227 matches
-
precădere icoanele pe sticlă, în cea mai mare parte absolut irelevante din punct de vedere artistic, imposibil de localizat stilistic altfel decît prin mimetismul greoi față de precedentele istorice (Nicula, Gherla, Făgăraș, Brașov) chiar mizează explicit pe o ingenuitate nu o dată șarjată pînă la ostentație, în vreme ce icoanele pe lemn au mai curînd năzuințe canonice și exigențe de atelier specializat. Dar dincolo de aceste caracteristici imediate este greu de stabilit cît mai este icoană în aparența și în substanța acestor produse care aspiră mai
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
Iulia Alexa Al doilea roman al lui Salman Rushdie, apărut pe piața românească, e o ficțiune complexă, cu o atmosferă exotică de lume postcolonială și postmodernă, în care umorul de toate nuanțele, absurd, rafinat și sec ori șarjând grotesc contururile realului, parodia și jocul narativ, fac din această carte o provocare intelectuală, mai greu de citit, e drept, cu mai multe niveluri de semnificare, dar care, o dată parcursă, se constituie într-o experiență de lectură extraordinară. Rușinea poate
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
începe: ,Calistrat Hogaș redă..." Iar Călinescu avea el un gest, cînd se enerva, parcă-l văd, se lovea peste mîna lui grăsuță, pe care o ținea la piept, cu cealaltă palmă. Așa făcea... În Scrinul negru, de exemplu, personajele sînt șarjate, orice autor carichează lumea, nu poți să iei imaginea drept document. Dacă vrei să știi ce s-a întîmplat, deschizi o carte de istorie. Și totuși, oamenii citeau literatură ca să afle. De-asta făceau coadă la Delirul, de exemplu. Credeți
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
pe vremi, odată,/ A mele stihuri de aramă/ Cu proza ta cea nesărată.” Destinatarul presupus este Octavian Codru Tăslăuanu, co-director al Luceafărului, împreună cu Goga și Al. Ciura. Între Goga și Tăslăuanu a existat o vremelnică răceală, pe care Topîrceanu o șarjează. În nume propriu, de astă dată, îi va scrie celui din urmă, în revista „Însemnări literare”, niște Catrene improvizate: „Ca o cometă fără coadă/ Ai apărut pe firmament,/ Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă - / Dar n-ai talent.”. Vocile
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
nu ca să mă pot apropia de ele, ci ca să găsesc motivele pentru a mă depărta. Îmi stârneau repulsia mai ales femeile dispuse să exhibe - ele între ele - o vulgaritate de care nu se jenau, ci erau mândre și chiar o șarjau. În orice caz, nu aveam nici o îndoială că, atunci când eram îndepărtată, ceea ce nu trebuia să aud era abject, era murdar, dezgustător. Nu simțeam interdicția ca pe un fruct interzis, ci ca pe o intuire a urâțeniei lumii. (Acel resentiment împotriva
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
materialismului istoric marxist sau a ceea ce ține de experimente, eu le-aș spune mai în acord cu realitățile epocii, și care țin de expresie". "Formalismul" astfel înțeles are un caracter ambiguu, putînd fi progresist sau conservator. De exemplu "formalismul rus", șarjînd "o întreagă societate feudală întîrziată, simbolistă", ar fi "revoluționar", însă în alte împrejurări, "cînd, dimpotrivă, situația socială și istorică se află în mișcare, în profundă transformare, sau cînd progresele științei și ale tehnicii sunt în mișcare și în profundă transformare
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
cu propria urină și nici momentul în care El se cacă într-o pungă, Ea ținîndu-se de nas, ci tocmai acea acalmie în care replicile încearcă parcă să pună surdină ororii. Într-un fel, Dorbanțu preia o serie de gesturi șarjate după logica unei expresivități mai puternic marcate specifice spectacolului de teatru, unde actorul trebuie să realizeze o priză directă cu spectatorul. Din păcate, nu și aceasta este logica filmului filtrat printr-o mulțime de medii care fie amortizează, fie intensifică
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
ca ofițer la Ckaransebesh, Ralph Thomason e per-ma-nent înconjurat de indivizi pe care-i cheamă Mockanu, Butalka, Phyulip, Gygyll și de cuceritoare Yulyanne, Corynne, Myhayelle, Chiyare, Viviane și Cklawoodyi. (Exclud ipoteza unui travesti pamfletar. Onomastica e atât de transparentă încât șarja de-vine gratuită.) Singurele nume proprii care respectă ortografia sunt ale autorilor din care Thomason, împreună cu Rudoiu, citează copios. Căci publicul lui, identificat mai sus, se dă în vânt după așa ceva. N-are momentan titlu e un roman snob, despre
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
