239 matches
-
iar în ultima zi a săptămânii a ieșit pe stradă, în orașul în care totul este permis, abandonând cu bună știință dreptul său de a fi. Personajul fără nume al lui Kobo Abe se transformă într-un lucru fragil, asemenea șerbeturilor zaharisite. Respingerea lumii presupune refugiul într-o cutie. Bărbatul-cutie nu are carte de identitate, nu are slujbă și nici locuință, nu are nume și nici vârstă, nu se piaptănă și nu respectă nici un program. Bărbatul-cutie nu este cetățean și nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
rața și acum se concentra asupra whisky-ului. — Bibanul a fost excelent! am zis eu, dar cei doi n-au reacționat în nici un fel, de parcă aș fi aruncat o pietricică în adâncurile unui puț. Ospătarii au strâns farfuriile, au adus șerbet de lămâie și cafea espresso. Nagasawa abia s-a atins de ele, trecând imediat la țigară. Hatsumi nu a mâncat deloc șerbet. „Oh, Doamne!“ gândii eu după ce am terminat șerbetul și cafeaua. Hatsumi se uita la mâinile ei, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nici un fel, de parcă aș fi aruncat o pietricică în adâncurile unui puț. Ospătarii au strâns farfuriile, au adus șerbet de lămâie și cafea espresso. Nagasawa abia s-a atins de ele, trecând imediat la țigară. Hatsumi nu a mâncat deloc șerbet. „Oh, Doamne!“ gândii eu după ce am terminat șerbetul și cafeaua. Hatsumi se uita la mâinile ei, pe care le ținea pe masă. Erau la fel de delicate și elegante precum toate obiectele de pe ea. M-am gândit la Naoko și la Reiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în adâncurile unui puț. Ospătarii au strâns farfuriile, au adus șerbet de lămâie și cafea espresso. Nagasawa abia s-a atins de ele, trecând imediat la țigară. Hatsumi nu a mâncat deloc șerbet. „Oh, Doamne!“ gândii eu după ce am terminat șerbetul și cafeaua. Hatsumi se uita la mâinile ei, pe care le ținea pe masă. Erau la fel de delicate și elegante precum toate obiectele de pe ea. M-am gândit la Naoko și la Reiko. Ce-or fi făcând acum? mă întrebam. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ăla și trebuia să fie asigurat. Ali Mehmet deschise ușa cu piciorul, purta plin de grijă o tablă de aramă cu o sticlă de apă și un pahar în care era o linguriță încărcată cu o pastă rozalie. Am adus șerbet, rahat-locumul s-a terminat pe neobservate. Dar e bun și șerbetul, poate chiar mai bun. Nu-i ca ăla din Ada-Kaleh, domnul Ali Kadri e stăpînul șerbetului din partea asta de lume, dar și ăsta e bunicel. Dacă vă e somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
piciorul, purta plin de grijă o tablă de aramă cu o sticlă de apă și un pahar în care era o linguriță încărcată cu o pastă rozalie. Am adus șerbet, rahat-locumul s-a terminat pe neobservate. Dar e bun și șerbetul, poate chiar mai bun. Nu-i ca ăla din Ada-Kaleh, domnul Ali Kadri e stăpînul șerbetului din partea asta de lume, dar și ăsta e bunicel. Dacă vă e somn, vă spun noapte bună. Dacă nu, putem sta de vorbă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pahar în care era o linguriță încărcată cu o pastă rozalie. Am adus șerbet, rahat-locumul s-a terminat pe neobservate. Dar e bun și șerbetul, poate chiar mai bun. Nu-i ca ăla din Ada-Kaleh, domnul Ali Kadri e stăpînul șerbetului din partea asta de lume, dar și ăsta e bunicel. Dacă vă e somn, vă spun noapte bună. Dacă nu, putem sta de vorbă. Eu sînt bătrîn și cu somnul scurt. Cu cît ți-a mai rămas mai puțin de trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se uita interesat la ziarul Dimineața din 10 aprilie, care stătea îndoit lîngă celelalte lucruri scoase din bagaj. A luat paharul și a băut lacom. Apa avea un parfum plăcut de trandafir. Și-a turnat alta peste lingurița plină cu șerbet. ,, S-a întîmplat ceva?" Ali Mehmet i-a arătat ziarul, "Toată lumea e cu gîndul la Cocoș. Văd că și dumneavoastră sînteți preocupat. Nu-i bine, domnule, nu-i bine." Cu toate că nu avea nici un chef de conversație a înghițit momeala. "De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rătăcise din București, unde cu cîteva zile înainte tocmai se scosese și ultimul tramvai cu cai, într-o lume cu alt ritm și alte