4,649 matches
-
zice: „Deși am fost înnegriți prin păcat, Dumnezeu ne-a făcut strălucitori (φωτοειδεῖς) și iubitori prin slava Sa strălucitoare”<footnote Ibidem, 61. footnote>. Aici, Sfântul Părinte aplică dualitatea întuneric lumină la transformarea soteriologică. Întunecimea nopții (adică a păcatului) ne-a întunecat sufletele - deși ele sunt „lumină prin natura lor” (λαμρα κατα φύσιν) - și au nevoie de iluminare spirituală. Mântuirea înseamnă procesul prin care sufletul devine frumos interiorizând slava plină de lumină a lui Hristos. Sfântul Grigorie ilustrează importul soteriologic al Cântării
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
spală „forma întunecată” (ἡ σκοτεινή μορφή) a sufletului. Sfântul Grigorie susține, deci, că Sfântul Apostol Pavel concepe mântuirea ca fiind iluminarea sufletului întunecat: „Tot Pavel spune că Hristos a venit pe lume pentru a-i lumina pe cei care erau întunecați”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, GNO, 61. footnote>. Ca urmare, el corelează soteriologia explicită a Sfântului Pavel, în Epistola către Romani, cu soteriologia implicită a Cântării 1:5. Sfântul Grigorie aduce ca argument un alt pasaj biblic
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
condiției sale originare, pură și iluminată de Dumnezeu. Dar prin exercitarea liberei voințe, sufletele devin „arse” de păcatul care rezultă din cedarea în fața ispitei sau tentației, care le urâțește: „Soarele arde suprafața strălucitoare a trupului asaltând-o cu tentații și întunecându-i forma până la urâțenie”. Prin urmare, antropologia pe care o elaborează pe baza Cântării 1:6 consolidează asocierea negativă dintre întunecime și păcătuire. Întunecimea, susține Sfântul Grigorie, rezultă dintr-o pervertire a albului originar, condiție pură a sufletului. Autorul patristic
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
dar nu l-am jigni pe un intelectual de seamă invocînd un astfel de palier?), liniei noiciene, a disprețului față de ,Germania untului", față de Vestul epuizat, decăzut, Gabriel Liiceanu emite, în Ușa interzisă, judecăți teribile (nu spunem teribiliste pentru a nu întuneca și mai mult prezentele rînduri): ,Platon fusese singurul care gîndise rămînînd pe terenul vieții. Tot ce a urmat după el nu a fost, cum s-a spus, o suită de note de subsol la filosofia lui, ci cu totul altceva
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
unghi magic/ ce aduce nesfîrșitul aproape/ ca un altfel de mare/ vibrînd printre ceruri/ cu animale acvatice/ privite prin sticlă" (Lumină de iulie). Culoarea favorită e albul: "Un alb încremenit ștergar/ îmbracă zarea peretelui" (Restituiri), iar cuvintele șterse din manuscris "întunecă pagina", aidoma unui contrast paradoxal al neîmplinirii (ibidem). O subtilă somnolență sfîrșește prin a potopi simțurile ce nu mai apucă să semnaleze satisfăcător realul, lăsîndu-i imaginea în fază de eboșă, de neînchegare: Și pajiștile/ somnoroase/ și te invită parcă la
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
-n lat, pe la toate galeriile de artă unde credeam că voi găsi înțelegere și sprijin. Schema este simplă: bați la ușă. Îți deschide, zâmbitor, galeristul. Zâmbește până în clipa când constată că ești doar un artist și nicidecum cumpărător. Atunci se întunecă la chip și-ți spune nu, nu, mulțumesc. Iar tu insiști. Măcar priviți la ceea ce lucrez. Nu, nu. Și atunci tu îi spui că ai putea fi un nou Brâncuși sau un nou Picasso. El: astăzi am auzit a treia
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
de apă. Atunci aude glasul Maicii Domnului: “Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și luând cu mâinile apă tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”. Într-un final, Leon a găsit izvorul. Apa a potolit setea orbului și mai mult, cu ajutorul acesteia, și-a recăpătat vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au
Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea din vinerea Săptămânii Luminate () [Corola-journal/Journalistic/23055_a_24380]
-
l În 30 noiembrie Noi, românii, în Acatistul Mântuitorului, adresându-ne lui Iisus Hristos, Îi spunem: „Iisuse, luminătorul minții mele, Iisuse, veselia inimii mele“ („Ceaslov“, București, 1973, pag. 281). Și în momentele în care simțim că și nouă ni se întunecă mintea, se răcește inima și n-avem bucuria sufletului, atunci strigăm din toată inima, tot cu stihurile aceluiași Acatist: „Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile; Iisuse, tămăduiește-mi trupul cel rănit cu păcatele“. Sfântul Apostol Andrei, auzindu-L