specifică în genere modernismului copt care-și zice postmodernism (o tentativă de clasificare a turbulenței din care a fost inițial alcătuit) și în particular seriei optzeciste a poeziei noastre, căreia Stratan îi aparține. Însă pe cînd comilitonii săi de generație șarjează cotidianul, traducînd în limbaj burlesc cutumele, automatismele, poncifele acestuia, poetul în discuție se urcă pe un platou mai înalt, de unde urmărește mecanismele universale pe care le transcrie cu o neliniște și cu o incredulitate ce dibuie fondul lor. Miza discursului
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Ridicând însă ștacheta atât de sus, e puțin probabil că o atare dorință ar putea fi, vreodată, îndeplinită. Nu numai în ceea ce-l privește pe autorul Inspecțiunii. Să nu uităm că însuși Caragiale trece nonșalant pe lângă profunzimile personalității lui Hasdeu, șarjând superior (și nu o singură dată) „mofturile” spiritiste ale acestuia. Ar trebui să conchidem că nu-i e dat niciunui muritor, fie el oricât de inteligent, să-și înțeleagă (citește: să-și înțeleagă cu adevărat) semenii. E, până la urmă, blestemul
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
O copilă de boieri ieșeni, din Iubim de Octav Dessila, dă clasă bucureștenilor, cîștigînd repetat curse de cai pe hipodromul Capitalei. Idealul unui copil de burghezi la 1900 e să devină maior de roșiori, cavalerist deci, și își anticipează cariera șarjînd asupra slujnicei care prepară cafeaua. La balurile garnizoanelor, roșiorii sînt vînați cu deosebire de infatigabilele silfide, măritate sau feciorelnice. Un ofițer de roșiori al lui Bacalbașa epatează societatea "țivilă" cu versuri, dar la instrucție își maltratează sălbatic soldații. Fred Vasilescu
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
o cronichetă din Cahiers du cinéma-ul degradat (de cînd Frédéric Strauss nu prea mai publică aici, iar Thierry Jousse nu mai e redactor șef), că Marfa și banii ar suferi de un minus de "elaborare" poate fiindcă invenția nu e șarjată de un autor omniprezent și atoateștiutor? C.P.: Din cauza asta - pentru că m-ați întrebat despre crima din film - spectatorul poate rămîne nedumerit: cine i-a omorît pe oamenii ăia din Jeep? Este justificată nedumerirea. Dar în convenția pe care am încercat
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
cu tot cu recuzita ei pompieristică aceasta este instrumentată erotic sau ironic servind, spre exemplu, construirii unui fictiv profil eroic al adolescentului miop. Este un mod de a deghiza afecte, de a se proteja și în cele din urmă, chiar de a șarja ironic. În familia lui Michael Ehrenreich nimeni nu mai crede în comunism, de la tată la mamă toți tânjesc după produsele pe care unchiul Heintz (Ignaz Kirchner) rămas în Germania Occidentală le transportă ilicit. Comerțul viu cu Vestul se traduce de
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
neliniști sunt expresia unei nevoi legitime de unitate în soluții, a găsirii numitorului comun, a liantului salvator. Vulcănescu pare analistul cel mai potrivit să survoleze aceste căutări. În schimb, finul eseist nu poate opune peisajului policrom al unor inteligențe ce șarjau disjunct decât soluții simpliste (imperativul românismului, pedalarea spre valorile rurale) care, ele singure, îi trasează limitele și-l așează sub vremuri, sub tutela propriei viziuni geometrice: ""oricât ar fi cineva de inteligent și oricât de mare ar fi plasticitatea lui
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
cele care o acompaniază are ceva din atmosfera vechilor piețe de sclavi, nu doar prin controlul medical al imigranților care se izbește de pudoarea și demnitatea unora, cît mai ales prin negocierea căsătoriilor, biletul intrării în Lumea Nouă. Crialese chiar șarjează puțin în scena în care imigranții sunt direcționați pe diferite coridoare în șir indian, coborînd încolonați de la un palier la altul pe scări pe muzica sugestivă a Ninei Simone. Marele ceasornic birocratic funcționează exemplar, și asemeni rondului pe care-l
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
li se sustragă, un anumit spirit pe care, mai mult sau mai putin întîmplător, îl reprezintă în context. Însă pe lîngă faptul că, din punct de vedere muzeografic, expunerea s-a făcut într-un mod extrem de echilibrat, fără a se șarja o componentă în defavoarea celeilalte - adica și fără puseuri de narcisism, dar și fără atitudini de opereta, pseudoreverentioase, de gazdă carpatina cu un bimilenar exercițiu al ospitalității -, expoziția are cîteva caracteristici generale care nu trebuie ignorate. Iar cea mai importantă dintre
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
mea vor trece...), autorul ‘adevărat’, să zicem așa, nu poate fi decât Macedonski. Scuturat de poezie, și lăsat, la judecata satirei, doar cu pretențiile. Pe când Unui poetrastru e un atac epigramistic lipsit de orice sare și piper, Da... nebun!, care șarjează Castele în Spania, una din fantasmele cele mai reușite ale aceluiași Macedonski, pare un moft vehement, scris pe limba criticului social, nu pe aceea a poetului: „Mulțime brută și ingrată!/ Cu-a mea cântare nu putui/ În via- ță-mi să
