359 matches
-
nu intră. Patronul Îl cheamă Înăuntru, dar Lefty Îi face doar cu mâna. Pe strada următoare trece pe lângă o fereastră cu obloane În spatele cărora se aud voci de femei strigând, dar el nu le bagă În seamă. Înaintează pe străzile șerpuitoare, trecând pe lângă vânzătorii de fructe și pe lângă restaurante, până când ajunge pe altă stradă și intră Într-o biserică. Mai exact: o veche moschee cu minaretul dărâmat și cu inscripțiile din Coran acoperite de o tencuială care servește drept fundal pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cinci sau șase fotografii de probă la dimensiuni mari erau prinse În perete, fiecare reprezentând peisajul industrial al unei uzine chimice. Julie pozase uzina dintr-o macara, așa că efectul pe care Îl percepea privitorul era acela de zbor pe deasupra conductelor șerpuitoare și a coșurilor de fum. ― Bine, e de-ajuns, spuse ea, Împingându-mă spre ușă. ― Stai! i-am spus. Ador uzinele. Sunt din Detroit. Asta e un fel de Ansel Adams pentru mine. ― Acum ai văzut-o, spuse ea, gonindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
soiul mai țepos al lui Jimmy Zizmo. Pomada nu reușea niciodată să-l supună. Primele doamne n-aveau să-l cumpere niciodată. Era un păr care ar fi putut-o transforma pe Meduza În stană de piatră, un păr mai șerpuitor decât toate gropile cu șerpi dintr-un film cu minotaurul. Familia mea suferea. Părul meu se ivea În toate colțurile, În toate sertarele, În toate felurile de mâncare. Chiar și În budinca de orez pe care o făcea Tessie, acoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toate să le iubești pentru că totul e chiar din povești. ROMÂNIA,TARĂ DE DOR Harta de pe perete este ca o fereastră deschisă. Prin ea se vede întreaga lume. Părțile colorate ale hărțiiascund câmpii, dealuri și munți. Râuri largi formează linii șerpuitoare, colorate pe hartă cu albastru. Cerculețele mici sunt sate iar cele mai mari cerculețe sunt orașe. Dar câte frumuseți se ascund aici... Așa cum o vede Ana Bandiana, harta României este ca un buchet de flori: munții, flori brun roșcate, dealurile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mașinile pe care tocmai le reparase și o luau către est, Îndepărtându-se de lac, pe un drum foarte puțin folosit care ducea către o deschizătură secretă În ceea ce părea a fi un desiș impenetrabil. De-aici Își continuau drumul șerpuitor intrând În zona cu copaci mai Înalți până când coroanele copacilor de deasupra lor deveneau atât de dese că de-abia mai intra lumina. La marginea unei doline, se opreau. Depresiunea se suprapunea peste o crăpătură din munte și se formase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc o ruină neagră, fumegândă, în care mai scormoneau ca niște gândaci câțiva oameni și urca mai departe spre locul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Trebuia să se grăbească fiindcă ziua se apropia de sfârșit, iar vremea era în schimbare: vântul bătea tot mai tare, iar pe cer, spre apus, se ridicau repede nori imenși plumburii, străpunși și luminați din când în când de fulgere șerpuitoare. în depărtare răsuna duruitul tunetului: glasul unei puteri divine și necunoscute, a cărei forță el o cunoștea bine și de care avea motive temeinice să se teamă. Astfel că îi îndemna fără încetare pe capii centuriilor să grăbească trecerea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc o ruină neagră, fumegândă, în care mai scormoneau ca niște gândaci câțiva oameni și urca mai departe spre locul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ei bine, Elya murise. Era deprivat de Încă un lucru, i se mai furase o ființă. Încă un motiv pentru a trăi i se scursese printre degete. Își pierdu răsuflarea. Atunci apăru femeia. Alte sute de metri În această subterană șerpuitoare mirosind a ser, a supă organică, a funguși, a plămădeală de celulă. Asistenta Îi luă lui Sammler pălăria, spunându-i: „Acolo Înăuntru“. Pe ușă scria P.M. Adică post-mortem. Erau gata să Îi facă autopsia imediat ce Angela semna actele. Și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui și, mai mult de milă, m-am hotărât repede să fac cum spune. Dar eram între Marcia