270 matches
-
gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un mușuroi de furnici răscolit. Vreau cu disperare să le opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri cuminți?” Așteptam un răspuns, da’ de unde? Năvala pare că se întețește. Dar, din tot noianul de gânduri, unul este mai îndrăzneț și mai insistent. Îl las să vină în față
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nu aici, În salonul nostru și dincolo de masă: afară. - I-auz’!, tresare Moș Iacob și se ridică În grabă. O venit Grabenko cu jăndarii lui! - Ieșiți prin spate, să nu-mi intre-n casă porcul, face mama. Și totul se Învălmășește: fata Îi dă drumul mamei din strânsoare, știu, sunt sigur, vrea să mă strângă pe mine-n brațe, dar Mătușa Domnica o ia de mână și o trage după ea - spre bucătărie, ca să iasă din casă pe ușa din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi nici un negru, pentru că, în caz contrar, m-aș fi văzut obligată să îi atrag atenția că a făcut un comentariu nepotrivit. Probabil că ghinionista persoană de culoare s-ar fi simțit înconjurată de o adunătură de rasiști. Totul se învălmășește cu repeziciune în mintea mea, dar revin la discursul lui Charlotte, sperând că nu va mai face și alte gafe. —... pentru că mereu am crezut că are o slăbiciune pentru blonde. Dar mi-am dat seama că puteau fi albe, galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cap să nu mai ia tranchilizantele alea blestemate, ca niște bobițe de mazăre. Ce sens avea ca o femeie voluntară, stăpână pe ea, să se îndoape cu chimicale? Capul i se lăsă încet-încet în față, gândurile prinseră să i se învălmășească - adormi cu fruntea pe tastatură. L XLII În ianuarie Sabina a ieșit din spital. Se simțea mult mai bine, iar maică-sa și frate-său au lăsat-o să stea o vreme la mine. Părea să-și fi venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pare rău că se amână mereu muncile, când o ceată de vreo patruzeci de țărani năvăli pe poartă cu mare gălăgie, câțiva învîrtind niște bețe în aer. Cei trei încremeniră pe scaune. Într-o clipire oamenii înconjurară cerdacul strigând, suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame la trăsura scoasă din șopron. Platamonu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă vreme, iar zloata nu contenea. Curgeau de sus trâmbe de ploaie împletite cu fulgi de omăt învălmășite de rafalele vântului. Târziu, când crâșmarul se pregătea să închidă, Toaibă s-a ridicat de la masa lui și a pornit către ieșire, cu cele două sticle sub braț. Răăămâi sănătooos, badeee... că îmi iau geamantaaanul șiii plec... Eu nuuu știu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
chiar de la intrarea în biserică, că lupta dintre Cel Bun și Cel Rău nu a contenit și că forța credinței asigură biruința Binelui. Biscornet s-a adâncit și mai mult în gânduri. Sumedenie de întrebări au început a i se învălmăși în minte, amețindu-l: „Oare voi reuși vreodată?” era întrebarea care îl frământa cel mai tare. A mai privit o dată ușile. Chiar pe cea centrală era reprezentată Judecata de apoi. Un diavol cu rol de portar, împodobit cu două coarne
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
s-a înnegrit violent, de furtună. Nori amenințători și sumbri se târau în direcția gării. Tremurând, Eleonora mi-a spus că nu mai pomenise nori atât de cumpliți. Era, într-adevăr, un spectacol neobișnuit să vezi peste toată pustietatea asta învălmășindu-se nori de iad, sfâșiați de fulgere și înaintînd ca o canonadă de artilerie. Tunetele făceau să vibreze geamurile gării. Spre deosebire de Eleonora, eu am copilărit în plină natură și nu mă tem de furtuni. O dată am văzut cum un arbore
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi vrut acum să nu mai ajungem, să întîrziem cât mai mult clipa revederii (pe care mi-o închipuiam grea), așa cum un bolnav amână mereu ceasul operației. Capul îmi vuia, mă scuturau amețelile, stoluri, stoluri de gîn-duri contradictorii se încrucișau învălmășindu-mi mintea, creând un haos din care nu mai putea să răsară o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
