283 matches
-
Dumnezeu și se împlinește. Spaimele îți pier și mersul ți se schimbă, se face ușor ca și cum trupul n-ar avea greutate. — Nu știu. Sunt multe de spus. Aș vrea să le găsesc un capăt și să le depăn. Dar se învălmășesc toate. Nu știu cum să încep. — N-are importanță cum începi. Totul este să începi. De oriunde pornești, logica vorbirii te obligă să le cântărești pe toate și să le pui în ordine. Dă le drumul, mie sau oricui. Spune-le ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când zăresc ceea ce-mi atârnă de șpițul pantofului ca niște muci vâscoși. Sunt un Raskolnikov al labagiilor - dovezile cleioase mă-mpresoară! Te pomenești că am și pe manșete? și-n păr? și-n urechi? Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își deschide gura plină de șarlotă și zice: — Nu pricep de ce trebuie să stai cu ușa încuiată. În ruptul capului nu pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apele lui și că dorea ca întâlnirea să se amâne. Dar, când se hotărâse, în cele din urmă, s-o facă, Arm plecase deja de acasă, căci nu-i dăduse nici un răspuns. Prin minte gândurile începuseră apoi să i se învălmășească amețitor: „Dumnezeule, oare ce este pe cale să se întâmple cu mine? Cine știe în ce încurcătură m-am băgat iar... Cum am putut accepta să vină aici și să mă vadă în halul în care sunt? La ce mi folosește
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ea o are pe-a ei. Când am rămas rece rece rece, nu înfruntam o societate scrântită; nu mă opacizam la gemetele unei lăuze; nu înțelegeam mai mult și nici nu sufeream în clasorul inimii, unde colecțiile de sentimente se învălmășiseră din cauza zguduirii; nu disprețuiam femeia după ce învățasem cum se fute; eu nu cunoșteam singurătatea mare, spre deosebire de singurătatea mică, în care trăisem până atunci. E ceva să nu ai prieteni în orașul tău natal, locuind la ai tăi și mâncând mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ceea ce era inferior în ea și ascundea bietul ei corp supus legilor ofensatoare ale materiei. Simțeai o sincopă în inimă când mersul îi învăluia haina pe picioare. Și când într-o zi a izbucnit năprasnic o furtună, care i-a învălmășit rochia și i-a scos la iveală pentru o clipă ciorapii negri și o margine de dantelă, ai început să visezi la ea arzător și să ți se pară și mai nesuferit individul pe care-l bănuiai că iubește și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
durerea, violența și grozăvia cu care au fost încrustate în memoria de veacuri a omenirii. Șerpi cu limbi de foc, păsări care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care învârt astrele în mână se învălmășesc laolaltă în durerile facerii lumii, până când întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească prin stratul gros de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să răspundă la fel. —Dumneavoastră, domnișoară? Întrebă Dan Zachary, interpretându-i greșit salutul. Vă rog! — O, nu, eu doar... — Nu vă sfiiți, spuneți, o Îndemnă Zachary. O sută de perechi de ochi se Întoarseră către ea. Gânduri haotice i se Învălmășeau În minte. — Vă rog, repetă Dan amabil. Suntem Între prieteni, nu trebuie să vă formalizați. Kitty Încercă să se adune și să-și amintească una dintre multele Întrebări la care se gândise adesea, când Îi văzuse pe reporterii consacrați punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de la fereastră Își conduse cu privirea prietenul până ce acesta se urcă În troleibuz. Mai contemplă câteva momente spațiul Înconjurător, apoi se așeză În fotoliu Încercând să recapituleze cele Învățate.Repetă unele fraze În câteva rânduri Însă cum, gândurile i se Învălmășeau În cap Într’o oarecare dezordine, renunță. Plictisită, evident posedată de o stare de surescitare nervoasă, Încercă aparatul de radio. Pe ambele posturi vorbea o femee, i se păru aceași. Se duse din nou la fereastră, deschizând-o larg, inspiring
