2,225 matches
-
și cu moartea și cu ieșirea în lumină, din mină, a tatălui. Reintegrarea pietrei (pîinii) de tăcere este ținta visată de copil; numai cînd este vorba despre ea discursul își permite viitorul indicativ al proiecțiilor sau condiționalul eliberator; "a se întrupa" devine, astfel, "a se împietri". Așa se încheie primul capitol ("trebuie continuat, cu o suită de cuvinte, niciodată o frază, fără punct final, fără puncte de suspensie, nici exclamare, nici întrebare, nici paranteză deschisă, închisă, nici ghilimele, deschise, închise, ce
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
de nume ilustre ce s-ar cuveni citate aici, reprezentând împreună cu Grigore Vieru o școală poetică de rang european, scriind o poezie care este viață de toate zilele în sufletul omului, ca pâinea și apa este hrană în spiritul Logosului întrupat în istorie pentru a intensifica miracolul vieții nepieritoare în inima omului.” (VRF, 8 sq.). Fenomenul poetic românesc basarabean, generația resurecției basarabene despre care vorbește Ioan Alexandru, având drept lider pe Grigore Vieru, viiază în condiții social-istorice specifice, radical deosebite de
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
sionismului aceste două caracteristice instincte și-au dat mîna. Sionismul pur a voit un ideal: pămîntul tradiției, departe, neguros și imposibil". Pînă la urmă, să adaug, aceasta imposibilitate s-a transformat în realitate și, în 1948, idealul sionismului s-a întrupat prin crearea statului Israel. A revenit adesea la ideea matcă de sionism. În februarie 1919 scriind despre Luigi Luzzati, fost prim-ministru al Italiei, care s-a pronunțat ferm pentru acordarea drepturilor civile evreilor din România, preciza că "de atunci
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
nongeniul, cu mediocrul și nesemnificativul" (Fragmentarium, 1939). Deci un caz de coincidentia oppositorum. Prin analogia să cu sfîntul, geniul poate îndeplini o functie paraclectică (de Mîngîietor), prin două atitudini distincte. Prima este recunoașterea tradiției, a unei Scripturi sau doctrine ce întrupează voința Tatălui, a doua explorarea (sau, am putea adăuga, în sens barthesian, exploatarea) moștenirii textuale, adîncirea ei prin rîvna hermeneutica, dezvăluind o vocație soteriologica. Mîngîietorul ne învață cum să citim textele pentru a-l putea citi pe El însuși, că
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
fanteziei. Ea fixează această ipostază într-un reflex fizionomic repetabil, într-o adevărată mască umană. Publicul vede în personajul iluzoriu o realitate umană palpabila, de fapt o incarnare a propriei fizionomii la care visase. El renunța pentru un timp să întrupeze idealul prin propriile forțe. Idealul se află de față în carne și oase îmbrăcat și împodobit după ultima modă. Fizonomia vedetei devine o imagine interiorizata cu ușurință pentru că ea este familiară, pozitivă, prietenoasă. Ea are o însușire rară, - aceea de
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
se află de față în carne și oase îmbrăcat și împodobit după ultima modă. Fizonomia vedetei devine o imagine interiorizata cu ușurință pentru că ea este familiară, pozitivă, prietenoasă. Ea are o însușire rară, - aceea de a răspunde afirmativ dorințelor tale întrupându-le imediat în concretul imaginii. Ea devine un interlocutor care nu ți se opune prin nimic, nu creează surprize neplăcute și nici situații neașteptate în care te-ai află în inferioritate ci dimpotrivă ți se substituie în toate împrejurările cu
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
Parlamentul bătrînului continent sedus, altcîndva, pe orbite mitologice, de către însuși Zeus preschimbat în taur alb, tocmai pentru a se împreună cu Europa... În schimb, noțiunea de internaȚionalism, fecundata de mirajul străvechi al "oameni de spațiu" (paradoxal pentru un conglomerat de state întrupînd un colos cu picioare de argilă, dobîndește o interpretare pozitivă, pe cît de fățarnica, pe atîta de pretins pacifica: "INTERNAȚIONALISM = doctrina care preconizează solidaritatea, colaborarea, cooperarea liber consimțita (sic!) între națiuni, popoare, țări, pe baza unor interese și vederi comune
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
mai vorbește astăzi de învârtelile în care sunt băgați până-n gât tot felul de escroci intrați în parlament pe barbă mai-marilor țării? Mai ține cineva socoateala falimentelor spectaculoase și a conturilor volatilizate peste noapte? Un președinte ajuns la putere pentru că întrupa aspirațiile de justiție ale populației nu se poate ascunde după degetul "prerogativelor limitate". A avut dl. Constantinescu vreo inițiativa privind modificarea penibilului sistem al alegerii pe lista? A sesizat domnia sa "organele abilitate" în legătură cu sabotajul sistematic la care se dedau, ca
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
