822 matches
-
casa tatălui tău, pentru că ați părăsit poruncile Domnului și mergeți după baali“ (III Regi 18, 18). Și Ilie i-a adunat pe oameni în muntele Carmel și le-a spus atunci un cuvânt care este actual și astăzi: „Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați-I Lui! Și dacă este Baal, urmați-i aceluia!“ Vom zice, de ce se aseamănă vremurile noastre cu vremurile lui Ilie? Pentru că și în vremurile noastre este foarte multă derută. Dacă atunci preoții
Agenda2005-29-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283966_a_285295]
-
când au umblat mai mulți prooroci mincinoși? Când au existat mai multe sminteli pe pământ ca și acum? Toate acestea le observăm prin toate localitățile și pe toate drumurile. Însă proorocul Ilie ne spune și nouă că poporul nu poate șchiopăta de amândouă picioarele! Preot HORIA ȚÂRU loto-prono Lista privind valoarea unitară a câștigurilor la: PRONOSPORT din 9-10 iulie 2005: categoria I (11 rezultate) - 4 variante 25% a 318,89 lei, categoria a II-a (10 rezultate) - 20 variante 25% a
Agenda2005-29-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283966_a_285295]
-
rogi Fără să fii neapărat în viață, Adică în moartea aceasta De pământ și care se crede aici și mereu. * Sunt însemnat de fierul înroșit ori de stigmate? Același început de azi Calcă spre aceeași amiază. Mă apropii de viață șchiopătând, Durerile s-au făcut alimente Și cu puterile aerului și ale pământului Mă potolesc. Poate am stat prea mândru pecetluit De eternitate pe cer Și când am fost aruncat pe pământ Sufletul și-a refuzat carnea.
Miron Kiropol by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10234_a_11559]
-
fapt: „diminețile se dezbracă de trandafiri/ mă îmbrac în ii brodate cu roșii spini/ dorm pe geana curcubeului care plânge comete/ tu râzi pe ulița îngustă a copilăriei/ porumbel voiajor/ cu soarele din mine îți mângâi soarele tatuat în piept/ șchiopătez de prea puține cuvinte/ pe drumul albastru pictat mult prea lent// rochia îmi miroase a fragi picioarele a pietre de râu/ ți-e teamă de o magică iubire ca de o moarte/ mă încalț în visele tale fragile îți port
DANIEL MARIAN DESPRE ANGELA CRISTEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373671_a_375000]
-
București? Mă abțin, da, chiar reușesc să mă desprind și câte șapte zile, dar când ajung acasă rup internetul. Îmi place să mă plimb pe jos, cu Nic, prin diverse capitale europene. Câte 10 ore pe zi, până începem să șchiopătăm de oboseală. Care este partea cea mai bună a zilei de azi până în acest moment? De-abia urmează. O masă cu sushi. Dacă ai putea încerca orice alt job, pentru o zi, care ar fi acela? Am încercat așa, până
Un interviu din Unica de martie și cum arată revista în haină nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19097_a_20422]
-
imaginar să-mi vadă creștetul din care-mi ies încâlcite gândurile și o zbughesc ca niște șobolani sperianți pe străzi unora le este teamă, alții se bucură -Ia uite ce întâmplare, și râd ținându-se de burtă în timp ce eu merg șchiopătând îngreunată de un gând ce-mi stă ca un diavol pe umăr și se hizlește la lume și nu-mi dă pace să-mi urmez linștită Întâiul și singurul meu drum. Referință Bibliografică: Mă întâlnesc cu mine / Valeria Iacob Tamaș
MĂ ÎNTÂLNESC CU MINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357253_a_358582]
-
încoace. Florica privi mirată și chiar speriată spre Doina. ― Despre ce vorbiți? S-a plâns copilul de ceva? ― De ce anume ar trebui să se plângă? Nu, nu s-a plâns, dar e foarte schimbat și chiar la învățătură începe să șchioapete. Bănuiesc că, are probleme acasă! Florica sări, arsă de furie. ― Ce să aibă?! țipă ea. Da, recunosc, l-am bătut că nu mă ascultă, dar a meritat-o! Aflu tot mai multe, gândi Doina. ― Mi-am dat seama că un
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
Acasă > Poeme > Meditație > BUNICUL... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cu frig peste tristețe și nor pe anii mulți, Pierdut într-o uitare a timpului grăbit, Abia ducându-și anii, ce șchioapătă desculți Prin temerea de mâine, a unui rătăcit. Speranța i s-a stins în rugile spre cer... Zădarnice cuvinte, prea goale de răspuns. Atâtea gânduri sacre se rătăcesc și pier Și nu mai știe locul în care a ajuns. A
BUNICUL... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384851_a_386180]
-
