281 matches
-
ne-omenescul răutății nu poate fi restrâns doar la definirile oferite de analiza ateului. Această analiză poate fi justă dar se dovedește aici insuficientă. În versiunea misticului, răutatea își are fundamentul în oferte malefice ce picură tentant din crepusculul transcendenței înveninând solul însetat al conștiinței umane seduse. Cum se privește pe sine cel captiv acestei voluptăți înnegurate? De ce misticul consideră că acest spirit, pe care îl definește în limbajul său drept captiv demonizării, ratează cunoașterea profundă a propriului sine, eșuează în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
actele sale, prin răutatea ce se relevă ca impuls cotropitor spre mai mult. Acest mai mult indică o sete nestăvilită de surpare metafizică a diferenței. Prin urmare, pentru individualitatea pătrunsă de răutate, invidia domină raportarea la cei superiori și disprețul înveninează privirea către cei inferiori. Se dorește aici stingerea ambelor categorii: a celor dintâi pentru că dețin din plin și a celor din urmă pentru că supraviețuiesc puținului pe care îl au. Stingerea diferenței și proiecția galopantă spre mai mult vine să însemne
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de personalitate ale acestora. În tensiunea întâlnirii cu semenii, răutatea eului negativ ia în derâdere, zâmbește larg și necruțător asemeni unei prăpăstii ce-și deschide abisul spre a răpi distrucției spectrul altor prezențe umane. În această dialectică trepidantă, spiritul celui înveninat de răutate se proiectează invidios și distructiv spre ceilalți pentru a reveni la sine mai avansat în crisparea glacială a respingerii binelui. Paradoxal, el urcă pe o scară ce coboară, se perfecționează în tehnica neantizării altor personalități degradându-și spiritul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
obișnuită. Buna educație te obligă să-ți stăpânești pornirile, așa cum te obligă să te faci că nu vezi ceea ce l-ar umili pe cel de lângă tine. Și, dacă așa te-ai format, orice ieșire nesocotită tot pe tine te va învenina ; tot ție are să-ți lase o senzație neplăcută - de înjosire, de iritare. Atunci când dragul de Tudor, în penultima scrisoare, l-a rugat pe tatăl său să fie mai mult acasă, să mai renunțe la desele lui ieșiri, Niki a fost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o buruiană otrăvitoare. E degradant să mă las atât de copleșit! Probabil că ea mă urăște. Și, pe de altă parte, pe mine mă sperie, pare o fată nefastă, un fel de păpușă vrăjitorească, aduce nenoroc, un blestem care-mi înveninează fericirea și libertatea. El m-a mințit și lucrul ăsta e atât de nedrept și de condamnabil. Dar dacă mă supăr pe el și-i scriu o scrisoare furioasă, dacă-i scriu orice fel de scrisoare, pentru că oricum i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
viitorul lui Hattie, în nici un caz nu o conținea și pe ea. Mai mult, pe măsură ce orele se scurgeau și Hattie nu se arăta, Pearl începu să-și imagineze modul în care rezistența fetei fusese înfrântă, în care mintea ei fusese înveninată. Reușise oare să-i facă un lavaj al creierului, să o convingă că Pearl trădase într-adevăr planurile lui Rozanov și complotase cu George McCaffrey, că o înșelase pe Hattie, că era cu totul alt soi de om decât părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bot, liberă să iubesc, Dar ai ranjit la mine cu colții de prădătoare Cum puteam ști eu, o copilă, Că tu, felina, Plecai la vânătoare? Iar tu, leoaica duplicitară... Ai vrut să mă muști de jugulară! Prin colți m-ai înveninat, Fără urme m-ai zgâriat Cu 5 linii verticale...în piept. Dar nu-ți pasă că mă doare Fiecare rupere de coarde. N-ai avut milă de mine, Leoaică tânără, iubire? Ea tot toarce liniștită Și pentru plăcerea sa Jonglează
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93423]
-
