711 matches
-
ieșire lirică, la fel de grandioasă; multe versuri îți rămân în minte și farmecul lor e greu de explicat: "Noi care facem oameni de zăpadă, / noi care sub ninsorile enorme / lăsăm și inimile să ne cadă / noi ce visăm de-a pururi șale demne, / noi care suntem ninși pe ochi de-a dreptul, / noi cărora ne-au spart ghețarii pieptul, / noi care focul nu-l clădim cu lemne / (...) / noi care facem oameni de zăpadă, / fiind și noi tot oameni de zăpadă... Surprinde plasticitatea
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
de un pesimism agravat de spectacolul unei vieți frivole, egoiste, nedrepte. Iată două din aceste catrene ( , rubaiate ” ): Cerul ce m-alungă astăzi ca și mîine? De-ar avea și pietre-ar da ca după câine." Pentru-un pic de apă - șalele frîng," Merg hoinar pe drumuri - pentru coji de pâine." <nowiki>*</nowiki> Am venit pe lume - mai bogată-i ea?" Voi pleca din lume - pierderea - o fi grea?" Vai, cine-mi va spune pentru ce din pulberi" m-am iscat, și
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
jur. Îl frapă o priveliște de o cuceritoare frumusețe: soarele arzător se juca printre zdrențele norilor, zugrăvind cerul cu o vâltoare de lumini. — Tunete în depărtare. Numai zgomotul tunetelor, departe, răspunse servitorul. — Tunete? zâmbi forțat Yoshimoto, bătându-se ușurel pe șale cu mâna stângă. Slujitorii săi observară, dar se abținură anume să întrebe care era motivul. Dimineață, când plecaseră din castelul de la Kutsukake, Yoshimoto căzuse de pe cal. Interesându-se iarăși de lovitură, n-ar fi făcut decât să-l stânjenească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de treabă, îmi răspunse cu gândul absent: "Plec, ți-am spus, dacă nu pleci tu, plec eu!" Auzind-o inima bătu ori un svîcnet care mă făcu, ca odinioară când venise prima dată la mine, să simt un fulger prin șale în zig-zag, care îmi tăie răsuflarea. Da, neîndoielnic, pleacă, gândii. Avui apoi un surâs, reflex bizar și nefericit al mici gândiri pașnice, mă apropiai de ea și îi pusei mâna pe umăr, vrând să-i spun că asta e o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să elimine pe cei care odată închiși mai vroiau să rămână oameni și să reacționeze ca ființe umane. Instinctiv îmi lipeam pe rând de scândura carcerei acea parte a corpului care simțea mai tare frigul, când umerii, când coastele, când șalele, dar mai mult spinarea, unde știam că sânt plămânii... restul putea să mai înghețe... picioarele, de pildă, tălpile goale, simțeam că ard după ce mai întîi deveniseră reci ca un sioi. Noroc că nu bătea vântul, era un sfârșit de februarie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asupra anilor ’30 și asupra Împrejurărilor În care a luat naștere conceptul de negritudine: „Am descoperit astfel ș...ț miracolul dorinței, «forța vitală» a negrilor africani. Ca și arborele filao, ale cărui rădăcini pătrund adânc În nisipurile pântecului inferior și șale căruiț ramuri presărate cu stele cântă În inima alizeelor. Ani de foc pentru o Întreagă generație de tineri prizonieri În facultăți, ani deloc literari, așa cum crezusem, ci cu adevărat vitali. Am mărșăluit Înarmați cu armele miraculoase ale clarviziunii, străpungând zidurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
prin mașină, așa încît încep să mă opintesc cu corpul plantei, cu rădăcinile ei. Abia pun una jos, cu chiu, cu vai că de departe, sosesc grabnic către mine, niște înjurături strașnice. Îmi rănesc timpanele. Mă îndrept cu greu de șale și văd chipuri fioroase care apar și dispar din lan, cînd sus, cînd jos. În cîteva secunde fețele cresc, ca și disperarea mea, ca și vina mea. Să iau floarea, să las floarea, să o iau... Las floarea pe pămîntul
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
