223 matches
-
interes poate avea corpul tău fără acele vibrații? Putea să te înlocuiască, fără nici o diferență. Ți-aduci aminte de Tristan și Isolda. Isolda, ca să nu fie obligată să se culce cu Mark, a pretins ca împreunarea să se petreacă în întunerec, și trimitea pe Brangane în locul ei. Din această stratagemă, Mark n-a observat nimic. Desigur că Tristan ar fi observat imediat dacă într-o noapte n-ar fi fost Isolda în brațele lui numai după freamătul iubitei, acum absent! Ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
drumului te așteaptă Dumnezeu”! Rugăciunea citită de Patriarhul Ierusalimului pentru venirea Sfintei Lumini 1 Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Înțelepciune începătoare de lumină a Tatălui Celui fără-de început, Carele locuiești întru lumina cea neapropiată, Carele ai poruncit luminii să strălucească dintru întunerec, Carele ai spus să fie lumină și a fost lumină, Doamne, Dătătorule-de-lumină, Carele ne-ai scos din întunericul înșelăciunii și ne-ai călăuzit la lumina minunată a cunoștinței Tale, Carele ai umplut de lumină și bucurie tot pământul prin venirea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
retardează. SFERA COGNITIVĂ [ANAMNEZĂ ȘI PREVIZIUNE] 2255 Ideea măreață a lui Plato că "orice știință e-o aducere aminte" (a = b) (deci b = a) este semnul caracteristic pentru calitățile apriorice ale inteligenței noastre. Fiind mică, dibuie după aceleași principii prin întunerec (ca cel care are ochi, dar a rămas cu pielița deasupra - 321 {EminescuOpXV 322} ); când e mare, ea sparge pielița și ajunge a se cunoaște pe sine însăși. Aceste sunt calități organice ale chiar creierului nostru, sunt moara în care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în toată lumea În văzduh și pre pământ 25 Eu ș-atunci în neființă Am să fiu înnorocit, Că le trag, le sufăr toate Pentru una ce-am iubit. * Mă lepăd de toatî lumea, Mă cernesc, mă-nstrăinez, Mă cufund în întunerec, Lumina să nu mai văz. 5 Ochii facă-se izvoară Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În bucăți ca de cuțit. * Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt, Aruncat în toată lumea, În văzduh și pe pământ. 5
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
șoșoteau între ei bătrânește Și surâzând își aduceau aminte De-a tinereții zile dulci a lor, ascunse În negura secolilor trecuți. {EminescuOpIV 110} MEMENTO MORI (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur - Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Veți ajunge ca-n tâmpire, în sclavie, degradare. Pas cu pas cade-n rușine neamul vostru sânt și mare: Că-n iloți se va preface gintea de-nțelepți și crai Când barbarii vor aduce delta sântelor lor vise, Îmbrâncind în întunerec toate cele de voi zise. Vai vouă Romani puternici, vai vouă, de trei ori vai! ". Astfel zise. În blăstemu-i mîna-i albă și uscată El o scoate pe fereastă și coroana-ntunecată De pe frunte o aruncă în abisul văi adânci; Palid
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpenind, În vorbe peritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pîn-nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din ori și ce durere îți face o podoabă, Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară Iar ochii tăi cei mândri scîntee în afară, Încât de-ale lor raze nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Soare au zis: mai bine să șadă-n iad s-o iee, decât în rai să n-o iee. S-au pornit să se cunune. Când au început popa a citi, icoanele au început a lăcrima ș-a se face întunerec afară ș-au venit un nour gros ș-o luat pe Sf. Soare și l-o pus la răsărit și pe Lună la apus. Și i-au dat ei așa o putere D-zeu, când a porunci să crească pădurile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceva nu m-ai refuzat. — Știu, dar uite că m-am speriat, mă simt, cum să-ți spun, ca un infractor prins asupra faptului. Am auzit că s-au dat amenzi mari. — Iete, sula, păi ce să facem, dacă-i Întunerec, să ne băgăm deștele-n ochi? Da, cetește mai bine ce scrie pă cutia asta să-mi spui și mie cum să fac laptele pentru Dănuțu nostru, mînca-l-ar mamaia să-l mănînce, că uite mi l-a adus cumătru de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spuneți-ne cum l-ați găsit pe micuț? Da’ nu-i micuț că-i micuță, apăi să vedeți cum o fost. De-abia am ajuns acasă de la servici și am coborât să duc gunoiul, când aud io p-aci prin întunerec un glăscior de cocon, un scâncet, înțălejeți. Io lucrez chiar la maternitate la bucătărie, cunosc plânsul de pruncuț și-n somn. Odată l-am auzât pă unu care plânjea la etaju’ tri, noi stăm la zece, vă dați seama. