1,026 matches
-
d-sa are în vedere derularea în substanță a creației, care face ca pe de-o parte operele trecutului să prefigureze pe cele ce vor veni, iar pe de alta, operele noi să arunce lumini asupra celor precedente, să le înveșmînte în irizările unor nebănuite sensuri și corespondențe. Astfel în predicile lui Antim Ivireanu sînt încercuite acele elemente pe care le "gustăm" acum, "satirice, pamfletare, mustrările severe, plastice, suculente, incriminările caustice, bine ritmate". Prelatul se pricepea să asigure o tranziență lină
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
fără argumente așteaptă să vedem speculația vânzătorului de iluzii pe ce număr va opri ruleta tortură sau petrecere în doi? Siddhartha vânzătoarea de iluzii dedublată de un iubit secret îmi invadează sângele cu telepatii halucinante o altă toamnă mă regăsește înveșmântată în rochița de frunze colorată rebel de un pictor expresionist dansez pe o fantezie de Bach simulând vântul îndrăgostit de imaginea mea din oglindă complicitate si foșnet harpha serii mă desfrunzește deasupra unui lac necunoscut mă dezbracă de așteptări cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pură ți-e noaptea afară / când ochiul de umbră lumina desparte”. - „Și, Doamne, ce pură ți-e noaptea afară / când ochiul de umbră lumina desparte / Tu iar vii din eternul mister, primăvară, / cu violetul prea tandru adus de departe”. Laitmotivul înveșmântă ocrotind tumultuosul existențial, nu de puține ori, profund și vibrant. Așadar, cuplul, cei „doi protagoniști simbolici” ( Sfârșit de poveste) se-nsoțesc, și la bine, și la greu: „Într-o viață răscolită de vâltoare / v-asvârliți ținându-vă de mână / ca prin valurile
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
lumii exterioare. Oarecum ciudat, dacă existența este o spaimă fără sfârșit, moartea este privită cu o oarecare serenitate. Călătoria dantescă spre lumea de dincolo este mai puțin înfricoșătoare decât experiența vieții de zi cu zi în această lume. Ea este înveșmântată în hainele sărbătorești ale miracolului, și îi dă prilejul mult încercatului eu liric a-și găsi, în sfârșit adăpostul după care tânjește: Când am plecat spre stelele perene/ ocheane de abis mi-au pus pe gene./ Teamă să n-ai
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
prăbușiri, dezastre, urlător cît se poate, neepuizat, după cum vedem, sub pana neoexpresioniștilor gen Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Mihai Elin, simptomatic prelungit în deceniile ulterioare precum dovada unei rupturi cu contingentul obștesc, al unei mînii ce se înveșmîntă în simbol, se răsfrînge în radicalitatea interogațiilor legate de sensul existenței. Teroarea, foarte probabil istoricește determinată, se proiectează la o scară universală: Se clatină/ se surpă, se prăbușește cripta cosmică// arde/ timpul arde/ cu ale sale trei împletite șuvoaie// țintuind
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
copilul mort, zăpada albastră de la șosea, milițianul de zăpadă, bustul lui Delavracea încruntat, Hăulică vorbind cu arabescuri sclipitoare, căldura salonului, "stră-stră-străbunica și stră-străbunicul" ambasadorului în gravuri de epocă, platoul cu ouă și struguri de sticlă, Catrinel cu șapte cojoace, moartea înveșmântată în frig bântuind spitalul și eu, eu unde sunt? Ce vreau? Sâmbătă de dimineață ies s-o văd pe d-na Istrati și pe dl. Talex 9. înainte voiam să merg la mama să-i duc câteva lucruri (ca să nu
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
Mi-e dor, ce vorbe simple aud în jurul meu! M-am întrebat, ce-i Dorul? și mă întreb mereu, De ești bătrân sau tânăr, îl simți etern în tine, Oriunde mergi prin lume în urma ta el vine; Ce tainic te-nveșmântă, de vrei ori de nu vrei Te ia, precum o maică de mână pruncul ei Și-așa, robit de-a pururi, tu nu mai ai ce-i face Și curge-atunci în tine nelămurita pace... Mi-e dor să văd băieșii
MI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373724_a_375053]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Împreună cu artista Corina Chiriac, muzicianul Nicolae Caragia a compus un cântec dintre multe altele, zidit sub iluminările lăuntrului uman, pe unde nu umblă gândul decât înveșmântat în portul de acasă, în graiul de acasă, în însetarea de locurile de-acasă, de cei de acasă, de însuți, cel de altădată, copac înrădăcinat sub streașina casei părintești, fundație sufletească a propriei case părintești: „Un armean sărac”. Acest cântec
NICOLAE CARAGIA. UN SINGUR ADEVĂR, AŞEZAT ÎN FORMĂ POETICĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384722_a_386051]
-