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
bună ocazie pentru regizorul Mona Chirilă, lector la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere - avînd un bogat palmares artistic în teatrul de marionete, dar premiată și pentru producții experimentale cu studenții și alți actori (Miriam Cuibuș, de exemplu) - să șarjeze grotescul situațiilor, exploatînd cu enormă fantezie momentele dintre scene, unele sugerate de text, altele special create. Mă gîndesc la "duetul" Agafia Tihonovna (M. Kantor Melinda) și Kocikariov (extraordinar Kardos M. Robert) din prima parte, la comicul de situație subliniat de
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
precădere icoanele pe sticlă, în cea mai mare parte absolut irelevante din punct de vedere artistic, imposibil de localizat stilistic altfel decît prin mimetismul greoi față de precedentele istorice (Nicula, Gherla, Făgăraș, Brașov) chiar mizează explicit pe o ingenuitate nu o dată șarjată pînă la ostentație, în vreme ce icoanele pe lemn au mai curînd năzuințe canonice și exigențe de atelier specializat. Dar dincolo de aceste caracteristici imediate este greu de stabilit cît mai este icoană în aparența și în substanța acestor produse care aspiră mai
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
unic. (Ceea ce ar fi, ca procedeu, perfect exsanguu și, în consecință, inadecvat unei cărți în care sângele țâșnește de peste tot.) De fapt, Mușina are ce are cu orice tip de discurs care s-ar putea preta oficializării. Așa se explică șarja la adresa semioticii (sunt delicioase paginile care transcriu prelegerile lui Florin Angelescu Dragolea, dedicate, fără excepție, lui Proust) sau, la celălalt capăt al spectrului, hiperbola marotelor privind insuportabila ușurătate a studenților de azi (Bubu și Lulu fiind două splendide fantoșe modelate
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
vitalitate pe care o deține protagonistul irumpe în luciditate, într-un spirit critic mîhnit. Neatins de vreo dificultate a propriei materii, se orientează asupra ambientului social pentru a se putea confirma suplimentar. Ia naștere astfel un album de figuri pitorești, șarjate cu umor sau cu sarcasm: „Domnului profesor de limba franceză îi e cald/ stă dezbrăcat/ doar în chiloții săi francofoni/ roșii cu dungi albe și albastre/ pe balconul plin cu ziare cu sticle goale de votcă/ cu mauale de liceu
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
Apolon, crezului meu,/ Mă topesc tainic, însă mereu/ De ale patimilor orcane” (Amicului F.I.). Aici stă explicația bipolarității romanului. Codificarea e o consecință, nu un accesoriu. Exercițiul gigantesc al Florinei Ilis e un act empatic de mare intensitate, nu o șarjă. De altfel, însăși imaginea lui Eminescu, așa cum se detașează ea, e un indiciu categoric în acest sens. Poetul nu apare nicidecum idilizat. Scenariul n-are nimic de melodramă, destinul nu se pretează romanțelor kitsch. Dimpotrivă. Tușele sunt adeseori crude, dar
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
acestea, cu protagoniști ce par unul și același, scot la vedere schelete culturale, mitice ori de basm (Epopeea lui Ghilgameș, Odiseea, romanul cavaleresc, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Noul Testament etc.). Măreția hipotextelor basculează, și aici, în ridicol și șarjă: de pildă, ceea ce se anunță ca un turnir de arme nu va fi decât un joc de table; lui Kanel, prietenul cu care vânase lei în vechime, întors din Împărăția Umbrelor, Nazaret îi oferă iubita pentru a-l salva de la
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
de citit și apoi de scris și de vorbit despre ce a citit poate, prin însumare, să-și facă și o imagine de ansamblu asupra literaturii române actuale. Cerîndu-i-se să definească stadiul în care se află ea, Dan C. Mihăilescu șarjează în stilul lui afurisit, dar dreptate - are: Suntem demult experț în arderea etapelor. Acuma ne aflăm în plină recuperare, refacere, revenire la simțri și normalitate. Ne sincronizăm din nou, ca în anii ’60-70, când intraserăm taman bine pe țeava psihologismului
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
divorț la fel de neoficial pe cât fusese cununia, și aceea a copilului la patruzeci de ani, obligat de boala mamei să se comporte în acord cu vârsta, dar rămânând, la urma urmelor, un simplu fiu și nimic mai mult. Prima criză e șarjată ironic de vocea din off de care pomeneam. A doua nu îngăduie însă asemenea clovnerii: „Zelda îmi zgândărise cele mai traumatizante complexe, înrădăcinate în animalitatea mea elementară. Indiferent ce i-aș fi spus, ar fi sunat a gargară atât timp cât ea
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]