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e, să știți, la mine, numa’ asta contează! Doamna Mihai, vă rog, spuneți-ne despre copilul ăsta de acum, pe acesta cum l-ați găsit? Păi nu v-am spus? Am venit cu gunoiul, am auzit glas de cocon prin întunerec și dacă m-am luat după el, apăi l-am găsât. Uite așa era, vezi că l-o-nfășat cu grijă, l-o pus în cutioara asta, o fi luat-o de la colț de la vreun chioșcar, uite ce scrie pe ea, conținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cât pot mai repede, ca s-o ajut pe Maranda. Tu vino încet, că îi fi ostenit venind încoace. Mărunțică, cu o legăturică de buruieni în pestelcă, a pornit cu pas grăbit spre casa lui Toaibă... Îndată a înghițit-o întunerecul. „De-ar ajunge la vreme! Oare Maranda mai poate de durere?” - gândea în timp ce pășea șchiopătând pe ulița întunecoasă. Un gând fugar i-a străbătut mintea: „Numai pe front umblam așa prin beznă. Aici de bine de rău cunosc drumul, dar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai exagerate precauții ale mele nu-l feriseră de umezeală), și câteodată simțeam că n-am să mai pot îndura. Îmi venea atunci să strâng pumnii și să lovesc lemnul balustradei, să urlu și să pornesc prin ploaie afară, în întunerec, oriunde, într-un ținut în care cerul să nu toarne veșnic și iarba să nu fie atât de înaltă, de umedă, de cărnoasă. Aș fi vrut să văd iarăși flori, să mă plimb pe câmpii, asemenea celor din Tamluk, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
avea aproape 15 ani și trecuse examenul de matriculație la Universitate, și se pregătea pentru Bachelor of Arts. Altă dată, când o familie europeană îi invitase în lojă la operă și un tânăr elegant încercase să-i apuce mâna, în întunerec, Maitreyi îi spuse la ureche, destul de tare ca să audă vecinii: "Am să te bat cu papucul peste gură!" Panică. Loja, în picioare. D-na X "(numele ei este prea cunoscut în Calcutta pentru a-l putea menționa aici) a intervenit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
consideră prieten, că e ridiculă și îndrăgostită. ― Îl iubești, insinuai eu, răutăcios. Mă pregăteam să încep ceva care s-o supere. Dar ea își întoarse brusc fața de la mine și mă întrebă deodată, aspru: ― D-tră vă place să stați în întunerec cu fetele? ― N-am stat niciodată, spusei la întîmplare. ― Aș vrea să rîmîn singură, vorbi ea după o pauză, sfârșită, obosită, ducîndu-se să se întindă pe rogojina din balcon. Ieșii, îmi pusei cu greutate pantofii, căci era întunerec, și coborâi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stați în întunerec cu fetele? ― N-am stat niciodată, spusei la întîmplare. ― Aș vrea să rîmîn singură, vorbi ea după o pauză, sfârșită, obosită, ducîndu-se să se întindă pe rogojina din balcon. Ieșii, îmi pusei cu greutate pantofii, căci era întunerec, și coborâi tiptil scările, cu o ciudată mâhnire și furie în suflet. Am fost foarte emoționat văzând pretutindeni lămpile aprinse. *** Din jurnalul acelei luni: " Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de cartier, unde rula un film indian cu Himansural Ray. Cât da mult ne-am vorbit, apropiați, și cât am râs. Dar la plecare a avut o criză și și-a pierdut conștiința. Nu știam cum să mi-o explic: întunerecul, subiectul filmului sau spasm sexual, datorit apropierii mele? Știu că e neînchipuit de senzuală, deși pură ca o sfântă. De fapt, acesta e miracolul femeiei indiene (verificat și de confesiunile prietenilor mei bengalezi): o fecioară care ajunge amantă perfectă în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mîngîindu-le, le sărutam. Aceasta e extraordinar pentru India. Să știe cineva, ar ucide-o! (Notă. Exageram.) După masă, fără să-mi vorbească, mi-a zvârlit în odaie o floare..." "Cinematograf cu Maitreyi și ceilalți. A stat lângă mine, firește. În întunerec mi-a spus că lucruri importante sunt de lămurit. Apoi, când a aflat că mă joc, că puțin îmi pasă de "sentimentele" ei, că o urăsc (mințeam), și-a pierdut calmul ei de regină (Cleopatra?) și a început să plângă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