și Polly și amândouă păreau așa de puțin înclinate să mă ia de mână, încât slavă Domnului am rămas separate. Linia lungă șerpuitoare se mișca încet. Eram la aproximativ două sute de yarzi de ieșirea dinspre Regent Park Road când, în stânga mea, printre copaci, am văzut-o pe Sheba. Era cu un tânăr mascul. Nu-i vedeam fața - era cu spatele la mine - dar i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din jurul gâtului, iar Ana făcea semne de adio mișcându-și palma mâinii drepte ca o pasăre obosită, eu răspundeam asemeni în timp ce fierăria trenului se puse în mișcare; a spus ceva, poate a vrut să spună, m-a urmărit din marșul șerpuitor până ce fereastra de la care mă privea dispăru în dreptul unui stâlp dintre liniile de triaj. 5. Așa trec anii, viața, poveștile; lumile se fac și se desfac, vei sta încă mult timp pe prispa casei tale, zile și zile, dimineți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
el, am răspuns. Da? — V-a telefonat cineva după-amiază, domnule. Caduta Massi?... E chiar Caduta Massi? — Una și aceeași... A lăsat vreun mesaj, ceva? — Nu, domnule. Nici un mesaj. — În regulă. Mulțumesc. — Mhm. Am pornit-o spre sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm? Am trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în cabina 4A. Au pus gagica pe spate, au strâns-o ca pe un burduf și i-au înfipt o bâtă de baseball în spatele genunchilor îndoiți. Apoi au supus-o unor șocuri electrice. Părea foarte real. Era real? Vedeai linia șerpuitoare a fulgerului alb, în timp ce fata urla și se zbătea cu adevărat. M-am roit înainte de a-i fi făcut și clisma, așa cum era anunțat pe hârtia cu porcării prinsă pe ușă. Dacă fata ar fi arătat mai bine, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de pe Upper West Side, despre care probabil că ai citit. Până de curând, Blithedale era un fel de azil. Încă mai seamănă cu o stație terminus din Londra sau cu o închipuire medievală despre ultima navă de război, ancorată la șerpuitorul, frântul Broadway. Anul trecut, un geniu într-ale proprietății a scos bătrânii pe scara de incendiu, și acum păstaia asta burtoasă a fost tăiată de-a curmezișul în patru felii mari și prospere. Mă simt tânăr și mic în locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vuietul crescu și mai tare, tot mai tare. — Nu știu, domnule Jones, spuse el, sfîrșit. De ce poartă un irlandez trei... Ceva îi împăienjenea vederea. Virgil părea la un kilometru distanță. Brațul acestuia se întinse peste ani-lumină ca un tentacul lung, șerpuitor. Vultur-în-Zbor se feri instinctiv și căzu. Simți un fior în oase. Fruntea îi era acum de gheață. Vuietul îl lăsă practic surd la vocea tunătoare a domnului Jones. — Nu-ți face griji! striga Virgil. Un pic de febră a Dimensiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Într-un albastru arzător. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, șoferul coti la dreapta și Începurăm lentul urcuș spre promenada Bonanova. Colegiul San Gabriel se Înălța În mijlocul unei pădurici, În punctul cel mai de sus al unei străzi Înguste și șerpuitoare ce urca dinspre Bonanova. Fațada, presărată cu ferestre enorme În formă de pumnal, avea profilul unui palat gotic de cărămidă roșie, suspendat În arcade și turnuri care se arătau peste coroanele unui pîlc de platani, În contururi de catedrală. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
curte interioară, cu bungalow-uri decorate în mod similar, ce erau legate printr-un sistem de alei mărginite de garduri vii înalte și perfect tunse. Lămpile cu gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele cu adrese. Danny urmări șirul șerpuitor de numere până ajunse la 7941, auzi o muzică de dans plutind peste coama gardului viu și păși pe alee spre ușa bungalow-ului. Apoi o rafală de vânt mână norii de pe cer și lumina lunii surprinse doi bărbați în haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Upshaw în torpedo, strecurându-și în schimb în portmoneu permisul auto al lui Theodore Michael Krugman. Transformarea lui Upshaw în Krugman era completă. Danny ieși din mașină, gata de acțiune. Locul era transformat într-un pandemoniu împărțit