343 matches
-
în furtună / Cu Doamna Basarabia” (Decebal la Vadul lui Vodă). Trecutul și prezentul, legenda și istoria, imaginarul și realul, soarta țării și soarta lumii se întâlnesc în ritm de colindă populară: „Colindă, colindă / Poposiră-n tihnă, / Crai înalți de-o șchioapă, / Cu obraji de ceară, / În ajun sub seară / [...] Că în umbra nopții, / Stau la pândă lupii / Slujitorii Morții / Împrejurul stânii / [...] Trădătorii lumii, / Adunați cu lașii, / Din taigaua rece / Și din Kazahstan, / Spre Munceștii noștri, / Își îndreaptă pașii” (La Muncești). După
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
care voia să-l imprime Olaru tineretului anului 1949, s-a văzut din materialul de mai sus. f. „Dăm educație tineretului în spiritul ascuțirii luptei de clasă contra chiaburimei” De fapt, aceasta era lozinca ce apărea cu litere de-o șchioapă pe manșeta cotidianului ultra-comunist „Scânteia”, lozincă ce a fost repede preluată de papagalii de pe la județe, conform instrucțiunilor primite pe linie de partid. De altfel, toate ședințele din epocă începeau obligatoriu cu „momentul politic” unde tov. secretar de PMR sau de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cu creionul chimic (la mare modă atunci!), dar, se pare ea manoperă avusese conflicte grave cu biata limbă română în cele trei-patru clase pe care, bănuim, le terminase deoarece, atât caligrafia cât și (mai ales!) ortografia merg în brânci de șchioape ce-s! Dar, cred că ar fi cazul să dăm citire „docomentului” ca să vedem ce mari probleme îi frământau pe sătenii din Popești. Pentru „frumusețea” introducerii, eu cred că merită s-o citez, în original: „...noi membri org. de bază
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
București care, pătruns de un înalt simț patriotic, refuza mobilizarea la locul de muncă în favoarea încadrării în rândurile trupei combatante a unui regiment de artilerie unde efectuase o concentrare în răstimpul 28 septembrie 1939-19 aprilie 1941. Cu litere de-o șchioapă, unul din furierii Ministerului scrisese crezul bătăiosului rezervist: „NU ÎNȚELEG CA UN BUN ROMÂN ȘI OM TÂNĂR SĂ STAU LA O INSTITUȚIE UNDE MĂ POATE ÎNLOCUI CHIAR ȘI UN PENSIONAR, PE CÂT TIMP LOCUL MEU AR FI LÂNGĂ ROATA TUNULUI, ALĂTURI DE
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
i-a adunat pe toți și la plecare, la terminarea pelerinajului. Ajung la mănăstire. Pe stâlpii de iluminat public din zonă, o mulțime de afișe rudimentare : pe o foaie format A4, îmbrăcată în „cămașa” de plastic, litere mari de-o șchioapă, stă scris „Orice țigară aprinsă este tămâie adusă diavolului !”. Pe același stâlp, dar de o înălțime mult mai mare, era prinsă cu sârmă un fel de tăbliță-indicator, cum sunt indicatoarele turistice montane, numai că, în loc de semne turistice, stătea scris sec
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fi acceptabilă. Mica publicitate adeseori suplinește umorul, căci poți citi, de pildă: Pierdut iapă sură, găsitorului bună recompensă. Pe ultima pagină știri externe, trei-patru știri cu litere cât puricii. Alături, în schimb, tot pe pagina externă, cu litere de-o șchioapă reclamă la Seara Bănățeană a Continentalului ori la Crama Bastion, locuri unde unii redactori sunt primiți cu mari onoruri. Dacă răsfoiți cu sinceritate acest ziar într-o frizerie, să zicem în cea de pe Bd. Republicii, unde pentru un tuns și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Pe terenul bătătorit erau atîtea monezi că unele erau încălecate peste altele. În jurul mătcii era gol, parcă era un loc afurisit. Izbeai moneda și ea mergea dur-dur pe lîngă matcă și cădea la o distanță mult mai mare de o șchioapă. Dinu se roagă la Dumnezeu și izbește moneda cu putere de scîndură. Aceasta, moneda, sare și se oprește destul de aproape de matcă. Inima îi bate cu putere, să-i spargă pieptul. Toți strigă într-un glas: Ne-a ars, culege tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
petlițe de plutonieri-majori. O meritau, domnule, ce mai! Păcat că nu aveau la îndemână un aparat de fotografiat care să imortalizeze această imagine, unicat în istoria omenirii, despre care mâine va scrie toată presa din lume cu litere de-o șchioapă și despre care se va vorbi la toate posturile de radio și televiziune... "...Patru infractori periculoși, patru teroriști însoțiți de un câine feroce, patru dușmani ai poporului de o cruzime înfiorătoare, au fost, în sfârșit capturați, anihilați, încarcerați. După o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
