177 matches
-
principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemîngîierilor. După ce-am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să mă culc în leagănul lui de o milostivă afunzime și să-mi adorm veghile în consolarea insomniilor sale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și aceasta pentru că sufletul nostru își amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveșnici Țara ce cu tine se-ncunună!" (Charles Baudelaire, Invitație la călătorie) stă sub semnul acestui bovarism nevindecabil. Numai în această "țară de dincolo" poate fi găsită împlinirea, pentru că, numai acolo, sufletul se întoarce acasă: "Inimii va da Tăinuirea sa Dulcea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-le, mămucă! Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Astea-s păreri din lumea nouă! Noi încă mai trăim pe vechi, Paraschivo! Cum am apucat din vechime... și așa-i bine! Ca să avem cât mai mulți urmași ca să ne înveșnicim neamul. Pe mine bunica m-a învățat cum să fac să rămân groasă... Pe fătucile aistea de-amu doctorița le învață ce să facă să nu rămână... Ne moare neamul, Paraschivo! Că podoabele de fătuci nu știu ce-nseamnă înfrânarea de timpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
amenajările astea de la poala pădurii; vezi gustul bucatelor de care nu te mai saturi, al tăriilor și al licorilor pe care le savurăm cu atâta nesaț, fără dureri de cap sau amețeli. Dar familia... Ce familie, Savetucă!... Aiștia și-au înveșnicit neamul aici la Pătrăuți. Bătu-i-ar norocul sa-i bată de norocoși!... că s-au potrivit ca doi porumbei... Eu cred că ăștia mai fac dragoste și la nunta lor de aur. Să știi că mi-a plăcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe Don Juan dar, nu uita : ca să adori iubita nu trebuie să încerci s-o cîntărești. Distrugi zîna din ea. Pentru că, de măsurat, se poate măsura numai murdăria. Frumosul scapă. Aștept să stea ploaia, să apară din nou pescărușii plutitori înveșnicind înaltul, ridicîndu-i plumbul de pe pieptul meu. O întrebare îmi biciuie trupul întins ce se încordează încet, încet și numai curbele înscrise pe monitoare vestesc asta. „-Elena era frumoasă? Cum o fi arătînd acum, după ani?” Dar trebuie să încetez pentru că
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Din cînd
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Florile se
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
autentic certificat de noblețe și vechime, și o dezvoltare a genului artei în timp, dar și o complexitate, varietate creatoare. Toate creațiile artistice bisericești mărturisesc de trecutul bogat în fapte al străbunilor noștri. Prin tot ceea ce au făcut, s-a înveșnicit amintirea și talentul lor. Dintre icoanele expuse amintesc de: Mântuitorul Iisus Hristos, pictat pe lemn. Icoana datează din secolul al XVI-lea. Domnul Hristos - arhiereu stă pe tron, ținând în mâna stângă o carte deschisă pe a cărei pagini se
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
romanesc este cum se face un roman. Cum se face un roman Iată-mă în fața acestor pagini albe - albe ca viitorul cel negru: teribil alb! -, încercând să țin în loc timpul care trece, să imobilizez fugitiva zi de azi, să mă înveșnicesc sau mă nemuresc în sfârșit, deși eternitatea și imortalitatea nu sunt unul și același lucru. Iată-mă în fața acestor pagini albe, viitorul meu, încercând să-mi revărs în ele viața ca să continui să trăiesc, să-mi dau viață, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
subiect îl cunoșteam și pe care am devorat-o într-o anxietate crescândă, aici, în Paris și în exil, să mă apuc de un roman care avea să fie o autobiografie. Oare nu autobiografii sunt însă toate romanele care se înveșnicesc și dăinuie înveșnicindu-i și făcându-i să dăinuie pe autorii lor și pe antagoniștii acestora? În aceste zile de la jumătatea lui iulie - ieri a fost 14 iulie - am citit eternele scrisori de dragoste pe care celălalt proscris, Giuseppe Mazzini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și pe care am devorat-o într-o anxietate crescândă, aici, în Paris și în exil, să mă apuc de un roman care avea să fie o autobiografie. Oare nu autobiografii sunt însă toate romanele care se înveșnicesc și dăinuie înveșnicindu-i și făcându-i să dăinuie pe autorii lor și pe antagoniștii acestora? În aceste zile de la jumătatea lui iulie - ieri a fost 14 iulie - am citit eternele scrisori de dragoste pe care celălalt proscris, Giuseppe Mazzini, i le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care-mi pun dragostea lângă tine, romanul dispare.