750 matches
-
cîndva zicîndu-i tatii: Cu banii tăi făceai doar un coteț pentru găini, nu vilă". E drept, am aflat apoi că ea, la policlinica cu plată, cîștigă pînă la opt-nouă mii pe lună. Știi ce-am găsit? Un telefon. Ascuns în șifonier, printre lucrurile ei intime. Deci, ea interceptează convorbirile lui tăticu... "Așa a aflat că ți-am strigat "pui de cuc"" gîndește Mihai, clătinînd încet din cap. Da, Mihai, asta-i! conchide Doina. Cine-mi poate da un sfat? Ești singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu cîte un băiețel în brațe, uitînd de toate celelalte. Sultana începe să coboare, urmată de Mihaela și de bărbați, dar cînd ajunge jos, se întoarce brusc, cerînd să i se facă loc, să se întoarcă. Banii! Sînt sus, în șifonier spune ea soțului, care i-a prins brațul. Lasă-i! țipă Ovidiu, tîrînd-o cu spatele înainte, ajutat de Pavel. Afară, în zăpadă, cînd se simte slobodă, Sultana o rupe la fugă înapoi, spre intrare, dar șoferul o apucă de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de excitație străbătând-o simultan, unul dinspre penisul erect, celălalt venit dinspre crăpătura care pulsa, și îl privi pe Dan, care se împiedicase în pantaloni încercând să se dezbrace și căzuse pe o parte, lovindu-se cu capul de ușa șifonierului. La vederea trupului costeliv sprijinit de ușa din șipci, Carol fusese cuprinsă de un val de tandrețe ciudată și de un sentiment de posesiune încă și mai ciudat. Se opinti, îl ridică de subsuori, ca pe un copilaș, cu părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fursecuri și bezele, am băut cico și-am jucat fațea (în traducere, de-a v-ați ascunselea) până ne-a ieșit pe nas sau cel puțin până mi-a ieșit mie pe nas în clipa-n care am deschis ușa șifonierului din dormitorul soților Ștefănescu și i-am găsit înăuntru, îmbrățișați, pe ea și pe Cezărică; m-am comportat rezonabil, nu vă îngrijorați, am alergat și i-am scuipat pe peretele din stânga bucătăriei, pti-un-doi-trei Alexandra, pti-un-doi-trei Cezărică, doar nu era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să-i las să iasă dintre rochiile, fustele și pardesiele alea și să mă scuipe ei pe mine; pe Cezărică l-am scuipat ultimul, ca să se pună, iar eu să-ncerc s-o conving să intre și cu mine-n șifonier și să mă țină strâns, strâns, până să-mi stea respirația; mi-a arătat cotul, era micuț, ascuțit și roz, mi-a scos limba; tortul o fi fost de fructe? de ciocolată? asta nu-mi aduc aminte. EPISODUL 2: ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o păpușă pitică și creață (n-am să mai spun nimic despre ea, cred că vă puteți închipui singuri), cu un pat cât vaporul Titanic în care mă pierdeam în cel mai dulce răsfăț ce a existat vreodată, cu un șifonier uriaș plin de cearceafuri și pături sub care stătea pitită o bijuterie de săpun Fa pe care gustul cleios, infect, tot nu m-a dezvățat s-o mușc, cu un dulap în care se găsea marele Manitu, zeul indian, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu voaletă, Eufrosina poseda un simț aparte al pericolului, știa prea bine ce înseamnă copiii într-o casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rummy, când se serveau cofeturile ei! Odată, nu într-o zi de joi, în alta (doar, în fiecare săptămână, erau la îndemână încă șase zile), băiețelul acela care avea să ajungă bunicul meu a descoperit pe raftul de sus al șifonierului, înfășurat într-un furou, un borcan cu șerbet. L-a golit în liniște, tolănit pe patul uriaș, ca un velier, al mătușii septuagenare, iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să ciocăn, știam că nu-mi va răspunde nimeni, am intrat în apartamentul 40, ochii mi s-au obișnuit greu cu lumina egală, nemișcată, coclită, altcineva, nevăzut, se afla acum aici, lucrurile noastre fuseseră înlocuite de chestii bizare, necunoscute, de șifoniere și carpete, de fructe de plastic și borcane cu murături, încercam să pricep, s-o chem pe mama, să facă o vrajă și totul să redevină ca înainte, îmi dispăruseră însă până și cuvintele, apoi m-am trezit în fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
