687 matches
-
sălcii, după un răzor. Când ne-am văzut scăpați de tăișul privirilor sale de oțel, am început să murmurăm: - Trebuie să punem tot orceagul ăsta, mă? E așa de mult... - Uf! Nici până diseară nu reușim! - Of, ce mă dor șalele! Și mi-au înțepenit picioarele! - Cum scăpăm de orceagul acesta, mă? - Să facem o groapă și să-l aruncăm pe tot acolo! - Nu, mă, le-am spus eu, care mă credeam mai deștept. În loc de un bulb, punem într-un loc
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
alți iezi, negreșit! Dar nu-i nimic. Mă odihnesc / Puțin, ‘nainte să pornesc Spre casă. Nu am de cosit, / Nici fân de strâns: deci nu-s grăbit.” Se mai învârte prin odaie, / Apoi se-oprește, se îndoaie Cu greu de șale și oftează / În timp ce pe cherșin se-așează. Nu știu, cherșinul a crăpat / Sau lupul o fi strănutat Când să se-așeze a voit, / Căci numai ce l-a auzit Pe iedul mijlociu cum spune: / „Să ai noroc și toate bune
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
din piele sau din bronz. Se pare că omul purta o platoșă. Voia să verifice, dar văzându-l cum se apropia, milogul se grăbi să se desprindă din strânsoarea potrivnicului, care continua să mugească de durere. Îndreptându-se brusc din șale, cu o iuțeală nebănuită pentru Înfățișarea sa masivă, se ridică În picioare și o zbughi de partea cealaltă a străzii, strecurându-se printre trecătorii care se apropiau curioși și făcându-se nevăzut În masa de capete, după ce Îi adresase poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pași, Bahluiu, sireacu! Oi, oi, oi! - se vaită cel gras. Oi, oi, oi! Nu-mi mai aduce aminte! Ce rușine! Cum m-au azvârlit, ca pe-un bolovan! — Așa-s turcii, spuse spătarul. Noroc că era apa mică și ai șale mari. Dar și așa, dacă nu-ți eram credincioși eu și bietul Broanteș, treceai în lumea drepților. Am sau n-am dreptate, măi Broanteș? adăugă spătarul, întorcându-se în șa spre celălalt tovarăș de drum, care asculta cu atenție, cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
părți, cu atât vei băga de seamă că are mai multe scorburi. Fie voia ta, preacuvioase! răspunse Vulture. Apoi întorcându-se spre cel gras: — Măria-Ta, oare dacă-i despovăra calul de augusta-ți greutate, n-o fi mai bine șalelor dumitale și sufletului acestui vrednic dobitoc? Voi pogorî, căci așa mi-a fost scris, suspină cel gras, privind cu spaimă la tătărușii care-i făceau semn cu săbiuțele să coboare. — Mărite han - grăi înălțând capul Vulture - dă-mi voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vrea să te cunoască, dar nu cutează. Dacă ea nu cutează, eu cutez și rogu-te dară... Dar aici glasul i se poticni și nu mai sfârși. Barzovie-Vodă, cât de întristat era, prinse a zâmbi și se îndreptă imperceptibil din șale. — Cu mare plăcere! - zise el căutând cu ochii. Dar unde este? Iovănuț se dădu la o parte și din spatele lui răsări Huruzuma. Ea veni cu capul plecat, își îndoi mărunt genunchii în fața lui Barzovie, apoi îl privi numai o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
această tânără slujitoare nu pare să dea temei vorbelor tale. — Luminăția-ta, eu, odată, acu vreo zece primăveri, am căzut de pe cal. Fugăream un polak, când murgul mi s-a împiedecat și m-am dus drept în - să mă iertați - șale. De-atunci, cu toate că nu-mi venise sorocul, mă uit la muieri cum mă uit și la dumneata: cu stimă. Roșeața din obraji nu-i a trupului, e-a așternutului în care cu nevinovată desfătare am dormit. „Doamne, cum le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și cu sfiiciune ochii. Episodul 80 POLITICEȘTI Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile cazacilor peste Nistru, tinerețea nepotolită a Ruxăndriței, junghiurile din șale și masa copioasă îl făcură să ațipească puțin. într-un târziu, deschise ochii și-și aduse aminte de ceva. Se întoarse spre Ximachi vistiernicul: — Ei, ce zici? — Ei, ce zici? - făcu și papagalul. — Date fiind împrejurările în care ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l să se ridice. Ce spui tu, spătare... gâfâi Barzovie-Vodă, scuturându-și veșmintele. Pe-aici altă dată au călcat pașii marelui Ovidiu. Pe aici nu cred să fi ajuns - răspunse spătarul. Mi se pare, după cum au început să mă doară șalele, că suntem mult mai sus de Chilia. — Ce vorbești?! - se sperie Barzovie-Vodă. Păi ce pământ am sărutat eu. — Ne lămurim noi îndată - zise spătarul, apucând înainte pe o cărăruie, ce se întrezărea prin stufăriș. Făcură semn de rămas bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
