743 matches
-
ciobănie ancestrală: „rege al sîmburilor și al gălbenușurilor/ cu aura din albii comeți. / Înviu grădini ascunse cu gîndul. Tu te pierzi în mireasmă, / eu, adormit cu capul în brațele tale / pe trupul ca o catapeteasmă / în mijlocul goliciunii de fluiere siderale” (Întunecime secretă). Sub privirea auctorială care caută dedesubturile materiei spre a le însufleți fantast, Pegasul, cel înzestrat cu o mie de ochi și cu un milion de lentile, dar orb aidoma Marelui orb, apare concrescut cu peisajul. Simbolul migrează în natură
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
își trage sensul din conținutul lor. Din această armonie inversă, în care incinta crește din culoarea pînzelor, se hrănește pictura lui Paștina. Ce izbește la tablourile lui e că lucrurile nu lasă umbră, conturul lor nefiind însoțit de haloul de întunecime pe care îl cere o lumină care cade de undeva: de sus, de jos, din spate sau din părți. Lumina nu cade de niciunde, și de aceea nu lasă umbre. De aici senzația că obiectele lui Paștina se aplatizează sub
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
ei au răsărit flori și păpădiile și-au vânturat puful înspre soare-apune. Păsările s-au ascuns în răcoarea frunzișului, pe crengi au răsărit omizile ca niște izvoare verzi și păroase. E întuneric, apoi lumină. Lumină în luminiș și întuneric în întunecime, până când se apropie ploaia și cad norii în vârful coroanelor. Fagul și pinul, șerpii și viezurele părăsindu-și vizuina când nu te aștepți. Vulpi și coțofene, roiuri de viespi Căutând o miere abstractă. Mici jivine se cațără-n ciutura scorburii
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
diversitatea fragmentelor incluse ci și prin aparatul critic însoțitor. Din cele aproape o mie de pagini, textele celaniene propriu-zise - aforisme, fragmente de proză ficțională, epistolară, de teorie poetică - reprezintă doar o treime. Există printre ele și proiectul unei prelegeri despre ,întunecimile actului poetic", dar și minuscule proze diseminate, prefețe de carte, interviuri, dialoguri și notițe pentru lucrări dramatice. Trebuie subliniată calitatea acestei ,comori" editoriale, în care fiecare capitol este amplu comentat cu o acribie filologică demnă de tot respectul. O reîntîlnire
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
o dăruiește soției. A doua păpușă, ceva mai afectată, a fost folosită în timp ce se desfășoară fenomenele supranaturale de-a lungul peliculei; cu cât era mai secătuită de demon, cu atât pielea ei devenea mai întunecată, iar ochii ei reflectau acea întunecime și posedare. Leonetti a fost impresionat de detaliile cutremurătoare ale noilor păpuși Annabelle. „Înainte să văd păpușa Annabelle pentru „Trăind printre demoni” mă gândeam: „E o păpușă, și ce-i cu asta ?” Dar apoi am văzut-o. Este de mărimea
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
nu-i va veni să creadă că nu l-ar putea atinge dacă și-ar întinde brațul. Cu atât mai puțin își va dori atunci ca naratorul omniscient să-l prevină că „visul rămăsese mult în urmă, undeva departe, în întunecimea imensă de dincolo de oraș, unde câmpiile necunoscute ale acestei țări nesfârșite se întindeau sub cerul nopții »...
