190 matches
-
În neștiutoare și tremurătoare gânduri și urma Îi poartă printre fagi bătrâni, prin râpe și poieni, ceasuri Întregi, urma Îi poartă și nu se oprește... Într-o vreme spune unul: „Hai, mă, ce dracu, parcă suntem proști! Hai să ne Înturnăm, că mâne mergem la lucru! Ducă-se-n pustii de șarpe, hai acasă, Îl chemăm pe Gheorghe de la post să vină să-l vadă pe Bitancu că e mort și gata, ce tot umblăm noi după șerpele ăsta?” Și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o repezi în cap, deasupra urechii, chiar în secunda când se prăbușește. Peruca roșie cobora lent după dânsa și se lăsa încet, ca o parașută, în abisul neantului meu, pe a cărui coamă smolită șalul târfei fâlfâia: adioă Când mă înturnai de la fereastră, Omul cu ciocul de aramă dispăruse. - Greta începui, după ce m-am așezat lângă dânsa pe muchia divanului, cuprinzându-i talia, spune-mi, unde și când ne-am mai văzut vreodată? - Mă cheamă Peppa, răspunse iubita lui Faust și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la vale, s-a întors din drum, luând-o spre fundul galeriei Iar când eu am ieșit din galerie, ca să văd de ce s-a întrerupt electricitatea, am constatat că apa cea înspăimântătoare deja venea asupra noastră, încât urgent m-am înturnat, strigându-le sondorilor mei să iasă afară și tocmai atunci a bubuit pușcătura în front, la Enea Căpută și la Daniel Mărăcinescu Și când au ajuns sondorii la gura nișei, s-au arătat și minerii Enea Căpută și Daniel Mărăcinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-ar speria și ar da să se retragă urgent Iar tot atunci, au apărut, cu tot cu mirosul lor asfixiant, gazele de la pușcătura din front și eu am luat furtunul care ne alimenta cu aer la sondă și deschizând aerul am înturnat norul cel înecăcios, înapoi După care și Daniel Mărăcinescu, stupindu-și în palme, a luat ciocanul de artificier, a strâmbat un cui de la sondă, ca să agațe capul furtunului de aer să nu zacă în apă și potrivindu-l în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Printr-un semn nevăzut, pe care, însă, Iov îl înțelese, Profetul îl chemă să i se alăture. Amândoi priviră îndelung la poza cea mai mare a Caterinei, care se uita la ei cu ochii mari, limpezi și nevinovați. Iar mai înturnau privirile spre altele, iar se boldeau la Caterina, copilă, ca o floare de crin, mlădiindu-se la adierea dintr-o zi de mai... Cam după multă vreme, și Profetul, și Iov, și celălalt se strămutară, în cele din urmă, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
câte două oca de ceară pe an, după 102 ani de la zălogirea moșiei din Sălătruc, arhimandritul Veniadict (Benedict) a luat moșia din mâna Mercășenilor „fără judecată, și au dat-o vămenilor, și nici banii, adică cumpărătura, nici deschizătura n-au înturnat Mercășenilor înapoi” <footnote T. V. Stefanelli, Documente din vechiul Ocol al Câmpulungului Mold., Ed. Academiei Române, București, 1915, p. 19. footnote>. Proprietarul de drept, adică mănăstirea Moldovița, și-a recuperat partea din moșia înstrăinată printr-un zapis de vânzare - cumpărare
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
ales în cea a graiurilor; ca de pildă, motivarea folosirii de către același vorbitor chiar din zonele cele mai izolate, a formelor paralele, de ex. s-a dus, s-o dus, s-or dus , sau a se întoarce, ori a se înturna, prinse în acele planuri diferite în care naratorul se referă la fapte ce vizează miturile, ori descântecele, sau cele relativ recente din viața lor. Un interesant studiu ar putea lua în discuție prezența în vorbire a perfectului simplu la verbe
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
a întrebat: Ați avea ceva împotrivă, dacă v-aș invita, aici, la doi pași, la cofetăria din colț, să servim o cafea? Soția, mirată, s-a uitat la dânsul, l-a măsurat cu privirea, o dată și încă o dată, s-a înturnat și spre mine și, cu o voce ușor scandalizată era vorba, totuși, de cineva, de un om pe care azi îl vedeam prima oară și nu-l cunoșteam s-a grăbit să-i răspundă, răspicat, limpede, prompt, clar: Nici pomeneală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pentru a-i face a schimba naționalitatea. Articolul 4 Supușii unuia din ambele guverne care la epoca publicatiunei presentei conven��iuni s'ar găsi deja admiși în serviciului militaru alu celuilaltu guvernu, voru avea liberă facultate, sau d'a se înturna în patria loru, sau de a reminea în urmă în serviciului în care se află. Opțiunea va trebui a se face în timpulu de șese luni de la dioa publicatiunei presentei convențiuni. La intiiulu casu, acei militari voru fi licențiați fără