toate frigurile. Citeam cu răsuflarea tăiată paginile una după alta, parcă aș fi vrut să le mistui cuprinsul dintr-o singură ochire. Cine ar fi putut să înțeleagă ceva în nerăbdarea mea care sărea dincolo de timp și în tremurul care învălmășea frazele amestecîndu-le alandala? Am reluat lectura după o pauză tot fără rezultat. Mihaela scria mare, nervos, unele cuvinte erau cu neputință de descifrat. Așternuse pe hârtie tot ce avea pe suflet, într-o grabă febrilă de parcă s-ar fi temut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
anevoie. Vreau să ajung cât mai repede la capătul drumului pe care am de gând să-l urmez astăzi, dar mi se pare că ceva nevăzut îmi zădărnicește dorința. Nu-mi dau seama ce anume. Gândurile încep să mi se învălmășească și îmi este foarte greu să le astâmpăr. În urma mea simt călcătură de om vlăguit. Pași târșiți. Încerc să-mi întorc privirea pentru a mă dumiri despre ce este vorba, dar nu știu de ce amân mereu acest lucru. Mă zbat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să fii...diac domnesc! Să nu-ți fie teamă. Eu am să fiu mereu în preajma matale...Așa a vrut Cel de Sus. La auzul acestor cuvinte am tresărit, dar m-am ținut tare, deși o mie de întrebări mi se învălmășeau în minte...Țiganca însă a continuat să vorbească: Ai să fii de față la divanurile ținute de vodă și va trebui să scrii vorbă cu vorbă tot ce spune sau poruncește el. Ai să-i însoțești pe voievozi peste tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
uitase anul În care murise Santiago și de altfel nici nu reușea să calculeze cîți ani are băiatul. Susan Îi răspunse că da, că Julius era cel mai mic și premierul făcu un nou efort ca să socotească: degeaba, minierele se Învălmășeau cumplit, se Încurcară toate ițele În capul premierului, pînă la urmă Juan Lucas se ridică În picioare Întrerupînd brusc calculul. „Cel mai mic, cel mai mic“, pronunță premierul, căzut pe gînduri, luîndu-și grăbit rămas-bun și descoperind că ținea mîna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de vedere diferite. În aceste domenii de cercetare Semantica Generală oferea individului o metodă de a evita nevoia de certitudine. Nimic de felul acesta - aici. Asta era impresia lui. Era conștient de existența și a altor gânduri care i se învălmășeau în minte, ca izbucnite dintr-un fel de "fântână" de idei. Dar înainte ca acestea să prindă contur, cele două uși din dreapta sa se deschiseră din nou. Își făcură intrarea cei cinci chelneri Troog și tânărul. Chelnerii Troog aduceau pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
luminate din interior. Acestea îl surprindeau plăcut prin aerul lor familiar, așa că rămase uitîndu-se perplex. Unthank era singurul oraș pe care și-l amintea, dar întotdeauna își dorise un loc mai luminos: de ce-i plăcea acum oare cum arăta? Zgomotul învălmășit din intersecție se auzea foarte bine. La fel și sunetele din bucătărie, care veneau din spatele unei uși din panta acoperișului. Bătu în ea, și peste o clipă Frankie o deschise. Era atît de încîntat, că o prinse de încheietură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
subterană, la fel de necesară și celui ce primește... De aceea, am început să mă gândesc la o altă vestire. Aceasta s-a petrecut la o cabană, pe munte, în nordul Moldovei, cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini. Afară norii se învălmășeau și se topeau cât ai clipi ca să facă loc unui soare ud parcă de atâta strălucire. Mă aflam singur în încăperea cea mare a cabanei, stăteam pe ultima treaptă de jos a scării care ducea spre dormitoarele de la etaj. Îmi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
