942 matches
-
ca Greta Garbo“ și că de-aia nu le telefonează Înapoi celor care o caută. —Mai aud pe câte cineva spunând lucruri foarte dure la adresa lui Lauren, cum ar fi că atunci când ajunge acasă de la toate petrecerile stă cu ochii la șemineu și Își răsfață câinele toată noaptea pentru că se simte foarte singură. Dar asta e pur și simplu o răutate. Ea este atât de dulce și nimeni nu știe cu adevărat cât de Înspăimântător a fost pentru ea să-i moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aruncat geanta pe podea și m-am prăbușit lângă el. — Aș descrie ansamblul tău destinat șederii ca fiind obosit peste limite, dar locul ăsta este... Milton făcu o pauză și privi de jur Împrejurul salonului spațios, apoi la tavanul Înalt și la șemineul original: —...este chicenstein 1, pur și simplu chicenstein. O fi fost apartamentul cam gol, dar era cu adevărat chicenstein, ca să-l citez pe Milton. În afară de imensul salon, mai existau trei dormitoare, o cameră pentru menajeră, o sufragerie, o bibliotecă, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din Paris Première Înainte de culcare? În dimineața următoare, așteptându-mă ca Nina să Întârzie cu cele două ore cerute de statutul ei, treceam prin holul hotelului pe la 11 fără un sfert, când am observat-o stând Într-un fotoliu de lângă șemineu. Am recunoscut-o din pozele pe care le văzusem cu ea, făcute de nenumărații paparazzi. Era Îmbrăcată cu o jachetă cu guler Înalt care Îi ascundea jumătate din față și cu o minusculă fustă din denim. Părul blond Îi cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Louis, fostul ei soț, trimisese cunoscuților o felicitare cu o poză În care apăreau el și o femeie necunoscută pe care o chema Arabella, alături de fiul lor nou-născut, Christian. Lauren o văzuse la Alixe Carter acasă, pe polița de deasupra șemineului, și se Înfuriase la culme. Suntem divorțați de numai patru luni! țipase ea. Nu avea timp nici măcar să cunoască pe cineva, darămite să facă și un copil. Cu siguranță povestea era pe rol dinainte să ne despărțim noi. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe fiecare obraz, repetând apoi exercițiul cu Hunter. Bine ați venit. Salonul de primire avea un tavan Înalt, arcuit, cu un balcon-galerie ornat, care dădea spre dormitoare. Casa era plină ochi de oaspeți și de copii care erau adunați În jurul șemineului la câte ceva de băut Înainte de cină. Soțul lui Camille, Davide, apăru exact când am ajuns noi. Îmbrăcat Îngrijit În cămașă albă, pantaloni din moleschin 1 și cu mocasini În picioare, era imaginea tipică de bancher european binevoitor aflat În vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
așa e, zise Hunter, venind mai aproape de mine. Și acum, ce-ai zice să profităm cum se cuvine de dormitorul ăla incredibil pe care Îl avem la dispoziție aici? Mai târziu În acea seară, stăteam tolăniți plini de lene În fața șemineului, sporovăind despre excursia noastră. Era perfectă - intimă, plăcută, sexy, totul minunat. Camille avea dreptate. Ar trebui să o Încurajez pe Lauren să se căsătorească. Nu exista altă modalitate de a obține această stare de bine. Ce-ar fi să deschidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe corp, din dantelă de un galben pal, care se termina În partea de jos cu o imensă trenă vaporoasă, care i se unduia la picioare. Se uita cu mare atenție la imaginea ei reflectată În oglinda aurită de deasupra șemineului, În timp ce eu prindeam cu ace tivul. —Arăt foarte... Palm Beach, dar În sensul bun. Își coborî apoi vocea și șopti: Ești bine, Sylvie? Am scuturat din cap și mi-am continuat treaba. —Lauren m-a convins să-mi fac nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