romanele pe care le-a publicat până acum. Suportând, când a fost să fie, și lecturi inadecvate ale comentatorilor. Prin urmare, nu panta realismului ar trebui licitată, după mine, în acest roman. Ci aceea a povestirii care se reifică, se întrupează aproape și, fără nici o condiționare exterioară, migrează de la un individ la altul. Există, de altfel, o frumoasă metaforă a acestei migrații chiar în epilogul cărții; n-o reproduc pentru a nu-i strica farmecul. Pe de-o parte, ziceam, avem
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
orice Cutie a Pandorei are un firav și ultim „locatar”: Speranța... Ce nu poate fi decât, așa cum ne atenționează cu o sintagmă atât de frumoasă Sfântul Augustin după Învățătura lui Iisus: „Dacă Iubire nu e - nimic nu e!” Ea se întrupează în acest profund și minunat de grav roman al lui Bujor Nedelcovici într-o... bineînțeles, femeie: Relli - marea dragoste din tinerețe al lui Pascal, pe care tot el - maladiv de-atunci în rejectarea întregii lumi înconjurătoare, ce aduce numai suferință
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
tărâmul necunoașterii pentru a pune răsadurile cunoașterii. Cine are dreptate? 777. Care astru va străluci etern înfruntându-și moartea propriului său Univers din Cuvântul spus la învierea gândului de Dumnezeu? 778. Numai fericirea poate ști suferința îndurată de a se întrupa. 779. Nu-ți arunca suferința fiindcă nu știi niciodată ce fericire vei primi în schimb. 780. A sărit cineva mai departe de propriul său gând? 781. Nebun este acela care-și dorește fericirea absolută neștiind că pentru aceasta este necesară
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
examinează câteva dintre ipostazele ilustrate în variante succesive ale poemului. Analiza tipologică arată că, dacă nu rămân în acești termeni în forma finală a Luceafărului, variantele încercate exprimă intențiile poetului cristalizate în diferite momente. Ele sunt elemente din care se întrupează reprezentările sale și în care se limpezesc treptat simbolurile din numeroase alte versiuni intermediare, bruioane sau schițe din anii dinaintea redactării finale. Cu o cunoaștere ireproșabilă, până în detaliu, a imensei bibliografii critice românești, bazându-se în privința cercetării genetice mai ales
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
nu pe acela de origine, a luat naștere conștiința popoarelor europene că entități distincte, avînd o năzuința spre suveranitate. Conștiința de destin, condiționată, în chip aparte, de factorul cultural, reprezintă încununarea trăsăturilor naționale. Ea e precipitata de războaie și se întrupează în vocația unor conducători cu o capacitate vizionara: "Națiunile amenințate în existența lor prin războaie au trebuit să-și asigure viitorul printr-o nouă conștiința de comunitate. Aceasta este conștiința comunității de destin. Originea și limba nu sînt de aci
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
Australia) ar fi suficientă pentru a susține, un an întreg, nu o serie, ci două serii de studenți români la studii în străinătate. Pentru astfel de fantezii prezidențiale s-au găsit și se vor găsi oricând bani. Pentru viitorul țării, întrupat în acești tineri dornici de învățătură - ba! Și când te gândești că astfel de lucruri dezgustătoare se petrec sub ministeriatul lui Petre Roman, unul dintre puținii români care, pe vremea lui Ceaușescu, a fost bursier în străinătate! Cinismul acestui ciocoi
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
Moldovan aparține liricii Echinoxului "median", cel al anilor '70, alături de Ion Cristofor, Aurel Pantea, Mircea Petean, Augustin Pop etc. Această producție reprezintă un reflux al acelei năvalnice porniri spre cosmos, spre "metafizică" și spre neguroasa abisalitate colectivă care s-a întrupat în scrisul șaizeciștilor de origine rurală, transilvani și ei, Ion Alexandru și Gheorghe Pituț. E ca o dezumflare a unui balon uriaș. Irealității retorizate îi ia locul o apropiere umilă, dar mai profund emoțională de realii, "filosofia" trece în fulgurațiile
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
profesor de liceu în Slobozia. Apă neagră este o întreprindere ambițioasă, un fel de saga faulkneriană a unei comunități rurale din Bărăgan, o monografie romanescă a unor destine pe fundalul ultimilor 50 de ani. Din a căror apă neagră se întrupează complicate personaje, caractere, vieți, greu de bănuit în acel cătun, necunoscutul Crăsani, o așezare pierdută în câmpia ialomițeană, între Balaciu, Lehliu și Slobozia. De la un moment dat acel umil loc geografic capătă semnificații extinse: lumea românească a Câmpiei, Crăsani fiind
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
cel ce avea să devină curînd unanim apreciatul gînditor Constantin Noica. El semnala în amintita notă impresia că versurile lui Bacovia se sustrag simbolismului, acumulează o durere în ritmul accelerat al vieții, nu al artei, și că din acest motiv, întrupează trăsături pe care nu știe să le definească. Bineînțeles că acesta era doar unul din semnalele pe care le-am urmărit. Cercetarea mea, incitată de altele, premergătoare, în primul rînd de lucrarea lui Ovid S. Crohmălniceanu din 1971 (Literatura română