direct cu el. Judecând după aparențe, deocamdată aș spune că e un descendent care a degenerat într-o stare primitivă. Corl se opri la câțiva pași de ființele cele mai apropiate. Nevoia de id era din ce în ce mai imperioasă. Gândurile i se învălmășeau, târându-l parcă spre marginea unei prăpastii. Avea senzația că tot trupul îi e scăldat într-un lichid vâscos, iar vederea, din ce în ce mai tulbure. Oamenii se apropiaseră de el și-l priveau, curioși. Corl le vedea buzele mișcându-se în căștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vehicul se apropie de el, iar când se opri în fața lui, o cameră de luat vederi începu să înregistreze, bâzâind. Un perforator gigantic începu în clipa aceea să atace o stânca. Corl privea distrat toate aceste lucruri, care i se învălmășeau în minte, în timp ce trupul îi era mistuit de dorința de a porni pe urmele omului care plecase singur în oraș. Deodată, simți că nu se mai poate stăpâni. O spumă verzuie îi umplu gura. I se păru că, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îi fuseseră foarte ascuțite, dar de când începuse să- și piardă puterea nu mai capta semnale decât de la o distanță de câțiva ani-lumină. Așa și acum, abia dacă desluși primele semnale ce-i indicau prezența navei. Energie, materie... Impresii vagi se învălmășeau în creierul lui amorțit. Simți o durere aprigă, ca și cum un mușchi, multă vreme nefolosit, ar fi prins să-i zvâcnească. Durerea se potoli. Gândul se spulberă. Creierul se scufundă din nou în somnu-i adânc. Ixtl se întoarse în vechea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari"... Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam puțin trac. Se învălmășeau în mine, într-un amestec confuz, gânduri și stări contradictorii; curiozitate, "ce dracu de vânători mai sânt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?", ambiție, "acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de rîs", teamă, "dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai mult sens să creadă că această tăbliță era autentică decât că era un fals. Saltul logic de care avea nevoie ultima variantă era mai mare decât cel de care avea nevoie prima. Trebuia să fie adevărată. Gândurile i se învălmășeau. Cum naiba ajunsese aici? Fusese adusă din Irak în Ierusalim odată cu uriașul val de antichități de la căderea lui Saddam: măcar atâta lucru era evident. Nu conta dacă ajunsese aici prin Beirut, Aman sau Damasc. Cum fusese găsită în Irak, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el? Un veteran al securității israeliene care o lăsase inconștientă dintr-o singurtă lovitură, care furase o mașină și care cine știe ce mai făcuse la viața lui. Cum putea să aibă încredere într-un astfel de bărbat? Toate astea i se învălmășeau în minte în secunda în care se legăna pe margine, înainte să se hotărască să sară. Urmă căzătura - dar fu una ușoară, nu mai mult de jumătate de metru, ca și cum ar fi ratat o treaptă pe întuneric. Împiedicându-se, alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spun e o poveste fericită. Hovhannes Stamboulian a strâns din buze, În timp ce mintea Îi lucra febril, iar vârtejul scrisului Îl Înghițea cu totul. Cu fiecare rând adăugat la această ultimă poveste din cartea lui pentru copii, generații de povețe se Învălmășeau din nou În mintea lui, unele descurajante, altele ridicându-i moralul, Însă răsunând toate dintr-un alt timp, un timp fără Început și fără sfârșit. Poveștile pentru copii erau cele mai vechi povești din lume, prin cuvintele lor vorbeau fantomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca focurile de artificii, iar simțurile lui Tolkachenko erau întinse la maxim. Era obișnuit să tragă cu urechea la sosirile și plecările chiriașilor și îi recunoștea pe fiecare după pas. De data esta îi venea însă greu. Loviturile pașilor se învălmășeau. Își încordă privirea și reuși să discearnă două rânduri de pași. Să fie oare Govoro unul din ei? Greu de spus. Își imagină, de fapt, doi Govorovi urcând scările. Începură să-l doară mâinile de la încordarea cu care ținea ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să răspundă la fel. —Dumneavoastră, domnișoară? Întrebă Dan Zachary, interpretându-i greșit salutul. Vă rog! — O, nu, eu doar... — Nu vă sfiiți, spuneți, o Îndemnă Zachary. O sută de perechi de ochi se Întoarseră către ea. Gânduri haotice i se Învălmășeau În minte. — Vă rog, repetă Dan amabil. Suntem Între prieteni, nu trebuie să vă formalizați. Kitty Încercă să se adune și să-și amintească una dintre multele Întrebări la care se gândise adesea, când Îi văzuse pe reporterii consacrați punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]