Agenda2004-48-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283108_a_284437]
-
București, 1973, pag. 281). Și în momentele în care simțim că și nouă ni se întunecă mintea, se răcește inima și n-avem bucuria sufletului, atunci strigăm din toată inima, tot cu stihurile aceluiași Acatist: „Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile; Iisuse, tămăduiește-mi trupul cel rănit cu păcatele“. Sfântul Apostol Andrei, auzindu-L pe Mântuitorul spunând că El este lumina lumii și că cel ce nu-L urmează rămâne în întuneric, a încercat să dea și soluții. A
Agenda2004-48-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283108_a_284437]
-
că este urmărit general din 3 decembrie 2004, având emis pe numele său un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate: a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat l Petardele au întunecat, din nou, Sărbătorile de iarnă: pe străzi au fost, la finalul lui 2004 și începutul lui 2005, „bombardamente“, iar la spitale au ajuns oameni cu ochi scoși, cu degete smulse și arsuri. În aceste zile au fost rănite în Timiș
Agenda2005-02-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283255_a_284584]
-
2-3. 07 - Unde vei fi poimâine - SUA - premieră (15, 17, 19). Justițiarul, producție SUA, 2004. Regia, Jonathan Hensleigh. Cu: John Travolta, Tom Jane, Rebecca Romijn-Stamos, Laura Harring, Samantha Mathis. Justițiarul trăiește în lumea pe care o cunoaștem cu toții, o lume întunecată de război, crimă, cruzime și nedreptate. Nu are puteri supranaturale pentru a înfrânge răul cu care se întâlnește - doar inteligența lui incredibilă, anii de experiență în luptă și, mai presus de toate, hotărârea de fier pentru a-i răzbuna pe
Agenda2004-26-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282592_a_283921]
-
între două șanțuri - „îndeosebi spre seară, când părăsești și ultima parte a «drumului făcut», ce pleacă din Timișoara; cu toate că vizitiul atent strigă încontinuu la caii obosiți ce se luptă eroic, căruța înaintează prin mâl cu viteza melcului. În sfârșit se întunecă și plouă necontenit”. Drumul pietruit avea să reprezinte o primă realizare importantă a prefecturii, care reușea să aducă cantitatea necesară de piatră în Câmpia Banatului, cu mijloacele de transport ale epocii. Obeliscul poliglot Primele lucrări de fundație au început în
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
el uneori, stângaci, deznădejdea: "din când în când, în serile noastre lungi de singurătate, după ce am obosit să ne tot jucăm cu Raluca, privindu-ne unul pe altul ca niște camarazi vechi, ce-și cunosc defectele, slăbiciunile, durerile, în fața geamurilor întunecate pe care scânteiază miile de puncte luminoase ale metropolei canadiene, devine apăsător de sincer și, coborând fruntea, apucându-mă de mâini, strângându-le și lăsându-și față în ele ca să nu-l văd, icnește, geme, vrea să-mi spună aproape
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
zi după alegeri, la 21 noiembrieie 1946, observă amărît: "Mașinăria politică de imitație rusească a reușit. Alegerile au dat un Parlament pe trei sferturi guvernamental. Acum Moscova poate dispune de resursele economice ale României după bunul plac". Zarea s-a întunecat compactă. "Unii speră în intervenția anglo-americană! Eu nu am, în această privință, nici o iluzie. Americanii și englezii din București știu toate crimele comise de agenții Moscovei, n-au însă nici o putere contra acestora. Și se mulțumesc să înregistreze și să
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
din 1910, Partidul Naționalist Democrat, la care participă, cu vicepreședinte chiar A.C. Cuza, de pe atunci antisemit maniacal. Are cuvinte de indignare față de condițiile care au provocat răscoală din 1907, relevînd - se putea altfel? - rolul său în acest eveniment care a întunecat iremediabil aniversarea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I. Portretul lui Titu Maiorescu este precumpănitor nefavorabil, Junimea bucureșteana fiind considerată "un grup personal", socotind-o și un factor de sprijinire al Partidului Conservator, neuitînd să precizeze, ca
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
Fiindcă nu mai era între noi nimic de tradus, mă gîndeam la ziua de afară imperială unde de atîta străveche evlavie, pietate, ură și iubire, și sacrificiu și devoțiune, la ziua aceea imperială ce mi se părea că treptat se întuneca și că se făcea grea, dură, încît, de la un moment dat încolo, începeai s-o ronțăi ca pe un coltuc de pîine pietrificat de timp uitat în corabia lui Noe.