limba ta, mă rugă. I-am spus tot ce mi-a trecut prin minte. Se făcuse noapte, se aprinseseră lămpile pretutindeni. Voii să aprind și eu becul din bibliotecă. ― Lasă așa, vorbi Maitreyi. ― Dacă vine cineva și ne găsește pe întunerec? ― Ce-are a face? Aici suntem frați... Mă prefăcui că nu înțeleg, dar mă întorsei aproape de ea și-i luai mâinile, mîngîiridu-le. ― De ce nu auzi anumite cuvinte? mă întrebă ea, și ghicii după glas că e gata să râdă. ― Pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mamei mele, în numele d-nei Sen. Mă cutremurai și tăcui. O lăsai să se ridice singură. Își șterse lacrimile în fugă, își potrivi părul, mă privi, fără s-o văd, căci eu eram în lumina palidă a felinarului, iar ea la întunerec, și plecă oftând. M-am întors în odaia mea, agitat, zeci de sentimente străbătîndu-mă, chinuit și de bucuria că este a mea, și de orgoliu, de remușcare, de teamă. N-am putut face nimic până la masă. Mă întrebam dacă voi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mulțimea, coridoarele întunecate din jurul sanctuarului, cineva se apropie pe nesimțite de Maitreyi și îi puse o ghirlandă de flori peste cap. La cea dintâi haltă în lumină, d-na Sen observă ghirlanda și, aflând că i-a fost pusă pe întunerec, i-o scoase și o păstră pe brațul ei, Dar cum intră în întunerec, Maitreyi simți iarăși o ghirlandă în jurul gâtului. Și pe ea i-o scoase d-na Sen la lumini. De data asta o luă la braț, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puse o ghirlandă de flori peste cap. La cea dintâi haltă în lumină, d-na Sen observă ghirlanda și, aflând că i-a fost pusă pe întunerec, i-o scoase și o păstră pe brațul ei, Dar cum intră în întunerec, Maitreyi simți iarăși o ghirlandă în jurul gâtului. Și pe ea i-o scoase d-na Sen la lumini. De data asta o luă la braț, dar se petrecu același lutru de cum pășiră în întunerec. Când ajunseră la sanctuar, d-na
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
brațul ei, Dar cum intră în întunerec, Maitreyi simți iarăși o ghirlandă în jurul gâtului. Și pe ea i-o scoase d-na Sen la lumini. De data asta o luă la braț, dar se petrecu același lutru de cum pășiră în întunerec. Când ajunseră la sanctuar, d-na Sen avea pe braț șase ghirlande. Se uită în dreapta și în stânga foarte mâhnită, pentru că o ghirlandă atîr-nată de gâtul unei fecioare înseamnă logodnă. Și atunci apăru un tânăr de o rară frumusețe, cu lungi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fără lună, cu atâtea stele câte are Bengalul și licurici așezînduni-se pe umeri, pe față, pe gât, ca într-un basm cu bijuterii. Nu ne spuneam nimic și, pe nesimțite, ne-am înlănțuit, temători de Chabù, încurajați de tăcerea și întunerecul acela fermecat. Nu știu ce suflet necunoscut din mine izbucni atunci chemat de toată această Indie nebănuită. Pădurea părea că n-are aici început, nici margini. Arbori de eucalips, fără vârstă, prin care cerul se ghicea anevoie, într-atît erau de mincinoși licuricii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-a culcat ea singură, sărutîndu-mi perna. Numai o clipă am văzut-o întinsă ca un bronz viu pe cearceaful alb, tresărind, răsuflând și chemîndu-mă. În clipa următoare închideam ferestrele cu oblonul de lemn, și încăperea noastră se topi în întunerec. Am simțit-o lângă mine, strîngîndu-se toată, parcă ar fi încercat să se ascundă, sa se uite. Nu mai era sete trupească aceea, ci sete de mine tot; ar fi vrut să treacă în mine toată, așa cum trecuse sufletul ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]