343 matches
-
tocmai semnul trecerii spre invizibil a lumii care, acum, nu arată decât umbra propriei ființe? O lume dezertată de lucruri, lipsită de conturul unei existențe profilate în lumină. Și totuși un lucru își întinde umbra doar ca interpunere în lumina învăluitoare în care corporalitatea sa ia forma unei imagini care îl reprezintă. Dacă lucrul însuși este umbră, el dispare în propria imagine, se dizolvă într-o formă lipsită de conținut, identic cu aparența sa. În lumea începutului nu există lucruri, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuprins între clădiri, trupul sufletesc al fiecăruia își depune spuma vie a tuturor simțurilor." Exaltarea eroinei nu este străină de o conștiință a privirii îndrăgostite sub care doar ei, și tocmai de aceea orașul i se revelează, ca o epifanie învăluitoare, în corpul lui inefabil. Identificîndu-se cu "punctul de miră", fix, personajul se autodesemnează drept centru al viziunii și al discursului. Rolul "reflector" este indicat aici cu accente clare: mise en abyme, implicînd postura privilegiată a punctului de vedere pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ale cărui aspecte nu prind pe plăcile sensibile, ci dau clișee voalate, atunci cînd nu privești cu un interes viu. Pentru acel care e locuitor indiferent, care nu și-a pus acolo mobilul existenței, realitatea orașului are încă o membrană învăluitoare și defensivă; pe cînd dezvelită, dă acelui care își converge spre ea tot sufletul o atingere vie." Devine simptomatică ipostazierea ca locuitor, conștiință atentă și ne-"indiferentă" la existența "cetății" în care se simte parte sensibilă și vie. Sugestia "membranei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
limbajului și în, firește, interiorul modalității de semnificare, de naștere a semnului lingvistic. Prin excelență duplicitar, modul ironic născut în limbaj se manifestă ca intenționalitate dublă, atît în privința vorbirii, cît și în aceea, esențială, a receptării. Verbul ironistului este acaparator, învăluitor pentru victimă, dar în același timp sarcastic în urechea "cititorului" aflat pe calea adecvată a înțelegerii. Miere și otravă, sau, în termeni mai neutri, inofensiv și agresiv dimpreună. Plăcerea ironiei este convivială, neputînd străluci în absența celui invitat la festin
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
capul pe pieptul Sfintei, ca și cum s-ar întâlni cu o mamă iubitoare, alții cuprind cu mâinile, făcute căuș, mâinile Sfintei Parascheva, singura parte accesibilă direct prin învelișul de pânză. În această atmosferă mai degrabă calmă, modelată și de spațiul vast, învăluitor al Catedralei Mitropolitane din Iași, evenimentele excepționale sunt rare. Indecizia și ezitările vizibile ale unui bărbat în vârstă, îmbrăcat nefiresc de gros pentru căldura de afară, care nu știe prea bine ce să facă cu banii atașați de pomelnicul său
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se spală cu alte rufe, nu se duc la nas”. Mai târziu, odată cu căderea nopții, am trecut iarăși prin acel loc. Pernuțele „protectoare” erau lumi nate cu un fel de mini- lanterne cu leduri albastre-violet care emiteau o lumină suavă, învăluitoare, recunosc că m-a surprins acest fapt. Fie care an se distinge prin „gadgetul” său religios, noutate absolută. Anul acesta este vorba de pahare și căni de porțelan, de bună calitate, imprimate cu chipul Sfintei Parascheva. O cană costă șase
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
-l închipuiam un tip care fumează nonstop, ca o locomotivă. Îl vedeam așa, într-o perdea de fum, cum stă îngândurat la o masă dintr-o cârciumă cât mai sordidă cu putință. Stă acolo și se confesează cuiva. O voce învăluitoare, pătrunzătoare, de om care a aflat ceva important, dar un fel de interdicție rituală îl împiedică să spună verde-n față acel lucru. Așa că încearcă să te facă să ghicești, ți-l sugerează plimbându-te prin tot felul de parabole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un om bolnav atunci, doborât de un reumatism al coloanei vertebrale, care îi cocoșase spinarea. După ce s-a așezat la catedră, când i-am văzut fața, de o mare distincție (dar era și de o mare frumusețe, cu ochi calzi, învăluitori), l-am simțit atât de apropiat de noi încât nu ne-am mirat că tot repeta cât de bine se simte între-noi, câtă bucurie i-am făcut. Avea un ton cald și vorbea într-o atât de firească limbă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