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
avut la 13 septembrie, au fost atâtea discuții, atâta balamuc. În sfârșit, adunarea a avut loc. Ce a însemnat această adunare, vei putea afla din n[umă]r[ul] 32 al ziarului Rodnaia Zemlea, pe care ți-l trimit. O întunecime. Prost trăiesc oamenii din Rusia în străinătate, fără iscusință și nedemn. Înțeleg dorința ta de a veni la Paris și voi depune toată stăruința ca să poți pleca. Să dea Dumnezeu să se aranjeze situația mea. Lenocika Zapolskaia te dorește foarte
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
este Și o vagă ipoteză de pântecel, iar pornid de la el femeia să se înalțe ca un caliciu, și sânii ei să fie o expresie greco-romană, mult mai mult decât una gotică sau barocă, iar ei să poată ilumina prin întunecime cu forța de pătrundere a unui mănunchi cel puțin cinci lumânări. Și se impune absolut ca atât țeasta cât și coloana ei vertebrală Să și le arate cu-ncetineală, iar ea să aibă o cât mai generoasă latifundie dorsală! Membrele
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
și pentru ce? - m-am întrebat de atâtea și atâtea ori. Mă atinge îngerul negru cu aripa ei, pentru a mă întoarce cu fața spre mine? Demonul ei iubitor mă răsare în fiecine, pentru a-mi readuce sub pleoape limpedea întunecime? Îmi încearcă duhul, tăria, blestemat nesecata candoare!? Dar - mai ales poate - foamea de viață mi-o pune la încercare? Da. Foamea de mine care mă face să mă recunosc după lungi pribegii, departe de țărmul sfâșietor de viu care sunt
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
Dinspre amintire, de către răzoare,/ O să mori! îmi spune totul, o să mori!". Familiarizându-se cu această realitate inexorabilă prin înstrăinare de sine, Ion Horea își caută mântuirea în amintirea și iconografia Transilvaniei natale și eterne. între tumultul haotic al orașului și "întunecimea gropii" poetul alege să se-ntoarcă "în plop la cuibul de buhă", revizitându-și reperele vitale, ocrotite de grauri și sturzi, de Târnave și Mureș, de Munții din Apus, aflându-l în toate pe El: "Desculț, pe drumul țării, de când, nici
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
ea din cauza blestemelor și vrăjilor făcute cu sprijinul împielițatului. - Du-te învârtindu-te, cotoroanțo! Nu mă tem de făcăturile și farmecele tale! Rămâi cu dracii tăi! Într-o bună zi se vor sătura de tine și te vor lua în întunecimea iadului să le servești ca untură pentru prăjelile drăcești! - chiui fără reținere tânărul. - Nu vorbi cu răutate, băiete și nu te întrece în glume cu slujitoarea necuratului că mare pacoste se va abate asupra ta, îl dojeni Marița lui Gogonete
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
rătăcitori în peisaje lunare Ne înspăimântau himere, umbre fără contururi Ce căutau să-ne înlănțuie sufletele între două lumi, Să ne smulgă din certitudini, să ne facă sclavi umbrelor. Se zbătea inima mea- porumbiță cu aripa rănită În cursa damnatelor întunecimi și monștri treziți Din epoca miturilor, intrați în timpul nostru iubite Trecuți prin poarta visurilor pierdute. Căutam un loc de răgaz, departe-n unghere Printre umbre țesute-n uitări Cu ochi larg deschiși sondam hămesiți infinitul În căutarea stelei noastră călăuzitoare
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
uitări Cu ochi larg deschiși sondam hămesiți infinitul În căutarea stelei noastră călăuzitoare Imploram pronia cerească: ,,Să se retragă zidurile de umbre să ne elibereze iubirea Întemnițată între piscuri și peisaje pierdute-n chaos!” Și întemnițaseră lumina , eliberând teama Iar întunecimile adânci se împotriveau Să elibereze porumbița cu aripa frântă. Tu iubite atunci te-ai ascuns într-o vrajă Deghizat în dragon și ai înghețat Cu-suflarea-ți de fiară umbrele și întunecimea Ai înghițit într-o sorbire de monstru Întemnițata lumină Inima-porumbiță
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
peisaje pierdute-n chaos!” Și întemnițaseră lumina , eliberând teama Iar întunecimile adânci se împotriveau Să elibereze porumbița cu aripa frântă. Tu iubite atunci te-ai ascuns într-o vrajă Deghizat în dragon și ai înghețat Cu-suflarea-ți de fiară umbrele și întunecimea Ai înghițit într-o sorbire de monstru Întemnițata lumină Inima-porumbiță cu aripa frântă din cursă Ai dărâmat cu o suflare zidurile de umbre Lăsând iubirea să zboare, ai trecut în zborul de fiară Zdrobind înlănțuirea dintre lumi zămislite Din temeri
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de ceață și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se nășteau în măruntaiele stâncoase sub temeliile Muntelui de Foc, chiar acolo unde cele două creste ale muntelui se împroșcau reciproc cu șuvoaie
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
de el mă pierd, de orb. Pătrund prin stropi care aștern pe flori Din nesfârșita curgere-n milenii, Esența cerului, în armonii de viori, Din minunata odă a Iubirii! Adânc coboară-n fiecare por Trezind în taină ochiul adormit, De-ntunecimi ce parcă pun zăpor, În asfințituri care ne-au zorit. Pierdută într-un răsărit de noapte Eterna-mi pleoapă-a nemuririi, Se zbate-n chipul fiecărei șoapte Din nesfârșita dimineață a Luminii! Referință Bibliografică: DIMINEAȚA LUMINII / Daniel Dac : Confluențe Literare