miaune sfâșietor. Lamentația îl amuză însă pe copil, care râde înveselit, pare a se distra copios: „l-a părăsit mama lui”, ține să explice una dintre femei, cu vizibilă intenție de a corecta reacția surprinzătoare, „cinică” a omulețului de-o șchioapă. Care, derutându-ne și mai tare pe toți... trei, replică prompt: „Foarte bine” (foarte bine că l-a părăsit!). „Cum adică foarte bine”, întreabă vădit intrigată una din însoțitoarele lui. Nepăsător, copilul nu mai răspunde însă. El a spus ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tare pe acea admi ra bilă morală mic burgheză, dispărută cu vremea din fizionomia În general surâzătoare a acestui oraș, mi-am petrecut Întreaga copilărie, până În pragul primei adolescențe. Pe Întunecatul general Boteanu de peste drum de noi și de bordelul șchioapei Îl vedeam zilnic ieșind din casa lui veche și posomorâtă, cât o cetate, cu ziduri mucede și cu duzi bătrâni; ca și pe institutorul G.D. Scraba, mândru de mustățile lui, autor al cărților de citire răsfoite de mai multe generații
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui, pe pământul ferm. [...] Mai 1952 Cartea a șaptea Lumea deocheată a femeilor Florile dulci-otrăvitoare din grădina fermecată a lui Klingsor; sau ceva despre femeile și casele lor cu perdele mereu lăsate din Bucureștii de acum peste cincizeci de ani. - șchioapa, Pica, Măndica, tanti Berta și madam Gonda, Mitică Buzatu și Iancu Chelbosu erau „țațele“ și protectorii sutelor de „femei cu condi cuță“ din cartierul În care s-a născut și a copilărit memorialis tul. - „ Testamentul“ lui François Villon și cântecul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sălaș de acum peste o jumătate de secol al curvelor, al sutelor de curve de pe maidanul și din hotelul Duca, de pe străzile Belvedere, Brezoianu, Câmpineanu, Domnița Anastasia și intrarea dr. Marcovici, găzduite, dichisite și dădăcite de patroanele, de „țațele“ lor, șchioapa, Pica, tanti Berta, ovreica, madam Gonda, unguroaica, și țiganca Măndica, pro tejate de eroii inimii lor, Iancu Chelbosu, Mitică Buzatu, Gonea și de eroul Între toți eroii bordelurilor, Victor Talianu, pe care l-am văzut mort În furgonul Morgii, ucis
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urăsc! se dezlănțuie Alexandru. Mă rog, cât mă rog să vină odată și aceea zi a răzbunării! Altfel, ce sens ar avea viața mea?! Am crescut în această ură pe care am hrănit-o an de an. Eram de-o șchioapă și prima mea amintire este fuga din Constantinopolul în flăcări. Și crezi că vor fi pedepsiți, undeva, cândva, pentru tot ce-au săvârșit? șoptește Maria. Cred!! își afirmă cu tărie Alexandru nestrămutata credință. Apusul și Răsăritul și-au dat mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de răul iubiților mei unchi ce umblau să-mi ciumpăvească nasul, urechile... Și, în marea lor generozitate, au promis să-mi scoată numai un ochi; vezi bine, "însemnat" nu mai puteam fi uns domn... Și nu eram decât de-o șchioapă... Dihonia a început cu fiul cel mare al Voievodului, Iliaș-Vodă. Doamna Stanca, mama fratelui său vitreg Ștefan, a uneltit să-l otrăvească pe Iliaș, ca să-și vadă feciorul încoronat. Iliaș-Vodă a înșfăcat-o de păr și a înecat-o în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am căutat să îmbin cu dăruire munca de educator cu aceea de iubitor al scrierii de poezie și proză, rămânând credincioasă cugetului meu, iar această mărturisire este ca o spovedanie, o eliberare sufletească. Cea dintâi dezamăgire Eram doar de-o șchioapă și vroiam musai să fiu școlăriță. Mi-am pregătit trăistuța cu abecedar, caiete și chiar un penar (de la Oltea, sora mea mai mare). Când la 15 septembrie clopotul școlii și-a lansat ecoul în tot satul, n-am stat mult
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bine educată, ș-atunci aș putea suferi viderea d-tale, dar în halul acesta, o, ceriule! mă sparii!“; „Ei!... geaba, geaba!... cât îmi bat eu capul să-l mai cioplesc... să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă.“ Replica masculină se auzea rar și înfundat, părând să se adreseze nu femeii, ci de-a dreptul mie: „Las’ că d-neei cucoana nu se mai catadicsește să caute de gospodărie... să facă cozonaci, pască, păstrămuri, dulceți, vutci, vișinapuri
