17,900 matches
-
doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul înflorit într-o furtună, Întunecata nuntă a monștrilor marini Prin pajiști legănate de carnivorii crini, De ochii-n care cască-ntunericul afund... Mă strigi... Te strig... De azi, nu-ți mai răspund... 1981 CEL MAI FRUMOS DIN CÂNTECE Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! Îi port și roua ierbii și rodnică povara De gânduri care voi, bătrâni, le-nscriseți În
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
să se ascundă sub chipul de pe lună Nu e adevărat Acuma știm, Au strigat apele, umflându-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Osânda voastră e împărăția apelor; Acuma știu, A strigat lumina, spintecând întunericul, Întunericul e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e nesfârșirea luminii; Acuma știu, A strigat sunetul, fulgerând tăcerea, Tăcerea e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e zgomotul infinit; Acuma știm, Au
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
se ascundă sub chipul de pe lună Nu e adevărat Acuma știm, Au strigat apele, umflându-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Osânda voastră e împărăția apelor; Acuma știu, A strigat lumina, spintecând întunericul, Întunericul e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e nesfârșirea luminii; Acuma știu, A strigat sunetul, fulgerând tăcerea, Tăcerea e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e zgomotul infinit; Acuma știm, Au strigat
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
o frumoasă femeie când doarme Invitație în gol ei ieșeau pe rând să asculte un strigăt deasupra câmpului și rămâneau între geamuri ca jumătățile de păstaie noi îi îndemnam să mai topească biserici de gheață în ochii unui miel pe întuneric cineva se pregătea să urce un deal i se auzea numai vocea pe sus și am dus acolo un scaun să se așeze și să stea să usuce pe îndelete norii de ploi nesfârșite cum ar șterge o bătrână stând
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
pe un vers, ca și cum aș fi într-un leagăn și poemele s-ar ruga de mine să le scriu și eu să le zic: Plecați, curvelor de poeme, în brațele altora și duceți, împreună cu refuzul meu, acest senin și acest întuneric ce mă obsedează. Și duceți cu voi refuzul meu, ca și când un muribund ați târî pe stânci, sângerându-i genunchii. Plecați, curvelor de poeme...
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
bine echipat. știu însă că voi primi doar medalionul. e o liniște nefirească în jur. ce simt acum am simțit și când am asistat prima oară la hipnotizarea unei bolnave. întâi spaima adâncă de parcă mă aflam într-o casă în întuneric necunoscută până atunci din care mă agitam să ies lovindu-mă de lucruri ascuțite. apoi pielea de la încheieturile mâinilor mi s-a umezit anunțând o bucurie fără motiv. poate că totuși am primit în dar ospiciul. mă văd în dreptul ferestrei
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
unei bătrâne - simt fiori de oroare - cum sunt acelea ale căror tălpi refuz de atâția ani să le spăl în joia verde. chiar și f. ia parte cu însuflețire la o asemenea penitență. după ce botinele urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă pe urmele botinelor printre trupuri sfârtecate cu membre încă vii care agită întunericul. hotărâte să-și prindă prada. ajung la capătul scării. doi ochi din lumină albă și rece mă privesc țintă. nu au pleoape nici pupile. o pereche de iriși dilatați două lame albastre de cuțit îmi reflectă dublu chipul ca o
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
știu că târăsc după mine ceva însângerat carne moartă care va putrezi în curând dar nu privesc în spate. niciodată n-am să privesc în spate acolo unde soarele roșu zdrobit înconjoară cetatea împreună cu mine. apoi țipătul mamei taie adânc întunericul. în fiecare zi. în fiecare zi. în fiecare zi. păsări și greci. și biciul care schimbă mâinile. (Dintr-un volum în curs de apariție.)