se duc. Din țarina aridă Să înfrățească bobul; Un lan cu frunza verde, Cu spicele în vânt. Din lut, să se ridice Spre bolta minunată, Un nou Adam și-o Evă, Cu aripi de argint; Un nou Eden, să fie, Înveșmântat în slavă! Să fie doar iubire Și pace pe pământ! Referință Bibliografică: Ar trebui... / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII, 07 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate
AR TREBUI... de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385228_a_386557]
-
prins miros de naftalină, doar ecoul mai împinge poarta dorului; îl îmbrățișează aceeași lumină divină, rămasă icoană-n dreptunghiul timpului. Dorul, o dulce muză... caută mângâiere, iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie, întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiere și poemul înveșmântează coala de hârtie. Cuvintele trag seva din vechi curcubeie, răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit, iar pe rugul trăirilor, cu parfum de femeie, vor dănțui emoțiile într-un vals introvertit. Gândurile se-mpiedică, dar pașii-s virgini și
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
au prins miros de naftalină,doar ecoul mai împinge poarta dorului;îl îmbrățișează aceeași lumină divină,rămasă icoană-n dreptunghiul timpului.Dorul, o dulce muză... caută mângâiere,iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie,întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiereși poemul înveșmântează coala de hârtie.Cuvintele trag seva din vechi curcubeie,răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit,iar pe rugul trăirilor, cu parfum de femeie,vor dănțui emoțiile într-un vals introvertit.Gândurile se-mpiedică, dar pașii-s virginiși mai
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
a Înviat ''! Ajunși acasă, se stingea lumânarea Învierii, dar se păstra sus la icoană, semn al sfințirii și nicio lumânare n-are putere miraculoasă, ca din noaptea Învierii, pentru suflet și casă. Noaptea-Învierii o primim ca binecuvântare, iar zorii se-nveșmântează de Învierea Mare, dar Lumina sfântă, ajunge în casele creștine și din nou, ziua se merge la ceasurile divine. Prin Sfânta Lumină aducem în inimă credință iar în Lumina Învierii găsim calea spre căință, și smeriți, luăm Lumină-n Duminica
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Hristos a Înviat ''! Ajunși acasă, se stingea lumânarea Învierii,dar se păstra sus la icoană, semn al sfințiriiși nicio lumânare n-are putere miraculoasă,ca din noaptea Învierii, pentru suflet și casă.Noaptea-Învierii o primim ca binecuvântare,iar zorii se-nveșmântează de Învierea Mare,dar Lumina sfântă, ajunge în casele creștineși din nou, ziua se merge la ceasurile divine.Prin Sfânta Lumină aducem în inimă credințăiar în Lumina Învierii găsim calea spre căință,și smeriți, luăm Lumină-n Duminica de ... IX
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
de vis sufletu-mi ridici din lanțuri Ce viața le-a infășurat-n false jocuri Și de ispita mă-mbie ca-n slovă să mint, Tu să invoci al iubirii sacru legământ! Îndrăznește, versule, fii a mea trăire Să-ți pot înveșmânta fioru-n nemurire, Cheamă-mă în taina ta, nu mă poți păcăli Cu vorbe de durere, nu te mai zvârcoli!... Renaștem...tu vers pereche sufletului meu, Unirea noastră-i sfântă la bine și la greu, Prin tine-mi trăiesc divinul, ție
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
dezamăgire.Cu aripi de vis sufletu-mi ridici din lanțuriCe viața le-a infășurat-n false jocuriși de ispita mă-mbie ca-n slovă să mint, Tu să invoci al iubirii sacru legământ!Îndrăznește, versule, fii a mea trăireSă-ți pot înveșmânta fioru-n nemurire,Cheamă-mă în taina ta, nu mă poți păcăliCu vorbe de durere, nu te mai zvârcoli!...Renaștem...tu vers pereche sufletului meu,Unirea noastră-i sfântă la bine și la greu,Prin tine-mi trăiesc divinul, ție viață
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
dintru săruturi. De vrei să știi de moarte învață de la fluturi. Ce pare firul morții vieții-i borangicul. Răpește-ți Dumnezeul când ți se pleacă spicul. Talazul când se-nalță furând din bolți seninul, asemeni fii ca apa când o-nveșmântă vinul. Hai, mergi, spune-i Reginei din basm să nu coboare, că-n brațele întinse numai iubirea-i soare.” *** „Stăpân luminii mele, ia-i vorba, înțeleapta! Ca Eva mă zidește sub inimă, de-a dreapta...” ...și amândoi domniră prin veac letopiseții
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
din curte, ia rodul pomilor de prin livezi sau veștejește recoltele pe ogoare. Chiar și câinii cei mai furioși fug schelălăind când o zăresc din depărtare cu nasu-i coroiat, părul alb ca lâna strâns sub o basma neagră, cocoșată și înveșmântată în aceleași zdrențe murdare pe care probabil le poartă ziua și noaptea, cu o bâtă într-o mână și o desagă țărănească pe spate. Uneori apare în târguri și târgoveții se îngrozesc de hidoșenia și duhoarea pe care o lasă