domnul Venizelos 40. În acea epocă nu era mai puțin ostil Germaniei ca acum; mi-a făcut vizite în repetate rânduri și purtam, cu predilecție, chiar și când se ducea la ambasada Franței, cordonul Ordinului Vulturul Roșu. Prin amabilitatea sa învăluitoare și manierele de om de lume, a știut să-și creeze simpatii. Alături de el, dl. Danev, pe atunci președintele Consiliului de Miniștri al Bulgariei și omul de încredere al contelui Berchtold, juca, la fel, un rol important. El făcea impresia
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
SHIVA, cuibărindu-ne în oceanul de iubire al zeului, vom cunoaște adevărata fericire, cea supremă, cea pe care, dacă ai primit-o, nu mai ai nevoie de nimic, trebuințele și ambițiile lumești devenind simple erori ale mentalului; abia în lumina învăluitoare a lui SHRI SHIVA înțelegem Maya în care am trăit mult prea mult timp! Atunci ne vom simți inima pătrunsă de iubire absolută, chipurile ni se vor lumina, lumea va veni spre noi, iar noi vom fi instrumentele divine - vom
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ochi albaștri ca marea! N-am timp de dragoste, Voichițo!! strigă deodată, brutal, să se convingă singur Pleacă!! Du-te la mânăstire!! Se smulge din îmbrățișare și pleacă. Din prag, o privește lung, îndelung, cu inima strânsă, cu o privire învăluitoare, să-i ia cu el imaginea din urmă: așa cum stă, în mijlocul paraclisului, cu ochii plecați, slăbuță, mică, mică, tremurând toată. Șoptește: Altfel nu se poate, Voichițo... Și pleacă fără să se uite înapoi... Voichița, singură, în mijlocul încăperii, cu umerii căzuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne fie " Calea" dreaptă, șoptește Ștefan cufundându-se cu privirea dincolo de coline, în primele raze ale răsăritului. Maria, cu ochii mari, fascinată, cu o stranie bucurie: Îl beau din nou... pentru o altă nuntă... Îl îmbrățișează cu o privire caldă, învăluitoare, ce-i mângâie pletele, umerii, spatele; ochii i se înrourează... Își mușcă buzele, o lacrimă se sparge în colțul ochilor și mută se rostogolește pe obraz... Un zâmbet trist îi luminează chipul: Pentru o altă "Cale Albă"... rostește ridicând paharul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și năstrușnicele paradoxuri de care ne împiedicăm ca de o confrerie solidă a vremurilor, născută nu din spuma ideilor, ci dintr-un nedeclarat dar sigur instinct al supraviețuirii, mintea o ia razna, comportamentul devine ciudat. Bizareriile, excentricitățile, sofisticările par seducții învăluitoare. Și culmea, ne mai căutăm și filiațiile. Ca și cum am mai avea nevoie de vreo justificare în noianul acesta de experiențe și împliniri fără formă și fără fond (în limpede opoziție cu entelehia aristotelică). Nu sunt clar în ceea ce spun? Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spune fiul său, „puteai discuta cu el ca cu un profesor de universitate”. Extrem de inteligent, foarte cult, cu o mare putere de muncă, cu un farmec personal irezistibil (sau aproape : unii i au rezistat) : ochii lui albaștri aveau o privire învăluitoare, ușor ironică, deosebit de atașantă. Ceea ce a făcut pentru cultură în cei zece ani de domnie a fost într-adevăr remarcabil, cu o perfectă competență, cu discernământ în alegerea oamenilor (dar numai în acest domeniu). Ei bine, acum, citind cartea lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și adorm conștiința îndurerată a omului”. Eminescu este „cel dintâi și a rămas cel mai de seamă poet muzician al literaturii românești”, constatare reconfirmată la fiecare nouă lectură; versul său face să stăruie în noi mult timp o impresie extrarațională, învăluitoare, obsedantă, motiv pentru care „gândim la Eminescu așa cum cugetăm la Schumann sau Chopin” (Junimea - Marii creatori). Intră în calcul percepția integratoare, în viziune structurală, gestaltistă. Esteticianul face distincție între armonia exterioară (de nuanță prozodică), sesizabilă la mulți, și melosul eminescian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
mai multora de veghe, de supravegherea a puterii politice, atât oficialitatea, cât și noi, particularii, ne-am pomenit Înconjurați de zvonuri, de adevăruri pe sfert, pe jumătate și uneori chiar În Întregime manipulate, ca un roi, un bâzâit intens și Învăluitor În care nimeni - poate cu excepția celor care se aflau În centrul acestei „mori de intoxicare!” - nu mai recunoștea Nordul sau Sudul, proporțiile juste ale fenomenelor, adevăratele sau falsele probleme, ca și măsurile ce trebuiesc luate. În condițiile libertății sociale, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de „tainele” securistice ale BOR și, desigur, pe fostul său șef căzut în dizgrație: Traian Băsescu. Când o vedem pe ecran presupunem deja că vom asista la o foarte voluptoasă turnătorie despre care nu știm precis dacă este dezvăluitoare sau învăluitoare, important este că face valuri și aruncă în conul de umbră problemele anterioare. În acest sens, aprecierile se pot extinde și la Elena Udrea, cu inevitabilul adaos de picanterii și decolteuri, cu diferența că ea nu reprezintă jumătate dintr-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