“ Și eu am pus-o pe Concha mea, pe mama copiilor mei, care e simbolul viu al Spaniei mele, al viselor și al viitorului meu, pentru că în copiii aceia trebuie să mă înveșnicesc, am pus-o și eu anume într-unul din ultimele mele sonete și, în chip tacit, în toate. Și m-am pus pe mine în ele.< Mi-ar fi imposibil să scriu un roman care să nu fie autobiografic.> Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
muzică a verbului, este un mister care nu se înțelege decât cu misterul din noi înșine, setos de elanurile zborului eliberator către cele mai înalte creste ale simțirii și gândirii, luând pe aripi frumosul și sublimul naturii pentru a le înveșnici în prezenturi absolute. Ca atare, potrivit mitului lui Orfeu, în creuzetul alchimic al unei poezii orfice intră următoarele elemente: capacitatea de cântare, caracterul incantatoriu și caracterul inițiatic purificator (catharsis). Poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un efort eroic de a exista semnificativ, atât a poetului, cât și a vieții, a naturii aflate mereu în paranteza morții. Poemul: realitate absolută, prezent peren, eliberare metafizică ultimă. Astfel, justiția poetică salvează Natura de eșecul ei, salvează Ființa, o înveșnicește totodată, o poartă spre cea mai înaltă frumusețe. Căci poezia este o compensație din partea justiției universale, care încearcă să repare destinul uman al perisabilității și al nesemnificativului. Poezia este o experiență entelechială a unui mai înalt posibil. Cassius Longinus scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
află nemurirea, o ratează printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în evidență prețul infim al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă neliniștea în apoteoză, moartea fiind considerată transferul într-o neoexistență superioară, înveșnicită sub forma unei hierogamii a omului cu Natura. O altă hipostază a neliniștii ne întâmpină în basmul Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte. Aici neliniștea apare unicat: este prenatală. Copilul nu vrea să se nască într-o lume destinată morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în care-a intrat de multișor și nu renunță la convingerea că vigoarea românilor, cu toate piedicile din calea ei, va redeștepta demnitatea, trezvia patriotică și-i va aduna la altarul martirilor unde Providența îi așteaptă să-i binecuvinteze și înveșnicească. Într-o zi, Gheorghiță Savel, cu același calm și dorință de dialog a venit la mine, ca de obicei, propunându-mi să scoatem o carte cu imaginea Părintelui Prof. Tertulian Langa, bunul său co-martir din închisori. L-am ascultat, înțeles
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Ioan Filipescu 8 august 1977 Mănăstirea Secu reprezintă pentru orice vizitator sensibil la faptele de civilizație ale acestui neam, pagini nemuritoare ale geniului creator, ale dorului de libertate și neatârnare. Ea simbolizează eforturi pornite din adâncuri de conștiință spre a înveșnici dragostea de frumos și de adevăr, sensibilitatea axiologică a unor cărturari de mare prestigiu precum Mitropoliții Varlaam și Veniamin Costachi care s-au identificat cu tot ceea ce a produs mai nobil acest generos popor atât în rarele sale clipe de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
un alt statut: Estetism, Piatra, Dificultate, Plimbare, Trepte, Madrigal, Etică, Idila, Săptămâna, Strada, Cearcăne etc. O firească resemnare dă numitorul comun al poemelor, izvorând dintr-o imperturbabilă luciditate, venind, la rândul ei, din racordarea la realitate, a cărei chintesență o înveșnicea în vers Eminescu - Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi și nouă toate -, astfel că mereu Ni s-a părut că vom ajunge la țintă, uitând însă, aproape deliberat, esențialul: că nu noi am fixat ținta, într-un areal populat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