tot dintr-o carte ai scos-o. — Da, mă rog. Ce spui? Nu putem face un soi de aranjament special? Nu sînt cel mai exigent dintre oameni, ca să-l citez pe Frank O’Hara. Pe Diavol Începe să-l sîcÎie șalele, tot stînd așa În ușă, să-l tragă curentul. — Crezi că aș putea să mă așez un minut, amice? N-am nici o obligație legală, mă-nțelegi, dar poate că am putea discuta cererea ta. Așa mai vii de-acasă, gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În locurile unde Încă se mai practică magia. Crossroad Travel Își făcea reclamă numai În publicațiile New Age și mai multe rețele de cablu difuzau reportaje cu Zelda În locații exotice, amestecîndu-se printre pigmei ce purtau doar un șorțuleț În jurul șalelor sau printre călugări În robe de culoarea șofranului. Wakefield nu participase niciodată la excursiile ei speciale, dar Zelda se ocupa de toate zborurile lui profesionale, care Îl duceau de regulă În locuri din cele mai obișnuite. Aceste servicii, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deschid și o minunată vedere către lac. CÎnd privește afară Îl Întîmpină o vedere uimitoare: sute de taxiuri galbene, parcate ca un stol de păsări pe un ponton de beton, pe lac. LÎngă fiecare taxi, stă un șofer Îndoit de șale pe un covoraș de rugăciune. Cei care fac naveta, la ora asta de vîrf, trec vuind pe lîngă ei pe autostradă; rugăciunile lor plutesc peste lac, către Mecca: gangsterii din țările ex-comuniste le terorizează familiile; aparatele lor de taxat măsluite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rostite pe un ton foarte ridicat și în direcția ușii din spate) și el primește biscuiți excelenți. A, bună, Michael, intră! Ia un biscuit! a zis Helen, în timp ce Michael a intrat în bucătărie șchiopătând și ținându-se foarte teatral de șale, ca și cum l-ar fi durut din cauza muncii istovitoare. —Bună seara, a mormăit el aruncându-mi o privire suspicioasă. Clar, era convins că eu îl vorbisem de rău. Nimeni n-o bănuia niciodată pe Helen, cu fața ei angelică și inocentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vizualizați durerea ca pe o forță benefică, ca pe „o imensă sferă aurie de energie“. Mi-am dat silința și, după ce am vizualizat timp de douăzeci de minute sau mai mult, am învățat să o masez pe Jacqui în regiunea șalelor, în caz că nu funcționa figura cu vizualizarea. Apoi ni s-a prezentat o tehnică de a încetini travaliul. Trebuia să stăm în patru labe, cu fundul ridicat, gâfâind ca niște câini într-o zi de caniculă. Toată lumea a trebuit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că tu nu-i iubești, tu mi-ai spus-o, vom rămâne tu și eu, și curenții subterani. Acum iată, intri, semeață ca o vestală, plăpândă și zgribulită ca muma pădurii - o, vedenie de iad care-mi dai fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Alice. Sherry era gravidă. Își mângâia burtica și zâmbea visătoare prin geamul ușii. Alice i-a făcut semn să intre. — Ce s-a întâmplat? Sherry a plutit înăuntru, cu burta înainte, gâfâind și ținându-se cu amândouă mâinile de șale. Alice nu mai întâlnise pe nimeni care să facă atâta caz în legătură cu nașterea unui copil. Sherry, care era micuță și slabă, cu excepția burții, nu numai că purta cele mai noi și mai mulate modele de haine pentru gravide, dar obligase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu râd. Stranie formă de devoțiune amoroasă, la urma urmei... Ea îl așteaptă cu drag în Franța, la Strasbourg, vara este mai suportabilă acolo. O creatură în zdrențe, de circa 17-18 ani, desculț, cu o desagă înfășurată peste piept și șale ca unic acoperământ, își face apariția venind dinspre Universitate. Nimic neobișnuit pentru o zi caniculară, în centrul Micului Paris. Spre deosebire de ceilalți, el poartă pe umărul drept o cruce grea, de fier forjat. Capătul smuls din pământ lasă o urmă vizibilă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nota finală. Se oprește și schimbă câteva fraze cu alți trei africani care tăiau frunza la câini prin zonă. Aceștia din urmă îl sorb din priviri, plini de admirație. Din conversația lor, animată cu unduiri diverse de mâini și de șale, nu prind decât finalul, rostit cu un accent inconfundabil: Je veux chercher Moustapha. O canadiancă de origine rusă (o frumusețe excepțională, brunetă) din Toronto este aleasă Miss World 2005. Știrea este menționată spre finalul jurnalul televizat al Radio Canada, executată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Dar exista o căldură tainică În vorbele lui. - Și nu numai al lor! Îl Încolți poetul. - Vino cu noi! repetă celălalt. Să-l răzbunăm pe ultimul Împărat, acvila asasinată. - Cu voi? Cu Ordinul Templului? șuieră priorul. Monerre se Îndreptă din șale. Apoi Încuviință Încet. - Cum ai descoperit? Nu era dezamăgire În glasul său, ci doar surprindere. Stânjeneala