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
luxuria metaforizantă, catrenele se organizează în jurul unor idei, concepte, obsesii binare, enunțul însuși fiind biunivoc, denotativ-conotativ, reflexiv-tranzitiv, de o modernitate deconcertantă: "Scrii, tot mai scrii/ versuri eliptice/ cu fantezii/ apocaliptice -/ Vântul cuvântul/ singur mai spune ce/ timpuri pământul/ o să-l întunece!". Bătăi în dungă convoacă mai toate semnele negativării vieții, istoriei și valorilor morale și existențiale, căreia peotul îi opune osânda scrisului, ca religie și soluție artistică. Poemele lui Ion Horea aspiră către rugăciune și comuniune, repere providențiale în a face
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
Partenerul de patos liric are o funcție speculară. În ochii săi se reflectă nu numai prezentul etern al poeziei, ci și trecutul moral comun din care aceasta se nutrește, în privirea sa comprehensivă se amortizează regretele comunicante: "mă despart/ mă întunec de tine/ prin acest plîns îngîndurat// citește/ închide-mi ochii/ oglindă a mea tu// nici un cuvînt nu umple durerea/ de a te fi atins/ taina de a te fi salvat/ undeva trecut// Undeva în trecut e un țărm/ o întindereun
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
fi salvat/ undeva trecut// Undeva în trecut e un țărm/ o întindereun/ fluviu de piatră// iartă-mă de pe acum/ de sare spală-mă// nimeni nu tace nimeni nu spune/ nimeni nu poate/ nu-mi pare rău că am trecut? (mă întunec). Celălalt e capabil a asigura "ieșirea din timp", id est confruntarea ființei auctoriale cu absolutul. Printr-un peisaj labirintic trecînd, cu ajutorul călăuzirii acestuia, precum printr-un vis rău, încîlcit între tainica rănire și vindecarea incertă, poeta parcurge o probă inițiatică
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
impersonalitatea care transcende datele contingentului, care se dizolvă în generalitate. Forma fixă aci utilizată, sonetul, e de asemenea de natură a accentua alura transpersonală a discursului: "cu ochii la cerul de ieri/ cu gîndul sorbit în seninu-i/ mă chinui mă-ntunec mă-nvinui/ lovită de cîte păreri// la unicul lumii intrînd/ noptatici soli-nuferi sori-nouri/ cortegii de stranii ecouri/ sori nordici narciși navigînd// lipit între tîmplele luntrei/ tu intransmisibil curînd/ la capătul umed al tundrei// sori negri uscînd cărăușii/ splendori în incinte
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
călugări) nu reușea să o atenueze: "Sînt zile cînd trebuie să fac un efort să mai sper. Îmi pare că Dumnezeu se ascunde, că lumina care ma susținea, care-mi dădea cîteodată și în suferință un soi de bucurie, se întuneca s...ț Doamne, nu pot decît să strig din adîncul hăului". Investigînd pe cont propriu printre supraviețuitorii de la Flossenburg, ea se agață de orice informație pentru a-și alimenta nădejdea, desi luciditatea o împiedică să-și facă mari iluzii și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
Grețe Tartler CÂND locuiești în Nord, unde iernile sunt lungi și se întuneca devreme, cât de plăcută se dovedește a fi lectură unei scrisori! Cu atat mai mult, a unui maldăr de scrisori - a unui epistolar, cum am primit de curând de la timișoreanul Dan Negrescu. Pe care-l știam latinist erudit, traducător al
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
noapte a anului 1991, o carte fascinantă, desfigurata de nenumărate greșeli de tipar, apărută la o editură din Ploiești: era Cutia de ghete a lui Titus Popovici. O citeam la acea vreme, ca pe o alegorie monstruoasa a unui ev întunecat din care abia ieșisem. Am acum sub ochi aceeași carte, căreia Editură "Mașină de scris" i-a redat distincția grafică, într-o ediție revizuită de autor înaintea tragicului sau sfârșit din decembrie 1994. Aș spune că e vorba chiar de
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
O anume scrânteală dată de cărți, sau de o educație prea tradițională, cu tot cu evazionismul implicit, le încurcă drumurile prin viața de toate zilele. Ochii li se măresc și vederea li se îngustează. Visele li se colorează și viitorul li se întunecă. Rămân, deci, într-un soi de limb de unde nu le mai scoate, cofraje cu vagi trăsături de femeie, decât rutina săvârșită, metodic, pentru ceilalți. Angajatori antipatici, colegi băieți de gașcă, intruzivi și inoportuni, părinți care nu bănuiesc decât întâlniri amoroase
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
preferînd cîmpul cu flori: „Vreau să mor în noaptea de vară,/ În cîmpul cu miresme de flori,/ Cu cerul încărcat de stele,/ Cu lumină de lună,/ În plină tăcere” (Dorință). Ana nu-i poetă morbidă, dar cam toate-i sunt întunecate: „Prezentul e trist și întunecat/ Ca ziua neguroasă de toamnă,/ Viitorul e brumă adumbrită,/ Fără ieșiri și fără adîncimi;/ Iar trecutul, fără întoarcere” etc. (Toamna vieții). Nu-i de mirare că atunci cînd face peisaje meditative despre viață îi ies
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]