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai târziu!! Tony Pavone, rămase pe gânduri.Condițiile aflate Îi oferi ocazia să mediteze profund. În definitiv, Încă nu pornise la drum, având timp la dispoziție să retracteze contractul de muncă. Toate aceste indicații a Șefului de Șantier i se Învălmășeau În cap Într’o dezordine greu de precizat, la această anomalie contribuind În suficientă măsură, puzderia de sticle golite. Apăru orchestra localului. Dirijorul ei, când Îl vazu pe omul său se apropie făcând o plecăciune. „Bine v-am găsit, să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sine însuși nu se mai sfârșeau... Căuta răspunsuri la întrebări, înlăuntrul lui. Era atât de trudit de griji și de toate întâmplările prin care trecuse!... Simți că e bolnav și îl cuprinde o sfârșeală ca de moarte. Mintea i se învălmășea tot mai mult... Vedea chipuri nedeslușite care discutau în adunări, rosteau sentințe fără nicio urmă de logică... ”- Prea târziu!” striga unul. Apoi, strigau cu toții, ”Prea târziu... Prea târziu!” și dispăreau în beznă. Simțea cum îl cuprinde o disperare nemărginită. Se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și, se întoarse de la fereastră în pat. S-a culcat cu gândul la Vasilica, Fata lui. Întins pe spate, cercetând cu ochii închiși tavanul, ea îi revenea mereu în minte... Gândurile se alungau din minte, unele pe altele... i se învălmășeau. Somnul nu-l prindea deloc... Sentimente neclare îl apăsau, îi ardeau inima. Trecuse mult de miezul nopții... luna începu să coboare pe boltă spre apus. Vru să doarmă, dar pădurea gândurilor nu-l lăsa, îl purtă într-o vacanță la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trepte, tocite la mijloc de milioane de pași, care duceau spre un nivel inferior, la fel de închis în sine. Pereții zbârciți erau stacojii ca niște mațe. Ușile din ei, tot mai rare, păreau răni ovale, cusute grosolan. Frică, rușine, deznădejde se învălmășeau în mine, când am zărit o lumină galben-murdară, venind pe o poartă săpată într-un îndepărtat perete stafidit. Dreptunghiul era miraculos de precis în lumea aceea întortocheată și coșcovită. Pe măsură ce înaintam spre poartă îmi dădeam seama cât e de mare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de vedere diferite. În aceste domenii de cercetare Semantica Generală oferea individului o metodă de a evita nevoia de certitudine. Nimic de felul acesta - aici. Asta era impresia lui. Era conștient de existența și a altor gânduri care i se învălmășeau în minte, ca izbucnite dintr-un fel de "fântână" de idei. Dar înainte ca acestea să prindă contur, cele două uși din dreapta sa se deschiseră din nou. Își făcură intrarea cei cinci chelneri Troog și tânărul. Chelnerii Troog aduceau pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Aș mai vrea să mă plimb de-a lungul Senei, să trec podurile Alexandre, Mirabeau, Alma, să revăd Notre Dame, să salut buchiniștii, să urc la Sacré Coeur... Și, de ce nu, să dau o raită prin Place Pigalle, să mă învălmășesc cu gură-cască de la Moulin Rouge... Dar cel mai mult aș vrea să mă plimb liniștit pe Champs Elysées, de la Arcul de Triumf până la Obelisc și să mă pot odihni în Grădina Tuileries, la marginea artezienei. Visez să ajung acolo cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pedeapsă"! Da, am iubit și am lăsat și acum sunt pedepsit! Degeaba într-o vreme, prins de remușcări, citeam noapte de noapte Biblia, degeaba drumurile la biserici, degeaba Camelia, copiii... Acum, la capăt de drum, totul se întoarce, totul se învălmășește, totul vine la plată. Ce-o să fac? N-o să mă spânzur! O să plătesc și gata! Poate mai am timp să fac curat în sufletul și mintea mea. Și gândind așa, își aduse aminte de pachetul cu scrisorile lui Clody! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lăsați-ne în pace, a fost ce-a fost, vedeți-vă de drum... - Doamnă, tata... s-a spânzurat... Și a plecat.” Păncescu trece iar cu furca-n spinare prin fața casei. Mierea din farfurioară mi s-a topit demult. S-au învălmășit cețurile de pe Râiosu până spre Clocotici. Soarele a mai pâlpâit stins pe coroana albă a Moldoveanului și s-a ascuns. Fumul de sub pirostrii se culcă spre Râul Doamnei și miroase a ceaun ars. “Nu a existat nici o luptă de rezistență
