303 matches
-
că războiul era pierdut și se gândeau să salveze Germania. România, Ungaria ca să nu mai vorbim de Italia, ce altceva făceau atunci? Toți Încercau să negocieze și aliații Îi trimiteau la ruși... Inexplicabil animal derutat, lasă, uită! Ești doar o școlăriță neatentă și Într-o dimineață de aprilie istoria a trecut pe lângă tine, ducând Într-o mașină decapotabilă un animal bolnav de urale și sânge, lasă, uită! Uită că ai Întâlnit pe Hauptstrasse mașina blindată, escortată de Înalți gradați SS, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fi putut să fie persoana, dacă nu madama de colo? Lou indică violent cu degetul mare spre biroul Lindei. Până atunci, vorbisem cu voce scăzută, așa că era imposibil ca Linda să fi auzit ceva, dar am tresărit amândouă ca niște școlărițe vinovate când s-a deschis ușa. Fliss ieși cu o figură preocupată. Respirarăm ușurate. — Ce-i cu voi două? spuse ea. Puneți la cale o revoltă? Înfigându-și mâinile În buzunarele pantalonilor, se lăsă pe călcâie. Era Îmbrăcată cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mine pentru conștiinciozitate. Ah, dar nu sunt chiar pentru călătorii, spuse femeia, deschizând pentru prima dată gura și lăsând să se audă o voce studiată. Părul Îi era legat la spate cu o fâșie de catifea, ca cele purtate de școlărițe. Altă blondă. Tare aș fi vrut să știu cum să-mi afișez disprețul. — Ne-am gândit că ar fi perfecte pentru weekenduri la țară. Știți, vara, cu capota mașinii lăsată. Vor arăta splendid pe scaunul din spate. Fliss ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
grijă. Adică, nu e chiar atât de tâmpită, nu? A zis că uitase ceva acolo și se dusese să caute. Noroc că nu i-au cerut ăia să explice de ce era lucrul respectiv În vestiarele bărbaților! chicoti ea ca o școlăriță. Voia să-l prindă cu chiloții În vine. Pariu că asta ar fi o priveliște grozavă. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc cu gura până la urechi. Și-a apucat să vadă ceva? — Nu-ș’. Tot ce știu e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a povestit, asta tot face de atunci Încoace. Adică, o urmărește pe Fliss. Știa că te-a speriat când l-ai surprins la piață. — Doamne sfinte, nici prin cap nu mi-a trecut. M-am pus pe chicotit ca o școlăriță. — Biata Fliss. Brian i-a luat urma? — Mda, iar ea e foarte enervată, Încuviință Derek. Nu ține bietul om cu sufletul la gură, bine? Cum rămâne? Am bâjbâit În căutarea unui răspuns. — De fapt, În prezent mă văd cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
deasupra mea în timp ce adorm, acoperindu-mă asemenea unei pături de gânduri rele, sub care încă mă răsucesc în clipa în care aud ceasul, cinci dimineața, și mârâi la el plină de ură, dar mă ridic imediat din pat, ca o școlăriță silitoare care are ore foarte devreme. Casa este cufundată încă în întuneric, dar pe terasă mă întâmpină mângâierea răcoroasă a unei lumini albăstrui, umede, mă așez pe unul dintre scaune cu o cafea în mână, cine ar fi crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îndepărtată. Nu prea am timp și n-ar trebui să mă aflu aici, acum. Am întins-o pentru câteva minute, dar trebuie să mă întorc imediat. Nu-ți displace părul meu? — Absolut deloc. E drăguț. Era pieptănată simplu, ca o școlăriță, având părul prins cu o agrafă într-o parte, ca în vremurile de demult. Îi venea foarte bine, de parcă ar fi purtat pieptănătura aceea dintotdeauna. Arăta ca o fată frumoasă dintr-o gravur\ medieval\. — Reiko și-a dat toată silința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spune: „Iată-mă, sunt altău“, și nu cred că sunt pregătită pentru așaceva. Mă fac mică, mică, una cu fotoliul, însă în clipa următoare el îngenunchează pe covor în fața mea și-mi ia mâinile. Îi dau voie, sfioasă ca o școlăriță la prima ei dragoste. Nici nu pot să-l privesc; este atât de frumos și e chiar aici, în fața mea, cerându-mi fără cuvinte atâtea și atâtea lucruri, în timp ce eu mă simt insignifiantă și incapabilă să-i ofer ceva. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