Poezie > Afectiune > STRĂINI DE NOI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Atâtea gări ne-au împărțit destinul, pe lungi peroane rupte-n buzunare, sub tălpile de șine a plâns chinul, tot șchiopătând prin colbul ars în soare. Năframe îmbarcate-n bolți de gânduri, ștergeau tristețea de prin ochii goi, târam neștiutori făclii sub scânduri, arzând pustiul strâns sub pași de noi. Ne risipea cu taine line drumul, cârcei de gheață ne țipau
STRĂINI DE NOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384995_a_386324]
-
pe spate și un picior din față fracturat. Fugi cu ea imediat la medicul veterinar, care după un consult general, mi-a spus că de fapt nu este piciorul rupt (a zis el dar eu nu am fost convins, a șchiopătat multe luni și o doare și acum după ani de zile), apoi fă-i injecții, tratament cu pastile și pomezi reușind ca în maximum două luni, nici să nu se mai cunoască că a avut blana smulsă de pe spate. S-
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
Și e sfințenie, soarta, cînd uneori respiră, Eu sînt aici să facem un pas înspre iubire, Căci astfel fură toate în plan și se zidiră. O, nu, să nu vă temeți, mă bandajez cu iarbă Și, cînd mai simt că șchioapăt, îmi țin în creangă firea, Sînt rană ce nu piere, în mine o să fiarbă Pîn-o să-și afle, răul, în lege nimicirea. Și, uneori, vremelnic, m-ascund într-o pădure, Să-mi oblojesc cu plante acest necaz și soartă, Dar
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
puțin, sau nu am fost atât de pregătiți atunci să o facem perfectă (...) Nu am decât să susțin această nouă formă a legii, care aduce importante clarificări și mai ales dă curs aplicării prevederilor de justiție și drept. Până acum șchiopăta în anumite privințe”, a concluzionat de la tribuna Parlamentului deputatul pentru minorități Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România. Între adăugirile aduse de noul act normativ OUG 31/2002 sunt trecute sancțiuni aspre precum închisoare de la 3 luni la 3
Cãlugãrii lui Iustin Pârvu, cu jalba la preşedintele Iohannis: „Un acatist cãtre pãrintele Arsenie Boca va costa 5 ani de închisoare“ [Corola-blog/BlogPost/93335_a_94627]
-
cu noroc și aruncă-mă ... la loc! • Vorbim vorbe și cuvinte... Trist e când îți pierzi prezența și nimeni nu-ți simte absența (Zoltan Terner). • Ceea ce e foarte simplu nu are nevoie de explicație. • O coincidență merge, dar prea multe șchioapătă. • Cine dă nu uită. Uită cine ia. Când vorbesc nemțește mă cam dor mâinile (Andrei Bacalu). • "Raportul poliției a precizat că victima s-a sinucis singură" (extras). UMBRELA ÎNȚELEPTULUI • Proștii au nevoie de câteva promisiuni. Deștepții au nevoie de câțiva
ZICERI (199/200) – OPINIA PUBLICĂ & UMBRELA ÎNŢELEPTULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383150_a_384479]
-
Pe urmă, nimic. — Cum te simți? — Cred că am pierdut mult sânge. Mecanicul scoase un cuțit ascuțit, îi tăie cracul pantalonului și se uită la rană cu o privire de cunoscător. — O să scapi de asta, dar mă tem că vei șchiopăta toată viața... - Făcu un gest semnificativ arătând împrejur și adăugă zâmbind ironic: Așa cum stau lucrurile, poți să te consideri mulțumit, deoarece colegii tăi sunt într-o situație mai dificilă. — Au omorât deja unul. — Așa s-ar părea... De ce te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ți-ar descrie Alhambra și tu ascultîndu-l te-ai imagina În grădina leilor, deși ești sigur că nu vei ajunge niciodată acolo. Și atunci apare muțenia, o stinghereală Îți paralizează mintea și-ți Încleștează fălcile, ai impresia că judecata ta șchioapătă, Îți formulezi propozițiunile În minte, le cumpănești cu grijă și totul Îți pare banal, comun; nu mai vorbești ca să nu se vadă cît de derizoriu Îți e intelectul. Ei te caută tot mai rar, peste cîtva timp auzi o frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un an și jumătate. Doamna Watkins s-a întors să predea la clasele unu-trei după vreo șase luni. Ne întâlneam pe hol în fiecare zi, dar ne feream privirile. O recunoșteam după zgomotul ciudat pe care îl făcea când șchiopăta. Când s-a întors, unul din picioare i-a stat în ghips o lună. Era cel care arăta atât de rigid și pe care ea abia pășea. Domnișoara Moore era o învățătoare bună, pe care nu prea reușesc să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ridicând o lăbuță din spate, fiecare din ele fiind împopoțonate cu câte un pampon, și ușurându-se pe stâlpul cutiei. Mami a găsit scrisoarea, a împins-o prin deschizătură și a întrerupt-o pe Daisy în plină acțiune. Daisy a șchiopătat câțiva pași, până și-a regăsit