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Studii Economice. Trenul accelerat trece în viteză prin gări mici, pline de oameni în așteptarea vreunui personal. Pînă la destinație, vor fi aproape treisprezece ore de mers continuu. Pe la prînz, Mihai scoate mersul trenurilor și cercetează ruta. Apoi, tot mai învălmășit de gînduri, se uită la rutele internaționale. Budapesta, Viena, Praga, Paris, Atena. Cunoaște orașele astea. Din cărți. Dar e similar cu a-l cunoaște pe Dostoievski din ceea ce s-a scris despre el. Și iarăși gîndurile se întorc la ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dezorientată, desigur, de cele întîmplate și de ce-a urmat... Apoi, cînd l-a căutat, el stătea cu Teona!!... Discutînd cu ea, Simona și-a zis că merită să nu-i tulbure viața... Teona și iar Teona!... Gîndurile lui se învălmășesc, are impresia unui vîrtej iar capul îl doare tot mai tare. De la gară pînă acasă merge pe jos și se mai luminează. Vederea locurilor de joacă pentru copii dormind în zăpadă naște în el o fericire profundă. Cînd ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
repetat acasă, cum cineva le-a arătat, le-a explicat, le-a descompus mișcarea. Cum gungureau repetînd-o și cum se întrebau poate una pe alta: "Ce zici, tu? Îmi iese?" Făcând asta, erau pesemne flatate și excitate, lucruri disparate se învălmășeau în mintea lor, amintiri proletare din tinerețe, când Regele era un personaj hulit, cu acest moment când Regele reintra în scenă prin poarta din spate a istoriei, dar ce are a face, se dovedise că era tot rege și ele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uitase anul În care murise Santiago și de altfel nici nu reușea să calculeze cîți ani are băiatul. Susan Îi răspunse că da, că Julius era cel mai mic și premierul făcu un nou efort ca să socotească: degeaba, minierele se Învălmășeau cumplit, se Încurcară toate ițele În capul premierului, pînă la urmă Juan Lucas se ridică În picioare Întrerupînd brusc calculul. „Cel mai mic, cel mai mic“, pronunță premierul, căzut pe gînduri, luîndu-și grăbit rămas-bun și descoperind că ținea mîna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exist, nu să-mi îmbuib/ de superbie inima ! - scena 1). Fără a desluși cauza nenorocirilor Tebei, Oedip se consideră victima capriciilor zeităților multă vreme favorabile lui și alege calea confruntării deschise cu acestea : Zeii ce m-au iubit, cu care-aproape-mi învălmășisem pletele, -și întorc/ de mine fața ! [...] nu mi-a rămas decât să mă ridic/ din lutul meu și să-i înfrunt ! - scena 4). Eroul își dă seama că purtarea lui poate stârni represalii cumplite : voi muri lovit de zei, luat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Aglaia și spre prinț, care mergeau înaintea lor. Prințul Ș. tot încerca să discute cu Lizaveta Prokofievna despre lucruri fără nici o legătură cu întâmplările recente, poate ca s-o distreze, însă ajunse s-o plictisească teribil. Ea părea cu gândurile învălmășite de tot, răspundea aiurea și uneori nu-i răspundea deloc. Însă șaradele Aglaiei încă nu se sfârșiseră în seara aceea. De ultima dintre ele avu parte prințul. Când se îndepărtară cu vreo sută de pași de casă, aproape în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
venit mai înainte? Poate că ai fost așteptat. — Eu... mă gândeam... bâigui el, plecând. — La revedere! Mâine o să-i distrez pe toți povestindu-le. Mergea spre casa lui pe drumul care înconjura parcul. Inima îi bătea tare, gândurile i se învălmășeau și tot ce era în jurul lui semăna cu un vis. Și deodată, ca și mai înainte, când, de două ori, se trezise cu aceeași vedenie, ea i se înfățișă din nou. Aceeași femeie ieși din parc și se opri în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
au întors panicați spre interior, în căutarea altor ieșiri. Aproape instantaneu, incinta fu umplută de o singură voce colectivă, ca o respirație întretăiată. Un murmur al groazei, un muget. Apoi totul a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri. Sachs fu lovită din spate de mulțimea îngrozită. Se izbi cu putere cu obrazul de umărul unui bărbat care se afla în fața ei, rămânând pentru o clipă șocată. Țipetele se înmulțeau, creșteau în intensitate, avertizând despre incendii, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de noi. Douăzeci de kilometri în 1917 era o distanță cât o lume întreagă, mai ales iarna, mai ales de când cu războiul care nu se mai termina odată și care aducea un vuiet neîncetat pe drumuri, cu camioane și căruțe învălmășindu-se, cu fum pestilențial și cu mii de bubuituri de tunet, căci frontul nu era departe, chiar dacă de acolo unde eram noi, ni se părea un monstru invizibil, un tărâm ascuns. Lui Destinat i se spunea în mai multe feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]