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
metalic fusese acoperit cu un strat de vopsea neagră sau lac, pentru a-l feri de rugină. Fie că amintesc de trecerea meșterilor și calfelor de lăcătuși prin oraș, sau că sunt doar niște „înțepături” adresate în derâdere Diavolului, cuiele înveșmântează trunchiul aidoma unei armuri. O cămășă de zale pentru cavalerul care, de 177 de ani, stă de pază nemișcat la colțul străzii Griselini, amintin- du-ne de vremi trecute, de breasla lăcătușilor și, poate, și de legenda meșterului Mux și
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
implorat pe Sigurd să-l ajute la recucerirea Țării Sfinte, iar Sigurd i-a replicat că acesta e motivul pentru care a venit, dar că vrea de asemenea să viziteze Locurile Sfinte. Baldwin l-a dus la Ierusalim, unde clerici înveșmântați în robe albe conduceau procesiuni spre Mormântul Sfânt. Ultimul conducător nordic care a întreprins un pelerinaj în Țara Sfântă a fost Jarl-ul (căpetenia) Rognvald din Orkney, a cărui călătorie este relatată în „Orkneyinga Saga”. C. C. Forțele speciale ale Papei Unii
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
cardinalul german Joseph Ratzinger, de 78 de ani, care și-a luat numele de Benedict XVI. Desemnarea sa indică faptul că se dorește ca noul Suveran Pontif, cunoscut pentru vederile sale conservatoare, să mențină linia doctrinară impusă de predecesorul său. Înveșmântat în ținuta papală și cu o capă roșie, Papa Benedict XVI a oficiat prima binecuvântare din pontificatul său Romei și întregii omeniri. Joseph Ratzinger s-a născut la 16 aprilie 1927, în Germania. A studiat teologia la Colegiul din Freising
Agenda2005-17-05-saptamana pe scurt () [Corola-journal/Journalistic/283615_a_284944]
-
farmaciștilor și a medicilor din Evul Mediu. El dă culoarea veșmintelor purtate de preoții creștini înainte de Paști, când evocă viața, Învierea Fiului. Albastru. În limbajul sacru al egiptenilor simbolizează imortalitatea, în timp ce în Grecia, preoții din Chronos, maeștri ai templelor, erau înveșmântați în albastru. Romanii îi atribuiau această culoare lui Jupiter. Primii creștini au ales albastrul pentru a-l simboliza pe Dumnezeu-Tatăl. Biserica creștină de azi, în schimb, îl asociază Fecioarei Maria, acesta fiind și motivul pentru care în arta religioasă apare
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
Acasa > Poeme > Emotie > TRISTEȚI ȘI ZBORURI Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului Era târziu,...în nopți ce dor, Când geana tremura de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior, Se-nveșmânta în fum și-n patimi. M-am adăpat dintr-un izvor Căuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior, Durerea morții, spini și pleavă. Pe drum pustiu, bătut de vânt, Însingurat, cu grea-povară, Călcam tăcut,...cu pasul frânt
TRISTEŢI ŞI ZBORURI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384855_a_386184]
-
doare, în săbii de cuvinte ascuțite, m-ai ucis, chiar dacă-i tăcere și mare depărtare, visul ne trăiește, doar, iubirea a decis. Sunt ochii mei un dor și vie mărturie, în nopțile târzii te-așteaptă în fotoliu, când trece clipa înveșmântată-n doliu, doar gestul tău mai poate să-i mângâie. Nu pot să plec, nu poți să mă alungi, am rădăcinile înfipte-ntreg pământul, mi-ai semănat privirea-n rânduri lungi să-o culegi când în fuioare trece vântul. 7
NU POT SĂ PLEC de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385060_a_386389]
-
-o grădină, plină de mireasmă Și-a deschis în alb bobocii, iasomia Iar liliacul, misterios ca o fantasmă Privea la o lalea, ce-și îmbrăcase ia. Iar în livezile cu piersici și caiși, Se întâlnesc la o petrecere de gală, Înveșmântați în albe petale de cireși, Păsări, fluturași și invitați de seamă. Și flori de lăcrămioare-au răsărit, Din lacrima prințesei din povești, Tot așteptându-și prințul rătăcit, S-a-ndrăgostit de-acele lumi cerești. Pădurea s-a-mbrăcat în verde crud, Cât
PRIMĂVARA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385110_a_386439]
-
a Înviat ''! Ajunși acasă, se stingea lumânarea Învierii, dar se păstra sus la icoană, semn al sfințirii și nicio lumânare n-are putere miraculoasă, ca din noaptea Învierii, pentru suflet și casă. Noaptea-Învierii o primim ca binecuvântare, iar zorii se-nveșmântează de Învierea Mare, dar Lumina sfântă, ajunge în casele creștine și din nou, ziua se merge la ceasurile divine. Prin Sfânta Lumină aducem în inimă credință iar în Lumina Învierii găsim calea spre căință, și smeriți, luăm Lumină-n Duminica
DE ÎNVIERE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385099_a_386428]