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mai mult o stare de confuzie. Aceeași incertitudine, ilustrată cu ajutorul lui „parca“, este redata și într-o alta caracterizare a doicii: „Ce femeie fără vârstă, ce mers straniu, parcă s-ar fi trudit o viață întreaga să calce ca o șchioapă, și acum ar încerca să meargă firesc“. Nimic nu e sigur: „mi s-a părut că umblă cineva pe coridor“. Nazarie are simțiri stranii: „să simți cum cineva se apropie de tine și se pregătește să te asculte, cineva, pe
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ceva suspect, trebui să admită judecătorul. (Revista conservatorului de muzică LIRA protestă energic. La reprezentația cu "Nunta lui Figaro" au fost bătute trei plasatoare și o solistă.) Să recapitulăm, mai zise judecătorul. Iar ziarele se lamentau pe titluri de o șchioapă: "Poluarea oceanelor crește pe zi ce trece." Așa că a trebuit să-l condamne pe Gough la moarte. Înainte de execuție, a venit un înalt funcționar în celula condamnatului, garantându-i grațierea și chiar și o frumoasă recompensă. Pentru asta, Gough doar
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
pot face pentru tine ? Bună, Erotida, ți-aș răspunde, dar mă sfiesc de cititorii acestei reviste.) Astea fiind zise, Săraru are totuși forma lui joasă de vitalitate epică o răutate limbută, clevetitoare : personajele lui ba poartă tocuri ascunse, de două șchioape, pentru că altfel ar trebui să se ridice pe vîrfuri ca să dea mîna cu cineva fără să se umilească, ba vorbesc cu inflexiuni care trimit la o slăbiciune ascunsă și mai rușinoasă etc. Personajele din film nu au nici măcar genul ăsta
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
liniște și un respect deosebit, strădaniile și rezultatul talentelor micilor concurenți. În drumul lor către sala de spectacol - mărturiseau învățătorii - se citea pe chipurile trecătorilor bucuria de a fi văzut din nou pe străzi grupuri compacte de elevi de o șchioapă, îmbrăcați în îngrijite costume naționale. Acest peisaj citadin, astăzi, este un fapt de aleasă mândrie pentru unii, mâhniți că patriotismul este bagatelizat și asimilat unor pervertiri ideologice gălăgioase, chinuitoare în trecutele exaltări de paradă. Este meritul dascălilor că mai păstrează
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Am motive ca acest fapt să mă bucure nespus de mult și mă duce cu gândul la acea toamnă a anului 1954, când, în calitate de profesor la cercul de artă dramatică de la Palatul Copiilor, aveam în fața mea un copil de o șchioapă, plin de curiozități, avid de înțelegere a tainelor teatrului (câte le cunoșteam și eu la acea vreme), care avea deja o personalitate puternică. Elevul din clasa a VI-a de atunci este respectatul actor de astăzi Petrică Ciubotaru, care nu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
așezé pe ea. Scoase o țigaré și o aprinse. Fuma acum și era liniștit. Avea cea mai lungé scaré din lume! Se mai uité la ea, o mai lovi de cîteva ori cu piciorul și o mésuré pe toaté cu șchioapa. Era cea mai lungé scaré, féré-ndoialé! Se aplecé, o prinse cu mîinile și Încercé sé o ridice. Dar nu reuși. Cum s-o ridice?, gîndi Nicolai Arsenievici. Nu se gîndise. Va chema, se vede, un elicopter, atunci cînd vine sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cu cele două capete îndoite în față, avea mai multe straturi și era întărit cu lamele de os, având astfel o putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trăgeau aveau vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu și erau în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, aveau una curbată ca o seceră, cu tăișul în afară: reteza alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase, cum se-ntâmpla cu scramasaxul. Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu s-a întunecat, și m-am gândit să mă-ntorc de grabă, când am auzit un glas: „Tată!“. Ansoald era și mai firav ca de obicei, dar pe față avea un puf des, se înălțase cel puțin cu o șchioapă și glasul i se îngroșase. Căldura cu care m-a îmbrățișat m-a mirat, ca și faptul de a-i vedea ochii înroșiți de plâns. Răutatea pe care n-am reușit să mi-o scot nicicând din inimă m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de obicei nu avea o problemă cu tulburările atmosferice, nu i se mai întâmplase niciodată așa ceva. Și probabil că nu era exclus ca pilotul să facă vreo greșeală elementară, transformând zborul banal înapoi spre Dublin într-un titlu de-o șchioapă pe prima pagină a ziarelor. Din instinct, se agăță și ea de scaun și simți degetele calde ale lui Neil pe cotieră. —Pardon, îi spuse. Nu-i nimic. Îmi place să simt că am pe cineva aproape. Și apoi, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]