CONVENŢIE din 27 iunie 1865 încheiată între guvernului Maiestatei Sale Imperiale şi Regale Apostolice, şi guvernului Altetei Sale Serinisime Principelui Domnitoru alu Principatelor-Unite, ratificată de ambele guverne şi preschimbata între dinsele la 9/21 Iuliu 1865. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128667_a_129996]
-
boierului ș-a căpitanului Ilie, aducând cu lingura la buzele-i cărnoase unul din bulzișorii aurii. Îndată ochii îi crescură rotunzi și sprâncenele i se înălțar ă. Șătrarul râse în sine cu fudulie și nu-și uită rânduiala vorbirii lui, înturnându se iarăși cătră beizade Alec u. - Măria ta, grăi el, sunt foarte bucuros că vă plac aceste bucate ale Avramiei însă știu că vinul nostru de aici nu-i vrednic de obraze ca ale domniilor voastre. D e aceea, să-mi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
tot țin roată în jurul cetății Iașului. Sunt sigur că la această remarcă o să vii cu celebra replică a „școlerului” lui Mariu Chicoș Rostogan, pentru care cercul este: „o linie oablă,oablă care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Ți-am luat-o însă înainte și acum să văd ce ai să mai spui? De fapt, nu am vrut să-ți răpesc plăcerea de a-mi răspunde în felul tău, dar am cătat și eu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
podului îl și întâmpină un urs mornăind. Atunci calul fiului de crai începe a sări în două picioare, forăind, și cât pe ce să izbească pe stăpânu-său. Și fiul craiului, nemaiputând struni calul și neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarnă rușinat înapoi la tatu-său. Până să ajungă el, craiul pe de altă parte și ajunsese acasă, dăduse drumul calului, îndosise pielea cea de urs și aștepta acum să vină fecioru-său. Și numai iaca îl și vede venind repede, dar
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
venea, Și s-apropia. Manea mi-o vedea, Inima-i plângea, Și iar se-nchina, Și iar se ruga: "Suflă, Doamne,-un vânt Suflă-l pe pământ, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie, Munții să răstoarne, Mândra să-mi întoarne, Să mi-o-ntoarne-n cale, S-o ducă de vale!". Domnul se-ndura, Ruga-i asculta Și sufla un vânt Un vânt pe pământ Paltini că-ndoia, Brazi că despoia, Munții răsturna, Iară pe Ana Nici c-o înturna! Ea mereu venea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Mândra să-mi întoarne, Să mi-o-ntoarne-n cale, S-o ducă de vale!". Domnul se-ndura, Ruga-i asculta Și sufla un vânt Un vânt pe pământ Paltini că-ndoia, Brazi că despoia, Munții răsturna, Iară pe Ana Nici c-o înturna! Ea mereu venea, Pe drum șovăia Și s-apropia Și amar de ea, Iată c-ajungea! Meșterii cei mari Calfe și zidari, Mult înveselea Dacă o vedea, Iar Manea turba, Mândra-și săruta, În brațe-o lua, Pe schele-o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Direcția Sofia. Ș-am tot înaintat Pân-la Miscovo în sat Ș-acolo-am răpauzat Pân-țările s-mpăcat. De aici am înaintat Printr-un dăfilău înalt Și de-aicea ne-am întors Pe la Zlatița în jos, Și de-aici ne-am înturnat Pân-am ajuns într-un sat Și muzica ne-a cântat În oraș la Itropol Muzica cânta cu dor. Dimineața ne-am sculat Și la drum iar am plecat Ș-am trecut o apă lină Cu cizmele în mână. Ș-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dar eu închideam ochii și ascultam versul. Mulțam, zic, place-mi cum glăsuești, de-mi mere la inimă; poftește de bea un pahar de vin cu Mogoș. Ea nu: că nu bea vin, nici alte băuturi de-acestea. Atuncea, mă întorn eu cătră ea, primește din partea mea bumașca asta de douăzeci-și-cinci de lei, și să-mi mai cânți un cântec dintre cele care-ți plac și dumnitale. Cânt! a râs ea. Am băgat de samă că avea dinți ca romanițele. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