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine care se va arăta ca un sfârșit sfâșietor. Familiile, cu mâinile întortocheate de rugăminți, îi așteaptă noapte de noapte acasă. Doar copiii strălucesc în întuneric ca o așteptare de diamant. Când ai un câine, trebuie să-i povestești totul E toamnă și îngândurata vreme își numără frunzele moarte cântate și de alți poeți veniți întotdeauna toamna. Domnul și doamna care au cumpărat înghețată au primit
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
41. din ușă în ușă ați venit să locuiți aici? welcome! dar noi deja pe podele am pus stăpînire. pe clanțele de la uși și pe întrerupătoare. pe robinete. de noi depinde să ieși sau să intri, să ai lumină sau întuneric. pereții i-am cucerit centimetru cu centimetru și ar mai fi loc. ce spui? ai venit să te așezi împotriva noastră. carpete și covoare de sfoiag am întins peste tot. hărțile lor anunță lumea nouă spre care navigăm. iar tu
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză uscată pe atunci visele noastre de tineri dascăli de țară erau mai adânci mai senzuale că întunericul nopții acum când viața iată s-a dus ca un trandafir trecut prin mașină de carne
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
Bărăgan s-au întors să mă nasc eu. Alte motive să rămână în viață, când toți i-au rugat să moară, nu au fost. Bărbat am. Bărbatul vieții mele este și al morții mele. Eu sunt hăul din inima lui. Întunericul cel nepătruns. Taină. Când el o să devină soarele, eu o să văd. Copii am. Băieții mei m-ar lăsa să-i mai nasc o dată. Și cer am. Când a fost rânduit să se ia din noi, Dumnezeu ne-a dat din
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
ar fi plăcut să inventez o limbă neauzită de nimeni o nouă religie noi zeități un nou alfabet în fiecare zi descopeream un nou continent tineri îndrăgostiți mai puri ca roua ce cădea pe morminte și-acoperișuri dormeam îmbrățișați cu întunericul ignorând străzile ce alergau una după alta ignoram oratorii inculți ai piețelor zgomotul de roți și copite neștiutori de soarta celor ce tremurau la toate ucazurile ca iepurele pe arătură în ziua vânătorii ascultând la radioul cu galenă deciziile înțelepte
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
de nopțile când oasele morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
decindea-ntregii învieri, nici o făptură, strig, nu va putea, da demon hîd, da luminos arheu, din temelii și pînă-n raze sus, să ne despartă duhul, inima în veci de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Domnul Nost Iisus Hristos! II În întuneric și-n nimic, cînd „Fie!” rostitu-s-a și,-n chip de radiații, totul era, vibrînd, entelehie luminii izbucnind cu tot cu spații, realul s-a-ntrupat din energie: fotonii logoforelor vibrații au devenit substanță care știe, cuvîntul - sursa veșnicei creații. Încît, acum, vorbind, aduc în
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
care să scriu „realitatea aceasta nu e lupta mea! oglinda din care mă vedeți nu e trupul meu!” facebook dreams (II) eliberare și lumină cer primesc numai rânduri de disperare numai copaci tăiați pentru nopți de frig și de spaimă întunericul se lasă peste trup ca o blană din 1000 de iepuri împușcați în cap fără să afle vreodată că liberul arbitru nu apasă pe trăgaci „citește și dă like” - îmi spun rândurile de disperare printre trape bastoane de șerif sticle
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
Mircea Petean xxx ce faci acolo pe întuneric - am poftă de scris atunci du-te și scrie și lasă-mă pe mine să dorm iar când mă voi trezi să-mi fie gata cafeaua - ai priceput mai încape vorbă cuvântul tău e Lege pentru mine eu sunt deja
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
ascultă privind halucinate de acasă noaptea pe care o aduc singurătatea și tristețea lor (pisicile scot limba - bucăți de hârtie care trec uneori pe sub uși) soțiile lor niște umbre în așteptare nici măcar nu-și mai privesc televizoarele arzând opac în întunericul camerelor lor și doar cântă așteptându-și soții osteniți de viață înjurături iar celelalte femei cântă aspru si trist ca niște bărbați alt timp imediat după ce te-ai trezit după un somn de amiază încearcă să te miști cât mai
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
pisicile stau la soare, încremenite, de parcă ar fi găuri negre cu circumferințe iluminate. de ce ar mai trebui să iasă la suprafață puii lor vulnerabili pînă la obscenitate? neputința puilor este hipoplazică și rece. rămîi aici, așezată pe grație și pe-ntuneric, pisică a celor veșnice, rămîi cu noi. nenorociții.
Peisaj by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/5225_a_6550]
-
la strigătele prin care specialiștii încearcă s-o alunge. Ea vine, luminând încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se așează-n față, fricoasă, îndrăzneață totuși, așteaptă, privește. Câtă încredere! N-a încetat o clipă să creadă în hrană, în putința de-a trece dincolo, pe solul bucuriei și al păcii. Și
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
Nici pe noi nu ne poate nimeni alunga din credința că se mai poate trăi în poezie ca-n craterul de blând vulcan, printr-o explozie și-o ardere eterice. „Căci aceasta a privit-o și înainte de a intra în întunericul mai presus de lumină”.
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
Irina Nechit Mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea întunericul să se destrame în fața mea, cărarea să se elibereze de diavolii care o țin înlănțuită, gurile însetate de vin să se rotească în jurul cuvintelor, negreața să se împrăștie de pe tufari ivindu-se unul câte unul capetele roșii de trandafiri mi-
Dorința by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/5378_a_6703]
-
mult prea repede ca să-i prinzi mâna și să-l afli câteva clipe stai încremenit apoi brusc începi să vorbești tare să râzi fără motiv așa cum se zbat păsările după ce li se taie capul ce știi tu să faci pe întuneric? ce-ai învățat tu în atâtea ceasuri cât ai privit inima beznei? cuvinte? nu folosesc la nimic parcă sunt ale unui bătrân pe care boala s-a făcut că-l uită ca să afle ce-i poate gura Buna noastră gospodină
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
-nchiși, o rugăciune Cu fluturi, nasturi, și c-o rouă înțeleaptă, Și cu feliile de pîine unse cu magiun, Și cu susan în rolă, cu halviță Prelinsă, descleiată în șuvițe Sub perna lui, cu zahăr candel, bun De supt în întuneric; oh, nu-l ceartă Mama lui mare, caldă,-aromitoare Care-i adoarme-alături, a iertare, Cum un tufiș ce-n frunze fructe poartă Și uneori chiar ți le dă, lacom să muști, Sub plapumă, cu gura ta pură de puști...
Arunci o minge-n brațele unui copil… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6117_a_7442]