Lina aștepta ca Rim să hotărască ceva. Să ia o măsură, orișicare. Poate se vor despărți! . . . Din pricina ei... sau a lui... sau a vorbelor . . . sau poate că totul se va îndrepta încă . Lina credea deci totul amânat; în așteptare se învenina tot mai tare. Rim, socotind totul lichidat, sta mai mult pe la facultate, plictisit că bunul mers al lucrurilor a fost turburat și plin de o prudență înțeleaptă. După două . . . cinci. . . opt zile ... în care fiecare ieșea, intra, mânca separat, cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se afla doamna Eliza Hallipa, a doua nevastă a lui Doru Hallipa, grăsuță, frumușică, cu rochie neagră de mătasă. Prezența ei era explicată prin raporturile amicale pe care și ea și Doru le păstrase cu Lina. Vederea ei ar fi înveninat pe gemeni în orice altă zi. Azi însă stau în fața catafalcului ca în fața eșafodului. Se mai întrebau, în dubla lor preocupare, dacă ei" în adevăr, au omorât pe Sia și de vor fi trași la răspundere. Rim. ce-i simțea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
valoare, ca să devină “cu putere multă”. În toate timpurile, dar mai ales în societatea secularizată, unde totul se vinde și se cumpără, cuvintele curg zilnic pe buzele tuturor și orchestrează relații. Uneori sunt aducătoare de pace și bucurie, alteori sunt înveninate și tăioase. Unele udă obrajii, iar altele înseninează chipuri. Oricum ar fi aranjate, acolo unde sunt semănate, mai devreme sau mai târziu vor da rod, uneori chiar însutit. Cuvintele oamenilor au adus pace, dar au purtat și războaie, au hrănit
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
reprezentați pe toate tablourile columnei. Din vechime anume Geții sunt arătați cu toții drept călăreți ca și Sciții, semănând cu ei până și în modul de luptă, care ar fi de a arunca îndărăt, prefăcându-se că fug de inamic, săgeți înveninate după obiceiul Sarmaților.Afară de arc, ei mai aveau ca arme lancea, numită în limba tracă tofitpcda, măciuci și săbii numite oxaXfirjși purtau la brâu ca și Dacii, încă de pe când locuiau în Rodop, un cuțit întors, în forma hamgerului albanez
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Iar când lângă mine ești Mă înnbat - al tău amor, Ziua, noaptea și-n zori încă Te măresc necontenit Ș-acel foc ce mă mănâncă Mă slăvește fericit. No. 18 Amorul de-ntîiu e blând, Pe urmă-i șarpe mușcând, Mușcător înveninat Doftor neaflând îndat. Doftorii cu doftoria, Învățați de la Rusia, Nu poate să lecuiască Rana să-i tămăduiască, Numai puiul c-o vedere Îi dă zile și putere - Apoi ieste cu putință De-a mai trăi, cuconiță? N-o trece la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai bine, mai adânc, în rolurile noastre. Conflictul a izbucnit până la urmă cu toată puterea. Întreaga iubire de care aș fi fost capabil s-a mutat în dorința ca tata să mă deteste. Nu trecea o zi fără să-i înveninez viața și fără să-l exasperez. Cred că am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz și nici o speranță și nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îngenunchez la mormântul mamei, dar, ridicîndu-mă, nu m-am putut opri să nu mă uit la chipul de porțelan al fratelui meu. Spre surprinderea mea, am simțit că nu mai eram pornit contra lui Dinu. Timpul ștersese gelozia care îmi înveninase anii copilăriei, așa cura ploile șterseseră literele de pe crucea de marmură neagră. A fost prima oară când m-am întrebat dacă nu cumva destinul face numai ceea ce trebuie să facă. Adică să execute ordinele pe care i le dau caracterele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
După care am întors barca și am vâslit puternic în direcția azilului. M-am dus sub fereastra Moașei, am luat un pumn de pietricele și am început să arunc cu ele în geam. Propriu-zis, nu știu ce urmăream. Acționam în virtutea impulsurilor, ros, înveninat de o gelozie absurdă. Se auzi un pocnet de fereastră, apăru o umbră, un cap care se aplecă afară; eu mă lipisem de zid ca să nu fiu văzut. Apoi geamul s-a închis la loc și se așternu liniștea. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare distanță, la mitocănia mea. Toți, mai puțin eu, au înțeles din fulgerele care au înveninat privirea Moașei că incidentul va avea urmări neplăcute pentru mine, chiar dacă nu neapărat imediat, și s-au risipit prin camere, preferând să nu fie văzuți că fuseseră martori. Și eu care am crezut atunci că plecau ca să poată râde în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orice caz, mi-a fost rușine, un sentiment foarte bergmanian. Acest prim dezacord a fost urmat de altele și, cu cît erau mai profunde, cu atît reacționam mai puțin. Am decis să nu mai intervin de Îndată ce discuția risca să se Învenineze. Îmi spuneam: „La urma urmei, dacă e fericit așa, cu atît mai rău pentru el...