muncită de gânduri foarte ciudate. Gânduri care se definiseră oarecum în urma unui incident petrecut cu câțiva ani înainte. Într-o zi, Gabriel se afla în Grădina Dianei, la Băi, împreună cu câteva cunoștințe (doamna Robin Osmore, și Anthea Eastcote și o școlăriță) și, nu știu cum, venise vorba despre George, iar prietenele ei îi bârfiseră cumnatul. Vorbele le înghețaseră, însă, pe buze când s-a ivit dintr-odată chiar George care, fără îndoială, auzise totul. După ce s-a depărtat de ele, Gabriel s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pare să fi fost abrogată, așa cum se întâmplă, de pildă, în timpul unui război. Dar acum, în unele momente, simțea că se apropie „la lutte finale“. Se uită la mâinile micuțe ale Dianei, cu degetele pătate de nicotină, asemenea degetelor unei școlărițe care-și mușcă unghiile. Îi ridică mâna, i-o mirosi, apoi i-o sărută și continuă să i-o strângă distrat. — Ce-i cu tine? îl întrebă Diane. Venirea profesorului Rozanov? George îi vorbise în treacăt de reîntoarcerea profesorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu ne-a dat nici o interdicție. — Ce aproape se aud trenurile în noapte! Ai încuiat ușa? — Da. Ședeau amândouă în dormitorul lui Hattie, aceasta din urmă îmbrăcată în cămașa ei de noapte mov cu alb, cu mâneci lungi, cămașă de școlăriță, iar Pearl într-un furou bleumarin și ciorapi de mătase bleumarin. Hattie era așezată pe pat, Pearl pe unul din scaunele orientale de bambus. Amândouă stăteau drepte, atente, alerte, ca la o întrunire. Părul aproape argintiu al lui Hattie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele să i-o ia înainte. În absența lui Tom, tovărășia lor îl stânjenea și, evident, erau și ele stingherite. Pearl și Hattie începură să zburde ca niște școlărițe în vacanță, râzând în gura mare, probabil că de el. Regreta că acceptase să vină. Nu era adevărat că priveliștea îi amintea de Donegal, acolo marea e de un albastru deschis și uscatul galben pal și sidefiu. Donegal are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei mov, înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă, plăpândă, și totuși avea o ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu bărbia în sus. Tenul ei lăptos era ușor bronzat, dar foarte palid, iar buzele i se țuguiaseră cu o furie care răspundea provocării din privirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a se afla lângă Hattie i se păruse mult mai importantă decât „a cere explicații“ sau „a lua măsuri“. Și acum era mai tulburat decât se așteptase, văzând-o pe fata care, deși căutase, semiconștient, să arate ca o școlăriță, radia de o matură feminitate. — Nu sunt speriată, răspunse Hattie, aruncându-și coada împletită peste un umăr și pe cea despletită peste celălalt umăr. Era, de bună seamă, speriată, totuși, pomenindu-se brusc față-n față cu bunicul ei. Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prietenă cu toți școlarii, ascultătoare și gata oricând să sară în ajutorul celor aflați în nevoie. - Cătălina are un suflet ca pâinea caldă - o lăuda învățătoarea față de părinți, iar acestora le creșteau inimile ca pâinea în cuptor. în anul 1916, școlărița cea isteață și plină de viață a obținut o bursă la un gimnaziu cu internat din București. Acolo, visul abia înmugurit, acela de a se face învățătoare, a început a da semne bune de împlinire. S-a înscris în asociația
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
viitoare. Am avut legături cu sora gazdei, divorțată de bărbatu-său, cu o vecină, nevasta unui avocat, care mă aducea în casă, punîn-du-mă să-i meditez copilul, elev într-a doua de liceu. Nu mai pomenesc că o droaie de școlărițe îmi făceau ochi dulci., Nu prea trăgeam foloase de pe urma acestor atenții, pentru că, la drept vorbind, nu-mi plăcea să mă încurc cu fete de școală, știind că-mi voi pierde vremea degeaba. M-am legat numai de una, Ninon, elevă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care nu-mi convenea) era că ei se așteptau să le povestesc lucruri extraordinare despre mine și aceasta mă punea, cum e de înțeles, în încurcătură. Într-o zi, ducîndu-mă la Fundație să ascult o conferință, am dat peste Ninon, școlărița care încercase să se otrăvească din pricina mea. Era schimbată mult, se îngrășase, sprinteneala și zburdălnicia de odinioară îi pieriseră ca să facă loc unei rigidități de femeie matură, ordonată, care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. Am întîlnit-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