în două șiruri șerpuitoare de trupuri, cei de la AUFT și cei de la Teamsters, toți cu pancarte ridicate, toți țipând și huiduind. Cele două facțiuni erau despărțite de un metru de trotuar și o rigolă plină de gunoaie, iar zidurile studiourilor incorporau cele două șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pierduți, lucrează ca ghid în port, conducând turiștii dincolo de golf, la insula Elephanta. Așteaptă liniștit în timp ce vasul alunecă printre ramurile încurcate ale manglierilor de pe insulă și la acostare îi îndepărtează pe pretinșii ghizi, ajutându-i pe turiști să urce treptele șerpuitoare de piatră. Vorbește doar când începe să le arate peșterile. După ce se termină urcatul, figurile monumentale, cioplite în piatră, îi reduc la tăcere până și pe vizitatorii cu mâinile încleștate pe broșurile edificatoare, cel puțin pentru o clipă sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se întâmpla ceva - în port erau încărcate și ridicau ancora zilnic neobișnuit de multe corăbii. Corăbiile, fără excepție, navigau din zona de miazăzi a lacului, către miazănoapte. Și mii de baloturi de orez, transportate pe drumurile de uscat, cu convoaie șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele, în susul coastei, spre nord. Ca întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și de venirile și plecările feluriților seniori. Nu trecea nici o zi în care să nu fie văzut câte un mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
într-un fel, era diferit de cel pe care-l priviseră în trecut. Dar, când oamenii din Kai priveau enormul tezaur și rezervele de muniții mutate în noua capitală, odată cu palanchinurile și cu șeile aurii ale întregului clan și caravana șerpuitoare de care trase de boi întinzându-se pe nenumărate leghe, își recăpătau siguranța că au o provincie puternică. Aceleași sentimente de mândrie îi urmăreau de pe vremea când Shingen încă mai dăinuia printre soldați și chiar printre oameni de rând. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
situat chiar în mijlocul acestei câmpii deschise. În ochii lui Hideyoshi, plantațiile, orezăriile, terenurile de călărie și satele de pe acest șes plat erau deja scufundate. După cum vedea el lucrurile, malurile muntoase din cele trei lacuri puteau fi privire ca un șir șerpuitor de capuri și de plaje, iar Castelul Takamatsu, ca o insulă solitară, făcută de mâna omului. Hideyoshi îi înapoie harta lui Kyuemon, încredințat că planul putea fi pus în aplicare, și se urcă la loc, pe cal. — Se mergem! le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ton ce părea înverșunat, și-și goli ultima ceașcă. În mai puțin de-o oră, era pe cal. Sub un cer de stele palide, trei mii de oameni cu făclii în mâini părăsiră castelul de pe malul lacului, într-o coloană șerpuitoare, pentru a dispărea spre poalele colinelor din Shimeigatake. Era seara zilei de douăzeci și șase. De pe terasa castelului, Mitsuharu îi privea plecând. Avea să formeze un regiment compus numai din vasalii de la Sakamoto, pentru a se alătura armatei principale mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se lăsaseră amăgiți crezând că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un război. — Însuși Seniorul Hideyoshi călărește în frunte. Au venit forțele lui Tsutsui, precum și armata Seniorului Niwa. Dar vocile de pe marginea drumului erau nedumerite cu privire la destinația acelei expediții. Coloana șerpuitoare de armuri și coifuri trecu foarte rapid prin Keage și se uni cu efectivele care așteptau la Yabase. Corăbiile de război încărcate cu trupe începură să despice valurile albe în formație strânsă, îndreptându-se spre nord-est, pe când armata pornită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre partea de miazănoapte din Omi. Lăsând campania din Ise în seama lui Nobuo și Ujisato, Hideyoshi își îndreptă armata spre Omi. În ziua a șaisprezecea, ajunse la Nagahama, iar, în cea de-a șaptesprezecea, trupele sale porniră pe drumul șerpuitor de pe malul lacului, spre nordul provinciei Omi. El, unul, se deplasa călare. Briza primăvăratică îi juca pe chip, în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]