“. Nu aveam eu menirea să-i fac și nici să-i desăvîrșesc educația. Eram jenat să constat că Își Închipuia că eram de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că acești Algori sunt oameni greu de înțeles, dar că și așa, nu i-ar schimba cu alții pentru nimic în lume. Îi spunem tatălui tău, întrebă, Doar în ultima clipă, ca să nu înceapă să se consume și să se învenineze. Cipriano Algor nu află însă că fiica lui și ginerele aveau planuri pentru el. Ziua liberă a lui Marçal a fost anulată, și așa s-a întâmplat și cu colegii săi de tură. În secret absolut, gardienii rezidenți și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai bine, mai adânc, în rolurile noastre. Conflictul a izbucnit până la urmă cu toată puterea. Întreaga iubire de care aș fi fost capabil s-a mutat în dorința ca tata să mă deteste. Nu trecea o zi fără să-i înveninez viața și fără să-l exasperez. Cred că am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz și nici o speranță și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la mormântul mamei, dar, ridicându-mă, nu m-am putut opri să nu mă uit la chipul de porțelan al fratelui meu. Spre surprinderea mea, am simțit că nu mai eram pornit contra lui Dinu. Timpul ștersese gelozia care îmi înveninase anii copilăriei, așa cum ploile șterseseră literele de pe crucea de marmură neagră. A fost prima oară când m-am întrebat dacă nu cumva destinul face numai ceea ce trebuie să facă. Adică să execute ordinele pe care i le dau caracterele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
După care am întors barca și am vâslit puternic în direcția azilului. M-am dus sub fereastra Moașei, am luat un pumn de pietricele și am început să arunc cu ele în geam. Propriu-zis, nu știu ce urmăream. Acționam în virtutea impulsurilor, ros, înveninat de o gelozie absurdă. Se auzi un pocnet de fereastră, apăru o umbră, un cap care se aplecă afară; eu mă lipisem de zid ca să nu fiu văzut. Apoi geamul s-a închis la loc și se așternu liniștea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare distanță, la mitocănia mea. Toți, mai puțin eu, au înțeles din fulgerele care au înveninat privirea Moașei că incidentul va avea urmări neplăcute pentru mine, chiar dacă nu neapărat imediat, și s-au risipit prin camere, preferind să nu fie văzuți că fuseseră martori. Și eu care am crezut atunci că plecau ca să poată râde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se află un oraș, și nu o biserică, Închinată Mariei. Aproape de Danzig se afla un oraș al Fecioarei, anume Marienburg“. „Și de ce să fie o Întâlnire la Marienburg?“ „Pentru că era capitala Cavalerilor Teutoni! Raporturile dintre Templieri și Teutoni nu sunt Înveninate, ca acelea dintre Templieri și Ospitalieri, care stau acolo ca niște vulturi și așteaptă suprimarea Templului ca să pună stăpânire pe bunurile lui. Teutonii au fost creați În Palestina de către Împărații germani ca o contracarare a Templierilor, dar foarte curând au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
peroane se deschid visele... Trebuie să le privim, să le acceptăm, indiferent cine suntem! Dumitrescu Alina-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Jocul copilului, fără copil O lume moartă, încremenită în tăcere, înveninată de bucurii și de speranțe, dar niciodată vie... Lumea mea nu mai există sau cel puțin nu o mai simt că trăiește. A plecat demult, în locul în care acel copil învăța, pentru prima dată cum e să simți durerea vieții
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
găsesc adormita - de cele mai multe ori mă înșelam. Nu vroiam să se întâmple asta, sperăm că vom reuși să trecem peste asta, că totul va intra în normal odată și- odată... Am greșit. Trebuia să plec imediat. Lunile de ceartă au înveninat iremediabil relația noastră, atât câtă mai era. Nu stiu daca as fi avut vreodată o șansă să remediez ceva, dar certurile nesfârșite au făcut șansele să fie nule. Am încercat să mă ascund în activități comunitare, în scris, în pictură
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]