3,096 matches
-
Șerban și Claudiu Goga - de la regie, clasa Valeriu Moisescu, au prezentat Weekend de adio și Șantaj, acesta la Teatrul dramatic Sica Alexandrescu din Brașov. Dacă în timpul studenției am auzit des numele lui Puiu Șerban, finalul pare să-l fi scos învingător pe Claudiu Goga, un tip serios, profund, preocupat de text și de lucrul cu actorul. Debutul lui de acum un an la Teatrul din Brașov cu Conu Leonida față cu reacțiunea a spus mult, iar acest spectacol de absolventa vine
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
ei se consolaseră că-și vor duce viața între o găinărie și alta, netrecându-le nici prin cap că, asemeni piratului capturat de Alexandru cel Mare, va sosi vremea când vor avea aspirații de "cuceritori"! Ne mai rămăsese speranța că învingătorii din 1996 vor fi diferiți față de neo-comunisti măcar la capitolul cinstei. Dezvăluirile privindu-i pe cei mai mulți dintre ei (cazul Radu Sarbu este doar simptomul bolii mortale care s-a instaurat în Convenția Democratică) ne-au lecuit... până la îmbolnăvire. Am ajuns
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
muribund al țării, încearcă acum să dea vina pe medicii de dinainte, care inoculaseră injecția letală. Au perfectă dreptate, adevărul se află, riguros, de partea lor: așa e, societatea românească a fost omorâta de regimul Iliescu. Setea de putere a învingătorilor de la 3 noiembrie 1996 a fost însă mai mare decât spiritul de conservare. Orbiți de luminile balului, "democrații" n-au avut minimă curiozitate să afle ce se ascunde îndărătul valului miresei. Dacă ar fi făcut-o, s-ar fi speriat
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
zbătându-se dramatic pe pieptul sfârtecat. Un singur lucru funcționa normal în acest stârv: uluitoare capacitate de autoiluzionare, bovarismul frenetic și plăcerea morbida de a vedea în minciună opusul sau. Îmbătați de gândul că se mută într-un palat, jalnicii învingători nu și-au dat seama că duhoarea pestilențiala a morții se instalase amenințător. Ei se credeau miri, pe când soarta le rezervase destinul de ciocli. Mințile lucide au cerut, imediat după alegeri, noii puteri să nu preia de la regimul Iliescu gestiunea
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
monografie RADU PENCIULESCU, căruia Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică (mai aproape de inima noastră, Institutul) îi va decerna, pe 14 mai, titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA. Cînd se întîmplă să ai de depășit obstacole, energia care te transforma într-un învingător vine de la prieteni. Fără ei înoți într-o mare a neputinței. De la Crăciun încoace, m-am gîndit din ce in ce mai des la Radu Penciulescu, pe care nu l-am putut gasi deloc, la nici un apel telefonic. Sînt multi oameni de teatru pe
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
feniciene asupra vieții și morții". Discursul continuă în aceleași note grave - zei, temple, neamuri etc. Cît despre fenicieni ei puteau fi înlocuiți cu orice alt popor antic - formula poetică nu permite nici o apropiere de concretețea mesajului. Domină dialectica barbar/ civilizație (învingător/ învins ș.a.) cu toate implicațiile inclusiv formale: "Sulița ta neînfricatule,/ cît de departe poate duce moartea?". Stilul aforistic și forma poemelor antice este ușor recognoscibil. Versurile lui Ioan Morar seamănă foarte mult în a doua parte a volumului cu cele
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
conducerea Germaniei: "Fără o bază biologică și fără un scop biologic, politica este astăzi completamente oarbă". Și tot el în "Mein Kampf": Instinctul natural poruncește tuturor ființelor vii nu numai să-și învingă dușmanii, dar să-i și extermine. Odinioară învingătorul avea privilegiul de a extermina rase și popoare întregi". Să nu-l uităm nici pe Stalin care, acum, joacă table cu Hitler, firește acolo în Iad. În urmă cu exact o jumătate de secol - iulie 1950 - UNESCO a dat publicității
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
cu o gingășie de mamă, crezând în lacrimile de crocodil ale cameleonilor ce dovediseră, la propriu, că sunt capabili să-și ucidă tatăl - adică pe Ceaușescu - pentru a înșfăca puterea. îmbrobodiți de lacheii rămași prin birouri în urma retragerii iliesciene, noii învingători s-au văzut repede paralizați, incapabili de cea mai mică mișcare. Se observă acum că pe lângă această greșeală enormă - gurile rele spun că ea a condiționat venirea la putere a d-lui Constatinescu -, actualul președinte a mai comis una. Poate
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
și consolidate după 1996, P.D.-ul s-a dovedit un permanent factor dizolvant și o sursă necontenită de conflicte, harțe penibile și minciuni ventilate cu aplomb. În aceste condiții, e surprinzător că dl. Constantinescu nu i-a inclus pe lista învingătorilor săi și pe oamenii lui Roman. Nu știu și n-am cum să aflu în ce măsură P.D.-ul corespunde portretului-robot al celor invocați de președinte. Nu știu, cu alte cuvinte, dacă ei sunt securiști sau comuniști. Tot ce știu e că