debordează, antrenând văzul, auzul, mirosul, fiindcă Purpuriu, maro, roșu, vernil și verde închis, / Coralul, ametistul, chihlimbarul, / Smaraldul și albastrul: / Penele păunului într-un ritual peste florile tinere / Logodesc aurul și argintul în broderii, și toate se întâmplă când Mâna Grădinarului înveșnicește culorile, iar Cântecul urcă până la cer, până la vămile lumii..., sunete în surpare. Livrescul este o altă prezență constantă în creația lui Emilian Marcu, prin incunabulele vraiște, prin tăblițele de lut ale Grădinarului, din coșurile rafturi străvechi, aflate în biblioteci subterane
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
convins că acea ușurință pe care am deprins-o în a mă exprima în vorbire și în scris vine tocmai de la inegalabilul meu tată, care străduindu-se să facă din mine un om cu carte, fără să știe și-a înveșnicit numele bun pe care l-a purtat și l-a lăsat urmașilor săi direcți și indirecți. Eu, ca demn purtător al numelui tatălui meu, mă bucur că visul de astă noapte m-a ajutat să scot din umbra amintirilor chipul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fost o personalitate de o cinste și o probitate morală ieșite din comun și n-ar fi meritat acea soartă tragică proprie care s-a îngemănat cu soarta tragică a poporului nostru. În loc să i se recunoască meritele și să fie înveșnicit în bronzul unor statui, a fost predat rușilor de către comuniști, care nu puteau să-i ierte îndrăzneala de a reîntregi granițele țării și l-au antecondamnat la moarte chiar înaintea simulacrului de „Proces al marii trădări naționale”. Memorialistul Ioan C.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
muzicale, undele sonore, toate se găsesc, unele față de celelalte, în acea relație internă de reprezentare care există între limbaj și lume." 110 În mentalitatea populară românească, "muzica" îl însoțește pe om, în viața de zi cu zi, tămăduind, dar și înveșnicind trăirea celui care trudește să îmblânzească timpul. "Cea mai interiorizată dintre arte" 111, muzica își făurește propriul destin în funcție de "universul cosmic" și de "universul terestru": "sistemul muzical, diferitele stiluri muzicale sunt efectele unor influențe sociale, culturale, dintr-un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al morții, arbore al norocului și al nenorocului, arbore benign și arbore malign 321. a. Nașterea Închinarea la un pom roditor care se face fie direct, fie prin apa de la scăldătoarea copilului care se aruncă la rădăcinile copacului, primenește și "înveșnicește" viața noului născut. Astfel, după scăldarea copilului de către nași, după botez, "apa" este supusă unui ritual al "rodirii" vieții: Ajungând la pomăt, se opresc la un măr sau păr sau la alt pom verde, sănătos și frumos, care se află
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a descoperi este, în sfârșit, eliberată".53 Pentru Lucian Blaga, "metafora s-a iscat deodată cu omul", "geneza metaforei coincide cu geneza omului și face parte dintre simptomele permanente ale fenomenului om"54. Anterioară istoriei, descinzând din a-temporal și înveșnicită de sorții creației, metafora este "a doua emisferă prin care se rotunjește destinul uman".55 Cele patru elemente apa, pământul, focul, aerul ca entități structurante ale discursului poetic, au un dublu rol, la nivelul epistemei lingvistice, acționând ca universalii ontologice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ciopli / Și din tine-or face, / Ca să fie pace, / Punte peste mare / S-aibă trecătoare, / Suflete ostenite / Cătră rai pornite! / Bradu-atunci se gândea / Și trupinele-ntindea / Iar mortul îmi trecea / Unde dorul îl ducea / Marea fără nume / L-aialaltă lume."86 Moartea-nuntă înveșnicește legătura de sânge dintre om și cosmos: "Vasile, fecior mare" / Amu-i nunta dumitale. Scoală-te, nu sta scârbit / Că nuntașii ți-au sosit! Da cine te-a cununa? / --Popa cu cădelnița! / Și oare cine te-a boci? / Grădina cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]