sau numai?... Însă nu spunea cine ar mai fi putut să fie. Cât despre literele N.F.B., aici, după părerea lui, nu era decât o ștrengărie nevinovată, chiar ștrengăria cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în toate părțile la favoruri, să azvârle la ciolane în toate direcțiile. Sprijinitorii *** cu termometrul în stomah*** el marchează o diferență*** guvernului și-l*** iată soarta partidelor. În loc de șapte miniștri pune șapte Dumnezei pe băncile ministeriale și iot fenomenele acestea întristătoare le vei vedea producîndu-se, pentru că aceleași cauze nu pot produce decât aceleași efecte. Avem nevoie să regenerăm moravurile - continuă d. Lascar Costin -, să deșteptăm în inimele noastre sentimentul de patrie prin răspândirea instrucției în popor, prin ridicarea bisericei, care întreține
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Dar domnii de la "Romînul" sunt deprinși a da totul și nu-și pot esplica că ceea ce e defavorabil adversarului meu e favorabil vederilor mele, chiar daca n-aș avea un folos direct de acolo. [22 - 23 mai 1881] ["ESTE ÎNTR-ADEVĂR ÎNTRISTĂTOARE... ] Este într-adevăr întristătoare priveliștea pe care o prezintă ziarele guvernamentale, mai ales de la un timp încoace. Este știut că ziarul "Romînul" nu s-a respectat niciodată, dar a ajuns, de câtăva vreme, la un grad de neomenie care pune
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]