dr. Nicolae Hortolomei, dr. Petre Brânzei și alții. Ca un strălucit componist se relevă Călin Alupi și în tablourile cu flori (Garoafe din Umor, Flori pe fond verde,Garoafeă sau cu naturi statice, iar peisagistica sa este de un lirism învăluitor în Sălcii bătrâne; Colț din Babadag; Uliță în Maramureș; La Bucium; Cetatea Heracleea; Casa Labiș; Femei la Mureș; Case în Sărărie; Sat între dealuri; Uliță în sat, toate la un loc evocând priveliștile pitorești din țară, vestigii ale trecutului și
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
pâine: lau angajat la Antena 1. După aceea, însă, lau lăsat să se descurce singur. Iar individul sa descurcat după cum la tăiat capul: sa construit pe sine ca o clonă a lui Marius Tucă. Desigur, un Marius Tucă fără rafinamentele învăluitoare la care acesta a ajuns ulterior. Mihai Gâdea este doar un aprig câine de pază al ogrăzii lui Dan Voiculescu și al Antenei 1. Dă Observatorul un material despre manualele alternative și despre „scandalosul“ roman al lui Ovidiu Verdeș? Face
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
atât în cadrul «cuvântărilor», cât și în presă: Limba de lemn este un mod de exprimare codificat, sibilinic și la rigoare osificat, a cărui particularitate este minima transparență. În limba de lemn nu se vorbește deschis, liber, ci pe ocolite și învăluitor. Limba de lemn nu permite radicalitatea. Și este instrumentul ideal prin care unei ideologii și se răpește eficacitatea, silind-o să se transforme într-un corp de dogme, incapabile și să explice fenomenele reale, și să le prevadă: la urma
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
trecute printr-un filtru afectiv neistovit. În preajmă, la îndemână, exemplarul din Duminică seara, pus pe raftul bibliotecii, cu coperta la vedere: de după ochelarii fumurii, protejându-i ochii de o lumină prea brutală, autoarea trimite lumii un zâmbet discret, șăgalnic, învăluitor, poate de abandon al deziluziilor, poate de asigurare că iubirea ei, interesul și capacitatea de înțelegere a celuilalt nu vor fi fost niciodată alterate. Printre diversele interpretări și ipoteze plauzibile, de ce n-ar fi de identificat, în aceeași fotografie, însăși
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în general foarte juste. Antisemit moderat.” G. este cel mai popular poet român de la începutul secolului al XX-lea, individualizându-se printr-un mesianism de poeta vates. Poemul Rugăciune, „unic în literatura noastră prin caracterul lui religios-profetic, prin fermitatea-i învăluitoare” (Ion Negoițescu), îi rezumă crezul estetic: „În pieptul zbuciumat de doruri / Eu simt ispitele cum sapă, / Cum vor să-mi tulbure izvorul / Din care sufletul s-adapă. // Din valul lumii lor mă smulge / Și cu povața ta-nțeleaptă, / În veci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
-vei dulce corn,/ Pentru mine vre odată?187 Starea aceasta, aproape narcotică, a viziunii morții, Îndulcind cu dor de moarte, este dată, în fapt, de un lucru simplu în aparență: Melancolic cornul sună188. Dar sunetul cornului emite unde în cercuri învăluitoare, dând senzația omenescă altfel, că moartea ca și iubirea sunt imprevizibile. Alteori, sunetul cornului ia proporții mitice, în așa fel încât totul pare bulversat în natura întreagă; animalele au presimțiri apocaliptice: Din codri singurateci un corn părea că sună./ Sălbatecele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
arzând, Boboci suavi, în jurul meu se-adună... Cuvintele, cu mlădieri de cânt, Șoptesc lângă urechea ce le-așteaptă Și-n ele se mai zbat săgeți sub vânt Și doruri, avântate către faptă... Nălucitoare visuri tot mai bat Din aripi frânte, învăluitoare, Descoperind tărâm imaculat De gingășie, liniște și floare... Doar sufletul îl ocrotesc de-acum, Iar inima uitărilor pierdută O las plecărilor, ce se aștern pe drum, Pentru-mplinirea cea necunoscută...
A?TEPT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83747_a_85072]
-
de reci, va spune mâine oamenilor s-o caute și s-o scoată la mal, sunt prea reci apele”. Auzi ceva, ascultă cu luare aminte și deodată fu inundată de o bucurie imensă. De undeva din dreptul satului se auziră învăluitoare glasuri de clopote, plutind victorioase pe deasupra volburii apelor, împrăștiind noaptea, spărgând-o în țăndări. Dealul fără nume A utobuzul mare și hodorogit, înotând în fum negru și gros, cu miros de motorină arsă, îl lăsă, hăt, în valea vineție, străjuită
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]