senatorii îi făcură loc și - o, Zeule! - îl văzu pe însuși Caesar plin de cuțite, horcăind. „Dă-i, ce stai?!”, strigă Brutus. înspăimântat, Toto căută cu ochii un loc liber pe trupul lui Caesar găsind unul mai jos puțin de șale și înfipse tremurând furculița. Caesar gemu încetișor, întoarse capul, deschise un ochi și șopti: „Dacă până și Toto...” mai zise Caesar și capul i se prăvăli pe umăr. Episodul 167 VISUL DE AUR Pe la mijlocul nopții, după ce dormise câteva ceasuri bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ramza-Pașa. — Aici stă? - șopti Vodă. Păi n-a plecat în toamnă? — Nu - răspunse vistiernicul. A zis că mai stă, că-i place la noi. — Bine, el ca el, da’ restu’? - făcu Vodă, arătând cu capul spre ușă. — Pașa suferă cu șalele - zise Ximachi. I-am trimis două slujnice, să-i pună lipitori. Vodă nu mai zise nimic. O luară pe niște scări în jos spre pivniță. Un șobolan lung, costeliv, le tăie calea, se uită la Vodă și se aruncă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și nici dumneata nu ești. Mai ia, te rog, o portocală. Episodul 223 PASAGERI NOI După acestea, discuția continuă mai liniștită, mai firească. Negustorul Georgios îi spuse călugărului nostru câte ceva despre familia lui și i se plânse de dureri de șale, din cauza tangajului. Metodiu, la rândul lui, îi povesti cum arată Roma, cam ce fel de om e papa, cât costă la ei untdelemnul, icrele. I-auzi! - se miră căpitanul auzind de preț. — Da, și toate sunt așa - întări Metodiu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adus cumătru de la nepoată-mea și-acu l-am trimis pîn-la farmacie cu el să-mi ia și mie alifie d-aia, na, că iar am uitat cum Îi zice, revol... nu știu, că Începe ca revoluția, că mă dor șalele de-mi ies ochii... revol... revol... — Revulsin. Așa, așa, ăsta e. — Se folosește măsura specială din cutie. Măsura are o capacitate de 5 gr. Pentru copiii de la 1-3 luni. — Păi Dănuț al nostru are un an. Uite că scrie aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a fost rău? — Ei, rău, bate-te peste gură. Făcui niște salată de zarzavaturi pentru la iarnă. Fo cinci chile. Aoleu, măiculiță, ce-am mai muncit la iele. Spală-le, curăță-le, taie-le, dă-le pă răzătoare. Mă dureau șalele de gîndeam că m-a tăiat cu fierăstrău, picam dă somn da nu mă lăsai pîn nu... și cînd să-mi hodinesc și io oasele, unde Începură să urle cîinii dă ziceai că vine cutremuru. Nu-nchisei un ochi toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Pohoață. Îhî! aprobă Cristi, aplecându-se sub camion. A frânat brusc. Ceva i-a sărit în față ori era un obstacol pe drum din pricina căruia a fost obligat să oprească. Nu, domnule inspector, nu-i asta! Cristi se ridică de șale și îl privi mirat. Nu-l incomodă nimic la condus! spuse repede olteanul. Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, l-ar fi luat peridocul înainte ori uitați-vă că acesta nu derapă de loc. E bine mersi la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a acestuia. Fermă și scurtă, așa cum trebuie să fie orice salut între doi bărbați. Avea pal mele aspre și degetele umflate la încheieturi de reumatism. Bătrânul dădu noroc și cu Vasilică după care se întoarse spre Cristi. Se îndreptase de șale, încrucișându-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă conversația, să spună ce îi adu sese acolo. Cum merge treaba? întrebă Vasilică, arătând cu capul spre zlătarii din apă. Starostele tresări la auzul întrebării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreme reușim să scoatem cât să avem cu ce să cumpărăm de ale gurii, venim aici. Când n-o mai fi aur, ne mutăm în altă parte, că sunt destule pâraie în munții ăștia. Cei cinci bărbați se îndreptaseră de șale, oprindu-se din lucru. Acum, îi priveau în tăcere pe cei străini ce sosiseră în tabăra lor. Aș vrea să-mi arătați și mie cum spălați nisipul aurifer. Nu am văzut niciodată cum se face, rosti Toma cu voce scăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să vă arătăm și ăsta cum funcționează? Acum își scosese luleaua din gură și o ținea în căușul palmei. Toată suflarea șatrei se uita la ei. Femeile se opriseră din mestecat în ceaun, în timp ce bărbații din apă se ridicaseră de șale așteptând să vadă ce se întâmplă pe mal. Atmosfera devenise dintr-o dată ostilă iar Cristi avea impresia că toți îi privesc amenințător. Nu, spuse el repede, nu-i nevoie. Se îndreptă totuși spre construcția rudimentară, pe care o examină aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rătăcirile - de la anarhism și ateism pînă la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sînii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus-numitului Krușevan. Sămînța căzuse pe un teren fertil. Călătorul francez Duchelle va publica În luna mai a anului 1921 (crezînd că revoluția Îl măturase de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
udul”, adică diabet, o prostată, când ai vătămătură (dureri în capul pieptului) se folosesc:rădăcină de iarbă mare, bine pisată și, uneori, fiartă. Se pune călduță pe locul vătămăturii; alteori numai pisată, rece se pune pe buric, ca să „tragă” de la șale; - rădăcină de boz pisată; pomușoară și frunze de zelnă se zdrobesc, se stropescă cu apă și se pun la buric;otavă de pelin se pisează, se pune în vatră cu spuză și apoi se pune pe buric. Legătoarea este bună
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era de fapt o catrință -n.a.) țesută din lână neagră cu dungi roșii. N-am știut ce altă denumire să dau acestei din urmă îmbrăcăminte, căci totul constă dintr-un șorț lat de trei până la patru picioare, legat în jurul șalelor, așa încât capetele să se încalece într-o parte. Îmbrăcate în felul acesta, femeile mu pot face decât pași mici; de aceea obișnuiescă să ridice un colț pentru a-l băga în brâul din jurul mijlocului. Pe partea de josă a trupului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dar exista o căldură tainică În vorbele lui. - Și nu numai al lor! Îl Încolți poetul. - Vino cu noi! repetă celălalt. Să-l răzbunăm pe ultimul Împărat, acvila asasinată. - Cu voi? Cu Ordinul Templului? șuieră priorul. Monerre se Îndreptă din șale. Apoi Încuviință Încet. - Cum ai descoperit? Nu era dezamăgire În glasul său, ci doar surprindere. Stânjeneala unui copil surprins În timpul unui joc interzis. - Am fost sigur atunci când ți-am auzit cuvintele. Povestirea călătoriilor dumitale și obiceiul despre care mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui, recunoscu figura impunătoare a lui Arrigo. Filosoful era aplecat deasupra lui. Părea pe punctul de a-l ataca iar. Zvârlind din picioare cu disperare, Dante se târî pe spate, dându-se Îndărăt cu câțiva pași. Apoi, arcuindu-se din șale, izbuti să se ridice În picioare și să scoată daga. Dar Arrigo nu părea ca ar fi vrut să Îl amenințe. Întinse mâinile spre el, arătându-i că era neînarmat, și i se adresă pe un ton potolit. - Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
micuței Barbara... Aceste mici pelerinaje domestice se desfășurau, invariabil, În stil mare: două subrete, automobilul particular - sau Însuși domnul Blaine când era disponibil - și deseori un medic. Când Amory s-a Îmbolnăvit de tuse măgărească, patru specialiști dezgustați, frânți din șale deasupra patului, au schimbat Între ei priviri nimicitoare; când a făcut scarlatină, numărul Îngrijitorilor, inclusiv doctorii și infirmierele, a ajuns la paisprezece. În ciuda acestui lucru, sângele fiind mai gros decât supa de pui, Amory s-a Însănătoșit. Familia Blaine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
uriaș, Înnebunit, vopsit ca un tigru. O jumătate bună din lumea de la gară căsca gura la ei, oscilând Între compasiune Îngrozită și veselie gălăgioasă, iar la apropierea lui Phyllis, căreia-i cam căzuse falca delicată, cei doi se frânseră din șale și emiseră uralele colegiului cu voci puternice, răzbătătoare, adăugând la sfârșit numele lui Phyllis. A fost deci ovaționată zgomotos și escortată cu entuziasm În campus, cu o suită formată din vreo cincizeci de flăcăi rurali, În râsetele Înăbușite a sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]