consideră nici măcar animal mitologic, „ci o stihie, o entitate vagă, personificată în chipul unei apariții supranaturale”. Doar în colinda Peștele și mreaja fetei, III, 50, tânăra primește un rol dinamic în inițiere, apropiindu-se sensibil de ritualul masculin: „Îndărăt se înturnară,/ Acasă mergeară,/ Furcă că-și ciopleară,/ Caier că-și puneară,/ Caier de mătasă./ Din breajă-mpleteară/ Pîn-o isprăveară,/ Pe urm-o luară,/ La iaz că-mi plecară,/ La iaz la pârleaz,/ În grădina cu flori/ Breajă și-ontindeară/ Pân-o isprăveară” (CiocăneștiIalomița
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu li se permite ieșirea din profan și trebuie să se întoarcă, fiindcă le lipsește ajutorul magic al experienței paterne, înglobate de accesorii: „Eu, puiul mamei, știu și pe tatăl tău și te știu și pe tine unde mergi, dar întoarnă înapoi, că nu ești bine gătată. Du-te acasă și te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătâne-tău din feciorie și pușca lui și sabia lui, toate de când era el tinăr; și cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
salvată frumusețea lumii noastre? Prin Poezie. De ce toate drumurile duc până la capăt? Drumurile nu au capăt. Omul are capăt. Din nou, Maramureșul: "Drumu-i lung, pe el mă duc,/ Capătul nu i-l ajung./ De-aș ajunge capătu'/ N-aș mai înturna altu',/ De-aș ajunge marginea,/ Altu' n-aș mai înturna". Cum definești banii? N-am! Dacă ai avea toți banii lumii, ce ai face cu ei? I-aș da mamei. Să facă ce vrea cu ei. Să fie oare vreun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
până la capăt? Drumurile nu au capăt. Omul are capăt. Din nou, Maramureșul: "Drumu-i lung, pe el mă duc,/ Capătul nu i-l ajung./ De-aș ajunge capătu'/ N-aș mai înturna altu',/ De-aș ajunge marginea,/ Altu' n-aș mai înturna". Cum definești banii? N-am! Dacă ai avea toți banii lumii, ce ai face cu ei? I-aș da mamei. Să facă ce vrea cu ei. Să fie oare vreun semn rău că am visat-o pe mătușa? Cât dintr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Scrâșneam, înjuram, plângeam și puneam foc. Am ridicat-o din pulbere; era cârpă, nici glas nu mai avea. Am aruncat-o în căruță, peste boarfe, peste copchii, și-am dat bice! Mă ardea pălălaia în schinare, da' nici c-am înturnat capu', numa bice dădeam... Și... și ce-am bătut caii atuncea!... Ce i-am mai bătut!... Aiasta ni-i soarta, Gheorghiță, oftează Toader cu resemnare. Gheorghiță își șterge sudoarea și îngână răgușit, căutându-i ochii: Da' poate c-om scăpa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe lume! Nu ne mai păsa nici de viață, nici de moarte! În clipa aceea am știut că nu putem fi înfrânți: izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta bătăliei Domnul Ștefan... De nu era Domnul Ștefan, nu știu zău, mușcam noi pământul! Și mândrii ieniceri ai Împărăției, nămoliți până-n albul ochilor, orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Omul nu știe când îi bat clopotele, Doamne-ferește. Ar trebui să te mai pocăiești, să te gândești și la " Viața Veșnică", păgânule! "Viața Veșnică"? Parcă poți ști ce mare scofală o fi și-n Raiul mult lăudat? Nu s-a înturnat nimeni să povestească, ce și cum... Eu nu dau ciocârlia din mână pe papagalul de pe gard, cu toate penele lui colorate. "Ce-i în mână, nu-i minciună". Aici, barem, știm ce avem. Avem dragostea... Și mai avem visul, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar imediat se încruntă. Parcă totuși poruncisem "să fie stârpiți!"... Stârpiți vor fi! strigă Mihail cu mâna pe inimă ca un jurământ. E cu omor?! Cu omor! Tâlharii să fie atârnați la porțile Cetății! poruncește crunt. Neguțătorilor să le fie înturnată paguba din vistieria domnească! Îi stârpesc!! răcnește Mihail cu însuflețire. Să-mi ia capul Măria ta, de nu i-oi stârpi! Pe toți tâlharii!... și de drumul mare, și... și de drumul mic! Ștefan zâmbește și-l mulțămește c-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și Ștefan le ține isonul. Râdem noi râdem... Când îți asculta firmanul cu porunca "Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori?! Niște pietricele acolo, niște scule aurite, vai de ele?... Prea se fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]