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
la cele mai hidoase aranjamente și la cele mai înspăimântătoare tranzacții cu sprijinitorii de la Răsărit. Să nu ne prefacem, însă, că nu știm pe ce se bazează respingătoarea zglobioșenie a acestor rebuturi ale istoriei. Ea este imputabilă, sută la sută, învingătorilor din 1996. Nu răzbunare, ci dreptate așteptam atunci din partea lor. Nu dinte pentru dinte, ci eliminarea măselelor cariate. Nu neapărat umplerea pușcăriilor cu jefuitorii țării și criminalii din timpul revoluției și mineriadelor, ci, măcar, demascarea și anihilarea lor. în schimb
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
în masă. Ca un caz particular, aș menționa vizita, la mijlocul lui ianuarie, a lui Ion Iliescu la Timișoara. Persona non-grata, ani în șir, în orașul revoluției din 1989, de data aceasta liderul P.D.S.R. a sosit pe malurile Begăi ca un învingător. El și-a lansat în liniște una din anostele cărți și a stat îndelung la taifas cu suporterii, sub privirile blânde ale presei și ale adversarilor de ieri. Cum se explică acest lucru? Prin compromiterea de către actualii guvernanți a ideii
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
copii-, în ultimul stadiu întrecerea nu mai ține seama de distincții de gen sau de convenții de vîrstă. Sînt judecate laolaltă cîștigătorii fiecăreia dintre categoriile de mai sus - cea mai bună carte de poezie, cel mai bun roman, etc. - iar învingătorul se cheamă că e o valoare trans-generică. Lesne de închipuit euforia celui/celei ce cîștigă. Am urmărit seara decernării premiilor Whitbread la televizor, surprinsă în primul rînd că am un astfel de prilej (deși, la ce bun un premiu de
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
Numele ei - pe buzele tuturor, ea - acasă în pat bolnavă de gripă. De asemenea, toată lumea era conștientă că în concurs se află și Seamus Heaney, un cîștigător prin vocație, cu traducerea sa din Beowulf. Așadar suficient pentru a avea un învingător dinainte anunțat, cum s-ar spune, dar și loc berechet pentru surprize. Nu-mi pot închipui o mai fericită formulă de suspense și animare a serii. Urmărind discuțiile celor trei critici, am priceput cîteva lucruri: că romanele avîndu-l drept erou
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
așteptat verdictul, convinsă cumva, probabil ca efect al nemărturisitei convingeri a celor de pe ecran, că Harry Potter va fi cîștigătorul. După un consistent discurs, cu mult umor britanic și cîteva aluzii interesante, reprezentantul juriului, un profesor universitar, a anunțat numele învingătorului: Seamus Heaney. Nu mi-e rușine să recunosc că am oftat dezamăgită. Poate că regia întregului spectacol a fost atît de bună încît, fără să știu, m-am trezit entuziasta susținătoare a unei cărți pe care nici n-o citisem
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
merit. Dacă te prezentai la un concurs unde locul era ocupat dinainte, ți se spunea să nu te aștepți să cîștigi. Erau totuși persoane care, din naivitate sau pentru că voiau să-și încerce șansă, luau parte la asemenea concursuri cu învingătorul știut. Dar, mai trebuie spus, tot pînă în ^89, au existat căi de a obține locuri în diverse funcții bugetare pentru care nici măcar nu era nevoie să dai concurs, ci să cauți anumite situații umile, în aparență, situații cu ajutorul cărora
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
acela al unei Europe răvășite de revoluțiile din 1848. Pe autor l-au mai preocupat, ca momente istorice, răscoală lui Horea, Cloșca și Crișan (în românul 1784), ocupația germană din București, din timpul primului război mondial (în românul Asteptându-i pe învingători) etc. Anul 1848 intra o singură dată, si anume chiar în românul Rug și flacăra, în raza atenției sale. Perspectiva adoptată este aceea deja binecunoscută a lui Eugen Uricaru: scriitorul developează, în lumină roșie a imaginației sale poetico-cabalistice, existența unei
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
matematice. Amestec de topometrie și de hermetism, de forță și de fragilitate, de angajare fermă ( a se vedea atitudinea consecventă față de atentatul la integritatea fizică și simbolică a Coloanei... lui Brâncusi) și de sfiala adolescentina, Barbu Brezianu este incontestabil un învingător. La cei nouăzeci de ani pe care tocmai i-a împlinit, el a înfrînt precaritățile biologice, a înfrînt adversitățile istoriei, a înfrînt ipocriziile și deriziunile clipei. Este însă un învingător care afirma și nu unul care distruge. Prin victoria să
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
Brâncusi) și de sfiala adolescentina, Barbu Brezianu este incontestabil un învingător. La cei nouăzeci de ani pe care tocmai i-a împlinit, el a înfrînt precaritățile biologice, a înfrînt adversitățile istoriei, a înfrînt ipocriziile și deriziunile clipei. Este însă un învingător care afirma și nu unul care distruge. Prin victoria să a biruit vitalitatea speciei, a biruit cultură, au biruit profesionalismul și moralitatea.