DIMINEAȚA LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382482_a_383811]
-
se auzea din televizor, să răzbată până la ea, ca și cum s-ar fi cufundat deodată în neant. Un neant atât de odihnitor și care-i dădea senzația că face parte din ea, ca este totuna cu ea, dar din a cărui întunecime, aproape pe neașteptate, s-a conturat perturbându-i oarecum liniștea, o siluetă măruntă cât a unui copil. Apariția avea o față ca o pată neclară, estompată, și era legată strâns cu un batic pe cap, ceea ce o făcea să semene
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ALERGARE DE PASĂRE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Veneam dinspre o dimineață Albită de gânduri Toată noaptea ninsese în oasele mele Cu păsări ce alergau În întunecimea zborului Cu pleoape Ce nu-mi închideau ochii Spre un infinit Ce nu-l mai găseam Printre semnele zilei Încețate în sfârșitul agoniei Ultimei pete Dintr-un februarie Îmbâcsit cu povești înflorite în ferestre ....................................................... Mugure trist Oprește-ți plesnitura de
ALERGARE DE PASĂRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382655_a_383984]
-
mei cu codiță din adâncul pământului, nu mă părăsiți!... Pleacă cu fumul ăsta înecăcios că-mi alungi puișorii... Văleu, parcă a erupt un vulcan de tămâie!... Pleacă cu ploaia ta din busuioc că-mi îneci cetele!... Aoleuuu, ce mă fac întunecimea ta?... S-a abătut potopul asupra noastră!... Nu mă părăsi!... Nerezistând torturii Dumnezeiești baba trântește poarta și alergă în pridvor. În curte se dă o adevărată bătălie cu forțele nevăzute ale duhurilor rele. Alaiul de exorcizare se poticnește și cântările
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Un bețiv! - exclamă din instinct bărbatul. Îți povestesc mâine dimineață! Acum mor de somn, minți Pătru căruia numai de dormit nu-i ardea. Își alintă soția până ce aceasta adormi, apoi căzu pe gânduri. „Să-i destăinui cucernicului părinte despre vizita întunecimii sale? M-a sfătuit să nu afle nimeni în afară de nevastă-mea. Cu ăștia nu-i de glumit. S-au întors la mine și după moartea vrăjitoarei. N-am altă alternativă. Dar cum să-i spun Elenei că plec noaptea alături de
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
puțin mai în dreapta! Privea prin crăpăturile ochilor silueta tăcută, ce se mișca ciudat, haotic în timp ce continua să bâjbâie și deodată a izbit-o un miros grețos de alcool care a făcut-o să se trezească de-a binelea și străpungând întunecimea cu simțurile în alertă, a dat un țipăt teribil văzând că intrusul era de fapt un bărbat și pe deasupra beat criță. Insul nesigur pe picioare se împedică și căzu peste ea, care încerca febrilă și înspăimântată să se elibereze din
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Și de viață dătătoare. Codri mari țin sub frunzișuri Cuibul păsărilor toate Și sub stânci e adăpostul Vietăților ciudate. Ai pus luna să vestească Vremea rea și vremea bună Soarele ce știe, însuși, Să răsară și s-apună. Tu aduci întunecimea Și când noapte grea se face Se pornesc să-și cate prada Junglele de dobitoace. Dar când soarele-și arată Strălucirea din lumine Ele se întorc să-și doarmă Somnul lor în vizuine. Și de-atunci muncește omul Până soarele
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
în cântecul popular. Romanii, dar și alte popoare ce tânjeau la bogățiile dacilor, învăluite la rândul lor în aceeași taină a misterului, cunoșteau această pădure de departe, când se vedeau nevoiți să o ocolească - sau mai de aproape când, în întunecimea ei, pierea vreo legiune sau un general faimos. Atunci, umbra pădurii dacice ajungea până la Roma, și de ea vorbeau poeți și cronicari, care notau dezastrele petrecute acolo. Ca exemple, în anul 74 i.H., Caius Scribonius Curio, care îi învinsese
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
numai omului, pe de altă parte întrebându-se din priviri cum vor dormi la noapte, întrucât se vădea clar că mica (și pentru a evita cacofoniaî, frumoasa colibă a pescarului n-ar fi putut să-i cuprindă pe toți în întunecimea sa, cu atât mai mult cu cât era și o, mă rog, domnișoară cu ei (am numit-o pe Cosetteî, băgară de seamă doar într-un târziu că afară se înserase și „roiuri de țânțari cu trompele însetate de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă pot potoli naibii odată? Întunecată trebuie să fi fost ziua în care mi-a dat naștere acest pământ și nefastă clipa în care mi-a fost hărăzit destinul, de vreme ce nici o creatură n-a fost mai teribilă decât mine în întunecimea minții ei... Presimțirea pe care-o am acum cumva asupra a ceea ce va urma îmi dă fiori chiar și în ceea ce mie-mi pare a fi cel mai negru vis în care-am alunecat cândva... Întortocheate sunt căile Dumnezeirii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]