șalvari din mătase roșie, care apăruseră la vedere când și-a dat jos mantaua. —Ce vrei să spui? l-am Întrebat, tamponându-mi ochii cu o batistă. Stăteam pe podea cu picioarele Încrucișate, Încercând să mă usuc În fața focului din șemineu. —Sylvie, Hunter a cumpărat colierul ăla pentru tine. Doar pentru tine. De unde știi tu? — Pentru că, draga mea, eram acolo. Eram cu toții la Londra, stăteam la Blakes... —Dar, Milton! l-am Întrerupt eu supărată, de ce nu mi-ai spus și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era așa romantic? De ce a primit Sophia același colier ca și mine? — Păi... hmm... pandantivul a fost ideea Sophiei. Nu se poate! Ce vrei să spui? am sărit În picioare și am Început să mă plimb Încoace și Încolo prin fața șemineului. —Păi, stăteam cu toții la cină la Le Caprice - ador localul ăla, Îl ador - În acea seară de vineri când eram la Londra, iar Hunter - care este foarte drăguț, Sophie, și care te iubește enorm - ne-ntrebă pe noi cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oarece melancolie. În clipa aceea am zărit-o cu colțul ochiului pe Sophia. Îh! Mi-era nesuferită vederea ei. Totuși, de dragul planului lui Salome, pe care-l consideram de o Înțelepciune drăcească, am Încercat să par calmă. Sophia stătea lângă șemineu În celălalt capăt al Încăperii, cu un braț sprijinit de polița de deasupra șemineului. Era Îmbrăcată din cap până În picioare În cașmir alb și cu o vestă crem din blană. Părea să se amuze copios cu... Salome, cu care râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Mi-era nesuferită vederea ei. Totuși, de dragul planului lui Salome, pe care-l consideram de o Înțelepciune drăcească, am Încercat să par calmă. Sophia stătea lângă șemineu În celălalt capăt al Încăperii, cu un braț sprijinit de polița de deasupra șemineului. Era Îmbrăcată din cap până În picioare În cașmir alb și cu o vestă crem din blană. Părea să se amuze copios cu... Salome, cu care râdea isteric. Ce punea la cale Salome? Puțin mai Încolo, Valerie și Alixe sporovăiau Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cambrată pe corp, care avea la talie o panglică ce se lega Într-o fundă. Nu ar fi putut să arate nicidecum ca o persoană care era În pat. Deodată, se auziră strigăte și cineva făcu semn cu mâna dinspre șemineu. —Faisal! Dragule! Aici! cântă Salome, care era Îmbrăcată Într-o rochie de cocktail maro ciocolatiu cu buline albe. Gesticula către cineva. Toată lumea Întoarse privirea să vadă despre cine era vorba. Un bărbat din Persia, extraordinar de frumos, Îmbrăcat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
turban roșu intra, agale, În bibliotecă. Arăta ca un Omar Sharif modern, cu ochi ca niște diamante negre. Jur că am auzit cum toate femeile prezente au tras aer În piept În același timp, pe când el pășea spre locul de lângă șemineu, unde Îl aștepta Salome. —Salome. Frumoasa, spuse Faisal, luând mâna Întinsă spre el de Salome și sărutând-o. Și cine este această... floare? —Sunt Sophia D’Arlan, zise Sophia, luându-și expresia ei cea mai seducătoare pentru a-l impresiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lătrături. După fiecare propoziție se aude „Recepție?“. „Recepție?“ - asta se aude. Helen Boyle țipă: — Nu cred că o să mă dreagă cafeaua asta. Peste o oră trebuie să prezinte un apartament dublu în stil Queen Anne, cu cinci dormitoare, cu două șeminee pe gaz și cu o toaletă de serviciu în a cărei oglindă apare, noaptea târziu, chipul unui om care s-a sinucis cu barbiturice. Apoi trebuie să se ducă la un raân stațiench cu etaj, încălzire centrală pe bază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Îți mulțumesc pentru preocupare, Mona, dar nu cred ca domnul Streator are de gând să mă violeze. În momentul ăsta ne aflăm la vila Gartoller, pe Walker Ridge Drive, o locuință în stil georgian cu opt dormitoare, șapte băi, patru șeminee, sală pentru micul dejun, sufragerie și sală de recepții de 1500 de metri pătrați la etajul patru. Proprietatea mai are un garaj separat pentru șase mașini și o casă de oaspeți. De asemenea, piscină închisă și sistem de alarmă antiefracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spunând: Doamnă Boyle? Aș vrea să ne întâlnim într-un loc privat, undeva, nu la ea la birou. E vorba despre un subiect pe care-l investighez. Dar dă din deget în fața mea. În clipa următoare se duce spre un șemineu de care se sprijină, cu mâna liberă așezată pe consolă, șoptind: — Probabil că vecinii or să chiuie de bucurie când or să apară buldozerele. O ușă deschisă, cu cadru lat dă spre o altă cameră, albă, cu parchet și stucaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rămas un salon gol, în care se deschide o cămăruță, unde ar trebui să fie sufrageria. Pereții și covorul de lână sunt bej. Castronul cu potrocale și statueta de alamă reprezentând o chestie hindusă care dansează sunt așezate pe consola șemineului, iar în jurul lor sunt presărate margarete galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu microunde. De dincolo de pereți se aud cai nechezând și salve de tun. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să sunați la numărul de mai jos“. Stridie îmi zice: — Coacăză crede că ai omorât-o pe doamna Sara, da’ eu cred că n-ai tu habar de dintr-astea. Mona se întinde ca să așeze o altă ofrandă pe consola șemineului și Helen îi ia paharul din mână. Stridie îmi zice: — Puterea de viață și de moarte o ai doar atunci când comanzi un burger la McDonald’s. Se înfige în mine și zice: Tu scoți banii tăi jegoși și, altundeva, toporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe care ar avea-o și fata mea, dacă ar mai trăi. Helen se întoarce în cameră, clătinându-se. Își apucă limba între două degete, apoi face turul încăperii, stingând conurile de tămâie cu degetele umede. Se reazemă de consola șemineului și-și ridică paharul de vin la buzele roz. Se uită la Stridie, care-mi tot dă târcoale. Are vârsta pe care care ar avea-o fiul ei, Patrick. Helen are vârsta pe care ar avea-o soția mea. Stridie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și jumătate a durat până am tăiat și asamblat toate piesele podelei. În camera de muzică avea un plafon pe care soția mea, Gina, a stat să picteze norișori și îngerași, noapte de noapte, până târziu. În sufragerie avea un șemineu; focul l-am făcut din sticlă de vitralii, cu o lumină care pâlpâia în spate. Pe masă am pus farfurii minuscule, iar Gina a stat până noaptea târziu să picteze trandafiri pe marginea fiecăreia. Atâtea nopți am stat împreună, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o să fie bine, zic. Apoi tac și ascult. Aștept să se oprească din plâns, ca să-i pot zice că-mi pare rău. Capitolul 37 Vila Gartoller în lumina lunii, o casă în stil georgian cu opt dormitoare, șapte băi, patru șeminee - totul este pustiu și alb. Pretutindeni răsună ecoul fiecărui pas pe podelele lustruite. Casa este întunecată, fără nici o lumină. Este rece, fără nici o mobilă, fără nici un covor. — Aici, zice Helen. Putem s-o facem aici; n-are cum să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-n scenă paramedicii. Sari înapoi cu câteva zile, în camera de zi a unei case bogate din Vancouver, Columbia Britanică. Încăperea e îmbrăcată în dura dulceață rococo a lambriurilor de mahon incrustat, cu podea și plinte de marmură și-un șemineu de marmură c-un fel de bucle. În casele bogate în care locuiesc oameni bogați și bătrâni, totu-i așa cum te-ai aștepta să fie. Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de culoarea untului sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
magie și o scânteie, plin cu globurile noastre roșii și aurii și fâșiile alea argintii de plastic încărcate de electricitate statică pe care oamenii le numesc țurțuri. În vârful bradului e-același îngeraș jigărit cu față de păpușă de gumă. Polița șemineului e acoperită cu același păr de înger din fibră de sticlă care-ți intră în piele și-ți dă o mâncărime cruntă dacă-l atingi. La combina stereo e același album de Crăciun al lui Perry Como. Asta era pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
doar cât să încapă în șosețele. Perry Como cântă „It’s Beginning to Look a Lot Like Christmas“. Șosețelele din fetru roșu pe care mama le-a cusut pentru fiecare dintre noi, pentru Shane și pentru mine, atârnă de polița șemineului, fiecare cu numele noastre cusute de sus până jos, cu litere dichisite de fetru alb. Fiecare gâlmoasă de la cadourile îndesate înăuntru. E dimineața de Crăciun și toți stăm în jurul bradului, tata pregătit cu briceagul pentru panglicile înnodate. Mama are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]