reguli. Alte mirosuri, alte volume, alte culori. Stătea cu Ali Mehmet în marchiza hotelului, cafea și șerbet, geamul era crăpat și prin el se vedea o fîșie albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hotel nici măcar ca să treacă drumul?" Ali Mehmet s-a mirat sincer. A dat palmele în lături, a nedumerire, "de ce să iasă din hotel. Aici chiar și sînt de toate, doar eu mă îngrijesc să fie de toate, și apă, și șerbet, și tătărușci și imam baialdî, și saraigli. Iar despre Cocoș nimeni nu știe mai multe decît mine în Medgidia. Eu sînt cel mai bătrîn turc din Medgidia. Eu l-am mai apucat pe Cocoș, în vremea aceea la Starichiojd era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Primi urările lor și schimbă câteva cuvinte cu fiecare, până când sosiră și cei de la masă. Urmă ritualul spălării mâinilor, însoțit de clătitul gurii, după care intrară ciubuccii și cafegii cu ciubuce, narghilele și cafele pentru bărbați. Femeile se mulțumiră cu șerbeturi și limonade. Era timpul pentru puțină delectare spirituală. La insistențele invitaților, Iancu acceptă să recite un colind. Toți știau că îl fermecau colindele, mai ales laitmotivele lerui-ler sau lerului-Doamne. Le considera printre cele mai inspirate și melodioase împerecheri de sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Marele Komandir, Kutuzov. Marioritza încă nu se obișnuise cu limba vorbită în saloanele bucureștene. Era contrariată de amestecul franco-român al conversațiilor din jur. Stătea la marginea cercului de femei, ținea în mână paharul cu apă și părea preocupată de savoarea șerbetului de trandafiri. Rotea ușor lingurița de argint, înfășurând pasta într-o mică spirală roz înainte de a o duce la gură. Și, în timp ce limba ei plimba spirala pe cerul gurii, privi, ca din întâmplare, spre Manuc. Era îmbrăcat în zerbaf, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un răspuns, își încrucișa brațele pe piept. Uneori se uita spre locul în care stătea Mariam. Dacă reușea să-i prindă privirea, avea o mică tresărire între sprâncene, o discretă iluminare. Marioritza roti din nou lingurița, adunând mica spirală de șerbet, și transferă silueta prințului în decorul unui salon parizian, îl îmbrăcă după moda europeană cu haine care se mulau pe linia trupului, îi luă turbanul, eliberându-i părul negru, apoi îl lăsă să se miște firesc printre invitații unei serate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
văzuți în toate cele... Și tânărul boier, un fel de prinț al cărui nume l-am uitat de asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui Logan stomacul. Inspectorul era la locul său obișnuit, așezat cu o fesă pe marginea biroului, cu lumina crudă lucind pe creștetul capului său cel chel. Nu-l privi pe Logan, păstrându-și atenția concentată pe o porție dublă de șerbet. Mânca cu grijă, atent să nu se umple de pudră roșie și portocalie pe toată partea din față a costumului său cel negru. Cu fața care i se Înroșea Încet, Logan Își luă locul obișnuit În partea din față a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
căldură când se așezară În cele din urmă pentru interviu. Ce drăguț din partea dumneavoastră să ne faceți loc În programul dumneavoastră cel foarte, foarte plin! Cameron arăta Îngrozit și epuizat, de parcă plânsese toată noaptea. — Înțeleg, zise Insch, servindu-se cu șerbet de fructe, c-ați scos o altă interpretare, de-a dreptul miraculoasă, pentru evenimentele serii? Poate că extratereștrii sunt de vină? Mâinile lui Cameron tremurau pe masă. Vocea Îi era slabă și Înceată, tremurându-i asemenea mâinilor. — Geordie și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