echilibrul, driblând pe un picior. Ceva din scena aceasta îmi era cunoscut. M-am uitat fix la cutia poștală, întrebându-mă ce ar putea fi. Apoi mi-am dat seama că e de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fața lui Dumnezeu. Femeia era născătoare de Dumnezeu. Când Rita era acasă sau când el o aștepta să vină, domnea în casă o atmosferă armonioasă. Acum domnea liniștea morții. Chiar și obiectele purtau parcă doliu. Totul era dezechilibru. El însuși șchiopăta mai mult ca de obicei. Numai telefonul era insensibil, ca și cum ar fi aparținut unui alt ordin existențial. Feifel îl privea mereu ca pe un colac de salvare. Într-adevăr, târziu, către miezul nopții, telefonul începu să țârâie insistent. Feifel ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
țină cont că se lovise destul de rău. Era zgâriat pe față și în gură simțea gustul sărat al sângelui. Îl durea tare și sub genunchi, acolo unde se izbise în cădere de un bolovan ascuns între frunzele uscate de pe jos. Șchiopăta destul de rău de piciorul stâng și simțea că deja osul începe să se umfle. Rândunel! strigă el, mirându-se cât de slab i se aude vocea. Își înghiți nodul din gât și încercă să strige mai tare. Cu palmele adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vegheau și avuseseră grijă de viața lui Cristi. Moș Calistrat nu o contrazicea dar din atitudinea lui se vedea că nu dă doi bani pe amestecul acestora în toată tărășenia aceea. Cristian se ridică icnind în picioare și se apropie șchiopătând de grămada de bolovani prăbușiți. Vreau să mă asigur că am făcut treabă bună, îi explică el lui Calistrat care încercase să-l împiedice să se miște. No, deocamdată, totul pare a fi în regulă dar nu vom ști cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auziră clopotele catedralei bătînd miezul nopții, figura schiță o ușoară Încuviințare din cap, un salut Înapoia căruia am intuit un zîmbet pe care nu-l puteam vedea. Am vrut să răspund, Însă rămăsesem paralizat. Figura se Întoarse și se Îndepărtă șchiopătînd ușor. În oricare altă noapte, abia dacă aș fi băgat de seamă prezența acelui străin, Însă de Îndată ce l-am pierdut din vedere În ceață, am simțit o sudoare rece pe frunte și mi s-a tăiat răsuflarea. Citisem o descriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din Întuneric, fumînd cu nepăsare. Chipul lui rămînea Întotdeauna ascuns În beznă și numai ochii se insinuau În noapte, arzînd ca jarul. Străinul rămînea acolo, cu mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul unei jachete negre, pentru ca mai apoi să se Îndepărteze, șchiopătînd. În scena la care tocmai asistasem, străinul acela putea fi un noctabul oarecare, o figură fără chip și fără identitate. În romanul lui Carax, acel străin era diavolul. 6 Un somn dens de uitare și perspectiva de a o revedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
apucat să umblu la voia Întîmplării, ignorîndu-l pe străinul care mă observa nemișcat dinspre Puerta del Ángel. Purta același costum Întunecat și avea mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul de la jachetă. Ochii săi oglindeau crîmpeie de lumină la strălucirea unui trabuc. Șchiopătînd ușor, Începu să mă urmărească. Am bătut străzile fără nici un țel mai bine de o oră, pînă cînd am ajuns la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri și m-am așezat pe treptele care se scufundau În apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la mine și am să-ți explic cîte ceva despre Încuietori. L-am urmat prin coridoarele pe care mi le aminteam cu fresce de Îngeri și himere. Isaac ținea opaițul ridicat, proiectînd o bulbucire intermitentă de lumină roșiatică și evanescentă. Șchiopăta ușor, iar pardesiul de flanel destrămat pe care Îl purta semăna cu un văl funebru. Mi se păru că individul acela, situat undeva Între Caron și bibliotecarul din Alexandria, s-ar fi simțit de minune În paginile lui Julián Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și a cântărit-o ca un geambaș, zicându-i vesel: ești genul care pierde mereu, că există și din astea! Da, da, există și oameni din ăștia... Tina e în transă sau ca în transă. Sau nu mai e. Trece șchiopătând, piciorul drept nu o mai ascultă, prin sufragerie, simte curenții gresiei reci până sus, la coapse - ești nebunăăă!, zicea... - în hol, aceeași gresie, ajunge la ușa metalică de la intrare... Pe jos, plăcile reci, dedesubt, la subsol, apa, apa care știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]