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
punctul lui de sosire, se lasă în stăpînirea efemerului, cotidianului torturant, singularizării agonice. Fără a se putea confunda cu artificialul izbăvitor la care apelează, poetul concepe lumea proiecțiilor sale în modul propriu postmodernismului. Atras de stări de criză, Bacovia le întrupează cu o fantezie ce îl îndepărtează involuntar de simbolism. Involuntar, dacă ținem seama că îi slăbește acuitatea senzorială. O va înlocui prozaismul anticipator al actualei modernități, cu "transcrieri" neașteptate și imixtiuni subtextuale. În Fragments d'un discours amoureux, Roland Barthes
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
de neuitat a lui Stolojan e confiscarea valutei, iar a lui Isărescu, până acum, vinderea caselor conspirative securiștilor! Altminteri, unul, cu figura de robot stahanovist căruia i s-a defectat programul vocal, celălalt, un Woody Allen travestit în computerist abulic, întrupează cele două nostalgii ale românilor: dorul de austeritatea ceaușeștiană, unul, și tânjeala fără țintă după raiul capitalist, în care mașinăriile lucrează în timp ce tu joci biliard, în baruri cu aer condiționat, celălalt. Jumătăți haotice ale aceleiași sfere, tandemul Stolojan-Isărescu ar avea
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
dar într-un sat bănățean. E o construcție cum nu se putea mai fericită în simbolismul ei, și fără îndoială conștientă: între feericul de fantasmă din primele pagini și luciditatea austeră și ușor sfătoasă din tonul lui Cornel Ungureanu se întrupează, de fapt, eroul cărții, așa cum e el: fantastic, dar totuși real. Faptul că un asemenea om există îi face euforici pe partenerii săi de conversație. Cum altfel ar putea fi? Michael Heim, Un Babel fericit, volum coordonat de Daciana Branea
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
domoale,/ ca spuma mării cea moale". Totuși aici este vorba de forța care pune stavilă exceselor. "Domolirea se încadrează în viziunea roz, clementă, asupra puterii. Ultima legitimare se referă la al doilea pol, consimțământul celor de jos. Idealizat, el este întrupat de devotatul și sacrificatul Gruia din Vlaicu Vodă; realist el apare, exacerbat dar just, în agitația mulțimii care cere și obține capul lui Moțoc în nuvela Alexandru Lăpușneanu de C. Negruzzi. Între aceste poziții și oarecum colorată sceptic, e de
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
și descrie frumusețea literară a textelor Danei Dumitriu. Un singur exemplu. Analizînd ciclul romanesc consacrat lui Ion Ghica, autoarea monografiei sesizează interesul excepțional pe care îl prezintă backround-ul istoric, imagine literară a însuși spiritului Valahiei: "Valahia și lumea valahă se întrupează din imaginile false sau reale ale localnicilor și/ sau străinilor în a căror conștiință se reflectă. Foarte adevărată, palpabilă, reală, dar și ciudat de abstractă, Valahia este o insulă, un spațiu al contrastelor, "nu este nici Orientul, nici Occidentul, este
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
a cumulat atîta inocență revoltată, încît avea șanse minime, în contextul istoric vicios în care s-a produs, de-a ajunge la alt rezultat decît cel al unui simbol. Apreciată drept "cel mai curat parlament din istoria României", Piața a întrupat dragostea exasperată pentru libertate. În așa măsură, încît a stîrnit invidia (fie și inconștientă) a "infidelilor", a libertinilor ce utilizează conceptele democratice în chip demagogic: "Libertinul de ieri ori de azi, dezinvolt, ușuratic, sceptic, cu capul în nori, se uită
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
și trecînd în fugă pe ulița cernită, orgolioșii martori ai dispariției unui veac nobil". Precum un nou alai al Crailor nocturni, insomniaci, încununați de florile unei primăveri toxice, ca din alte sfere, aspirînd aromele echivoce, biblic-demoniace, personajele lui Val Gheorghiu întrupează reveria artistului care nu poate evada decît în straturile propriei arte: "Pe la două, ieșim de la Garofeni, sîntem în formație completă, Haidia, Chibici, Șaraga și Zarandi, ne simțim istoviți, dar nu renunțăm pentru nimic în lume la mîntuitoarea hoinăreală pe străzile
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
și factor de înaintare. Volum după volum (și sînt vreo șapte) se înșiră sporind sentimentul cititorului că nimic surprinzător nu se mai poate aștepta". Ceea ce nu-l împiedică pe cronicarul prob a prețui ipostaza postumă a poetului șaizecist, prematur dispărut, întrupată de culegerea Liniștea versului: Totul pus acum sub semnul diferenței, concept de bază care în utilizarea ce-i dă prefațatorul (Cezar Baltag) semnifică lupta cu "robia babiloniană a generalului", a "indiferențialului". Exemplele date și nu numai ele confirmă victoria repurtată
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]