unui copil surprins În timpul unui joc interzis. - Am fost sigur atunci când ți-am auzit cuvintele. Povestirea călătoriilor dumitale și obiceiul despre care mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui, recunoscu figura impunătoare a lui Arrigo. Filosoful era aplecat deasupra lui. Părea pe punctul de a-l ataca iar. Zvârlind din picioare cu disperare, Dante se târî pe spate, dându-se Îndărăt cu câțiva pași. Apoi, arcuindu-se din șale, izbuti să se ridice În picioare și să scoată daga. Dar Arrigo nu părea ca ar fi vrut să Îl amenințe. Întinse mâinile spre el, arătându-i că era neînarmat, și i se adresă pe un ton potolit. - Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
parale? Ar trebui să te duci să vezi ce poți face, și dacă în patru ani n-ai găsit ceva special, măcar o să ai o diplomă, ca să nu te mai poată foi orice bou cum îi poftește lui pipota. O, șalele mele dărâmate! m-am gândit. Întotdeauna vor exista niște forțe întunecate care să aștepte să mă prăvălească, și dacă aș avea o diplomă, rușinea va fi și mai mare, și o să mi se rupă inima. N-ar trebui să pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am dat și seama că intrasem peste el într-un moment nepotrivit și știam că o să mă țină de rău din pricina asta. Că nu va fi în stare să se abțină. A tresărit violent, de parcă l-aș fi atins pe șale și s-a dat jos de pe scaun. Nu, e prea mult. Mmmmișună pppeste tot prin ccccasă. Am pus o felie de pâine în prăjitor și fffelia a sărit din prăjitor împreună cu un ggggândac prăjit. N-am mmmmai rezistat. Toată furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
supus unor frecvente crize de ceea ce colegii mei de catedră numesc, în chip măgulitor, maladia Glass - sau, în limbaj profan, un spasm patologic al regiunii lombare și abdominale care mă face ca, în afara orelor de curs, să mă frâng din șale, să traversez strada în goană sau să mă vâr pe sub o mobilă ori de câte ori văd apropiindu-se de mine un ins sub patruzeci de ani. Dar nici una dintre aceste două particularități nu va funcționa acum. Ambele conțin o anumită cantitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rețetă din secolul al nouăsprezecelea adresată scriitorilor și fraților și convalescenților de hepatită care și-au pierdut firul și nu pot merge mai departe. (Ah, bine! E nevoie de un măscărici ca să recunoască un alt măscărici. În plus, îmi simt șalele ciudat de înțepenite pentru o asemenea ocazie.) În primul rând, cred că acesta a fost cel mai lung comentariu critic pe care l-am primit de la Seymour în legătură cu vreun efort literar de-al meu - și, mai mult, cel mai lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
însoțit în timp ce cumpăra și, acum, privind îndărăt, cred că își achiziționa hainele încercând o vagă, dar, pentru mine, agreabilă undă de mândrie - asemenea unui brahmacharia, sau un proaspăt inițiat în religia hindusă, care-și alege prima pânză de legat în jurul șalelor. Era o treabă foarte curioasă. Și, de asemenea, exact în clipa când și le îmbrăca, se petrecea întotdeauna și câte un mic accident cu hainele lui Seymour. Putea să stea trei-patru minute pironit în fața unui dulap deschis, contemplându-și partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ar sta sprijinit pe umărul vecinului, capul plecat al lui Săteanu se scutură prompt, părul îi flutură prin aer, fruntea rămîne în sus iar brațul drept, cu paharul strîns între degete, se duce la spate, lipind puternic dosul palmei de șale; călcîiul stîng zvîcnește de două ori lovind mocheta, apoi piciorul drept se îndoaie cu genunchiul ridicat, coboară lovind cu toată talpa, piciorul stîng se apropie lovind călcîiele, genunchiul drept se ridică din nou în aer, talpa lovește mai repede mocheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dacă sufli o vorbă, te omor! Femeia aruncă scîndură pe stiva de lăzi, mai aruncă o privire încruntată fetei, apoi se întoarce și iese. Merge în bucătărie, bea o cană cu apă și urcă la etaj. În dormitor, rezemat cu șalele de pervazul ferestrei, soțul stă cu icoana în mînă, privind-o lung, în timp ce-i scoate cu grijă sticla, să vadă ce scrie pe marginea de jos a hîrtiei. Ia te uită, îl ia în rîs nevasta începi să te pocăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]