procopsit. De data asta eram hotărâtă, ferm, să-mi pun capăt vieții de domnișoară. Așa știam și noi. Dar, n-a dat natura, să fie astfel. Cunoaștem și acest detaliu. După ce,în cursul marii croaziere, m-am îndrăgostit, ca o școlăriță proastă, recent, am simțit, că, de fapt, am dat greș. Honorius al meu, viitor aproape mire, este capul rețelei STAȚIA OCNĂ. Deținem dovezi care ne conduc la aceeași convingere. Cunoaștem tot ce ar trebui, ca să putem elimina acest stup criminalistic
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
chiar lipseau cu totul și să străbată „vestibulul“ uitîndu-se la lumina care se vedea dincolo de ferestrele murdare, sub lumina becurilor atîrnate foarte sus, toți sînt niște oameni foarte ciudați, niciodată n-am mai văzut niște oameni ca ăștia. Intră o școlăriță, fetele care merg la școală nu pot să stea aici, dar școlărița deschise poarta și Julius se opri, mort de curiozitate, o aștepta o prietenă și el, pe jumătate ascuns, să nu cumva să vadă că mă uit la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se vedea dincolo de ferestrele murdare, sub lumina becurilor atîrnate foarte sus, toți sînt niște oameni foarte ciudați, niciodată n-am mai văzut niște oameni ca ăștia. Intră o școlăriță, fetele care merg la școală nu pot să stea aici, dar școlărița deschise poarta și Julius se opri, mort de curiozitate, o aștepta o prietenă și el, pe jumătate ascuns, să nu cumva să vadă că mă uit la ele. Prietena o primi cu bucurie pe școlărița nou sosită și se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pot să stea aici, dar școlărița deschise poarta și Julius se opri, mort de curiozitate, o aștepta o prietenă și el, pe jumătate ascuns, să nu cumva să vadă că mă uit la ele. Prietena o primi cu bucurie pe școlărița nou sosită și se așezară amîndouă cu cărțile În mînă ca să Învețe la lumina unui bec care atîrna sus de tot, aproape că Învățau pe Întuneric. Una dintre școlărițe ridică privirile și Julius Își urmă atunci drumul; mergea Încet, Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că mă uit la ele. Prietena o primi cu bucurie pe școlărița nou sosită și se așezară amîndouă cu cărțile În mînă ca să Învețe la lumina unui bec care atîrna sus de tot, aproape că Învățau pe Întuneric. Una dintre școlărițe ridică privirile și Julius Își urmă atunci drumul; mergea Încet, Înainta prin mijlocul vestibulului și trecea pe lîngă o mulțime de uși și ferestre uriașe, mai mult ca sigur că nu erau case, dar atunci văzu un pat și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trase perdeaua cu o expresie sfidătoare: ce te uiți, puștiule?, desigur că voia să se dezbrace. Julius Înainta repede, se Împiedică de o treaptă, străbătu o porțiune Întunecoasă, apoi Încă un patio și Încă un rînd de ferestre, Încă o școlăriță, drăguță foc, lui Julius Începuse să-i fie frig. Aici e scara și se uită Înapoi și era drăguță foc și-i zîmbea și erau o mulțime de ferestre cu becurile agățate foarte sus, astea sînt birourile unei Întreprinderi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ziare, milioane, sînt trei săptămîni de cînd vin și-l găsesc mereu citind, o să le citească pe toate, trebuie s-o Întreb pe mămica ce Înseamnă copist autorizat, da, așa cred că scrie, COPIST AUTORI.... mi-a zîmbit o școlăriță Îmbrăcată În alb, dar nu cu uniforma de la Villa Maria, Cinthia, mi-a zîmbit dulce și era drăguță foc, Julius se repezi pe scara care ducea la etaj, unde era alt șir de ferestre, la fel ca la parter, cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de simțire. Dintr-o dată Îi veni chiar să-i spună: lasă-mă În pace, domnișoară, dar ceva Îl făcea s-o ierte, poate nevoia de a-și da seama ce se petrece În această casă? clădire? șir de camere?, poate școlărița cea drăguță, oare locuiește aici?, ce ciudat, sau poate bătrînelul care de bună seamă e un Înțelept și apoi copistul și cel care repară mașini de scris, care probabil că nu mai sînt bune de nimic, la lumina unui bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]