leneși, gustând kebabul ca să-i verifice frăgezimea, așteptând rudele la gară, alergând plini de bucurie la croitori și înapoi cu plase pline-ochi. Nu era momentul să dezamăgească pe nimeni. Lui Sampath i se dăduse în grijă să umple paharele cu șerbet sau să le spele odată ce fuseseră golite de oaspeți, iar apoi să le umple din nou; se decisese la nivel de grup că până și pe Sampath se putea conta pentru această sarcină simplă. Numai că, în definitiv, era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a tras fermoarul cu totul. Cineva ar trebui să se ducă să discute cu ea, a spus Mary, dar fără să se ofere să facă ea asta. Singura dovadă că izbucnise un incendiu era cerul splendid, care semăna cu un șerbet multicolor, compus din volute portocalii, galbene și roz. Mary nu putea să se gândească decât la Drew. După masă, Mary s-a dus să se plimbe. Cândva, plimbările le folosise ca să-și adune emoțiile, acum se plimba ca să se descotorosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lipit mâna de pieptul lui, iar Mary a tras aer adânc în plămâni. Se relaxa. În prezența lui, aerul parcă nu-i mai ajungea. Ce minunată stare de confuzie. Cred că ești superb. Trupul lui Drew a devenit ca un șerbet multicolor, volute pastelate peste volute pastelate, moliciune, catifelare. Somonii sunt mai mult decât niște simplii pești, a continuat el. Ei sunt spiritul nostru, tot ceea ce e mai bun în noi, sunt devotamentul și perseverența noastră. Dacă-i salvăm pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a-și înduioșa partenera (care, se pare, nu e destul de promptă în a-și manifesta la rândul ei pasiunea): „Mi e dor, iubita mea, mi-e dor de tine. / Cum vagabondului i-e dor de zările senine, / Dulceața gurii tale, șerbetul buzelor - când nu le gust - / Deschid în colțul ochiului drum lacrimilor, făgaș îngust.“ „Șerbetul buzelor“ este doar una dintre metaforele de un umor involuntar pe care le folosește autorul. Iată și altele: „Haosul liniștii mele într-al tău trup și-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
manifesta la rândul ei pasiunea): „Mi e dor, iubita mea, mi-e dor de tine. / Cum vagabondului i-e dor de zările senine, / Dulceața gurii tale, șerbetul buzelor - când nu le gust - / Deschid în colțul ochiului drum lacrimilor, făgaș îngust.“ „Șerbetul buzelor“ este doar una dintre metaforele de un umor involuntar pe care le folosește autorul. Iată și altele: „Haosul liniștii mele într-al tău trup și-a îngropat zăbrele, / în cârlionțul tău de femeie pură.“ „Azi, / speranța și-a luat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din care dădeai într-un hol cândva foarte generos, acum umplut cu tot felul de trențe inutile, în stânga era bucătăria și lângă ea o ușă care dădea în sufrageria de la stradă în care servisem noi o dată dulceața cu sifon sau șerbet întărit pe lingurița înecată în paharul cu apă rece, pe vremea când, avansat la gradul de prieten oficial, eram invitat în casă! În loc să aștept pe stradă și să văd cum se deplasează continentele de pe poartă verde, fostă galben-maronie, spre disperarea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să le gătească Ivan. Și, pe deasupra, le mai făcea ber becuți cu agrișe, brânză de capră bine perpelită în boia din cea mai fină, păstrăv cu afine și migdale prăjite, friptură de căprioară garnisită cu măghiran și ouă de prepeliță, șerbet de cactus, vișine marinate și aromate cu ierburi de Provence... Nu se mai auzise niciodată de așa o mâncare pe un vas. Cu atât mai puțin pe unul pescăresc. Umbla vorba că rusul, deși avea geniu într-ale bucătăriei, era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ochii frumoși, clari, cu gene lungi, ca ai mamei lui, cea atât de iubită și niciodată uitată, Isabel... Salvarea venise pe neașteptate. Într-o dimineață cu cireșe și gânduri negre, pe Dominique o vizitase François, băcanul. Fâstâcit. Ea îi oferise șerbet de lămâie. El se foise preț de multe minute lungi, prinzând, din când în când, copilul din zbor, ciufulindu-l și dându-i, apoi, din nou drumul în grădina cucerită de soare și de râsul lui în cascade. Îl urmă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bine. Și știu că tu... voi aveți nevoie de bani... Dominique ridică o mână ca într-un „nu“, dar François se precipită, cuvintele lui o prind la marginea refuzului și o țin strâns, să nu cadă, zboară pe lângă paharul cu șerbet și nu, nu se pierd în grădină, rămân acolo, pe masă, între ei doi, stingheri. — ...știu! Nu te grăbi. Isabelle și cu mine livrăm jambon...Tratăm cu un armean. El ne anunță când, cum și de ce au nevoie, nimeni altcineva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]