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
cosmarescă a cincizeci de ani de bolșevism violent. Ce s-a întâmplat după 1996 e, însă, de natură să defecteze busolele oricărui om de bună credință: pe câtă vreme, de bine, de rău, neo-comunistii par să fi învățat să respecte regulă democrației, învingătorii lor s-au bolșevizat de la o zi la alta. Astăzi vedem cu ochiul liber că Ion Iliescu n-a fost, la destule capitole, mult mai rău decât succesorul său. (Dau cuvântului rău un sens cu totul ne-etic). Pentru că nu
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
un ban în buzunar depășește tot felul de obstacole - sociale, etnice, religioase, comerciale -, si o ia și pe fata patronului de soție. Oricui, oricît de acru, îi place să vadă cum poate ajunge un amărît - fericit și un fluiera vînt - învingător. Oricui, oricît de sceptic, îi place să vadă cît de deschisă poate deveni - la o adică! - o lume închisă (fie ea "mafia" evreiască dintr-un pitoresc cartier parizian). Oricui, oricît de mohorît, îi place să vadă ușurință cu care un
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
cu floarea soarelui și craniu/ cunoscător/ ce se poate roți că un glob pămîntesc pentru studiu/ o furnică urcînd golgota/ o cruce-n spinare// umbre de femei agață rufele pe frînghie,/ ameste-că-n oale/ sub foi de finic pregătesc cină/ pentru învingători și învinși" (Infern cu floarea soarelui). Așadar nu doar Lumea apare că Infern, ci și Infernul că Lume. Ceea ce s-ar putea interpreta că o consolare... 2. Dintr-o dispoziție similară, desi recurge la un discurs diferit, se alimentează lirica
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
deranjează nici cât o scama pe rever. Greșeală enormă pe care am putea-o face acum ar fi să ne transformăm explicabila amărăciune într-un antiproductiv resentiment. Nu vor pierde nici cehii, nici polonezii, nici ungurii. Ci tot noi, eternii învingători de prin Rovinele patriei. Fără îndoială, naționaliștii și xenofobii vor încerca, după obiceiul lor, să-și mai dea pe fata blestemățiile. Vor urma tot felul de provocări la adresa ungurilor, a primejdiei reprezentate de universitatea în limba maghiară, a "ruperii Ardealului
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
Analizat cu atenție, happy-end-ul dezvăluie o tristețe metafizica. Ceea ce se termină, în schimb, în mod sigur cu bine este aventură artistică în care s-a angajat autorul. Pe el putem să-l aplaudam la sfarsit fără reținere că pe un învingător. Matei Visniec, Teatru descompus sau Omul-ladă-de-gunoi - Femeia că un câmp de luptă sau Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia, București, Ed. Cartea Românească, col. "Teatru", 1998. 148 pag.
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
Mircea Mihăieș Multă vreme am fost, într-un crescendo al naivității, surprins, uimit, uluit, șocat de capcană în care au căzut învingătorii alegerilor din noiembrie 1996. Nevenindu-le nici lor să creadă că au câștigat în competiția cu Invincibila Armada securisto-comunistă a lui Ion Iliescu, ei se comportau în relația cu puterea precum vizitatorul la muzeu: îi dădeau ocoluri, dar nu îndrăzneau
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
noiembrie 1996 partizan al Reformei, pe cât de indecis să apuce taurul de coarne. Nu se știe cum s-ar fi petrecut lucrurile când Reformă ar fi succedat unui stadiu de violență socială, cănd iarăși este neclar cine ar fi fost învingătorul. Oroarea de violență a unei societăți pe care comunismul n-o cruțase, i-a salvat nomenklaturii batalioanele, si cum un singur torționar n-a avut de suferit fizic, regruparea foștilor, perpetuarea lor în aparatul de stat, s-a produs instantaneu
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]