suportul ăla de lumânări în sus pe lungile scări circulare ale lui Evie. În sus, pe lângă tablourile în ulei, apoi de-a lungul coridorului de la etaj. În dormitorul principal, frumoasa fată-fantomă în satinul ei luminat de lumânări deschide dulapurile și șifonierele pline de vechile ei haine, lăbărțate de moarte de uriașa răutate care e Evie Cottrell. Corpurile torturate ale rochiilor și puloverelor și rochiilor și pantalonilor și rochiilor și jeanșilor și fustelor și pantofilor și rochiilor, aproape toate mutilate și deformate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pute. Atât de intens încât cei mai mulți clienți nu reușesc decât să se uite la tine, cu saliva curgându-le în colțul gurii, și să-ți facă semn cu un deget tremurând să iei teancul de bancnote de-o sută de pe șifonier sau măsuță. Te sună Lenny de la clinică, și urci într-o cursă charter spre Londomnișoara. Te sună de la clinică, și zbori la Hong Kong. Clinica e de fapt doar Lenny, un tip care vorbește cu accent rusesc și locuiește într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
flexibile. Cu anatomie corectă. Pentru că erau cele mai ieftine, și pentru că asta era politica de achiziții, a făcut comanda. Mai târziu, nimeni n-a întrebat de ce comandase păpușile astea. Când a sosit coletul, cutia de carton maro mare cât un șifonier cu patru sertare, când tipul de la livrări a adus-o pe o platformă cu rotile și a lăsat-o lângă biroul ei, când a pus-o să semneze de primire, atunci și-a dat prima oară seama că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
intrase întruchipa budoarul unei prințese. Privi avidă, cu ochi măriți, lucrurile extraordinare din jur. Se aruncă pe pat și acesta abia se arcui sub apăsarea delicată a trupului ei. Se ridică și se maimuțări în oglinda de cristal apoi deschise șifonierul și mângâie, rând pe rând, hainele așezate pe umerașe. Tare ar fi avut poftă să se îmbrace cu una din rochiile de seară ale mătușii! Avea și ea lucruri frumoase. Mama nu făcea niciodată economie la bani când era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a impregnat în pereți. Carmina a dat din cap înduioșată. Uite că și Ovidiu putea să fie capabil de subtilități. Hai dincolo, i-a propus Carmina răscolită și i-a strâns brațul. Și-a amintit că acolo, în odaie, în șifonier trebuie să fi rămas cămașa ei de noapte, un pulover portocaliu, câteva rochii, bănuia că o vreme țesăturile au păstrat neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
păsări, arcurile patului pocneau, intra imediat sub plapumă, se cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau după ușă, spiona curioasă, încrețindu-și nasul pistruiat, de încordarea cu care-i urmărea pe cei doi intruși, gata, gata să izbucnească în râs în momentul când va fi descoperită în ascunzătoarea ei, să sară într-un picior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deget un ghiul mare, pătrat, dar, prins de conversație, părea să fi uitat cu desăvârșire de scumpa povară ce-i înconjura degetul mijlociu. Carmina și-i imagină atunci, cum, odată ajunși acasă, își dezbracă hainele bune și le așază în șifonierul cu miros de levănțică, își scot inelele și le ascund într-o tașcă din piele, sau nu, Elena avea desigur o cutie de medicamente înaltă de zece centimetri, îi plăcea să audă cum cade pe fundul de plastic lănțișorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici un sens să se mai preocupe de el. Observă cuierul încărcat de haine, toate atârnau ca niște cioroi spânzurați, deschise larg camerele la Ovidiu și la bărbatul ei și porunci: Veniți de vă puneți hainele alea la locul lor, aveți șifoniere. Să nu mai văd nimic acolo, la cuierul din hol! Plecă imediat din hol, așa era strategic de fapt. Era penibil să-i vadă pe cei doi bărbați, ieșind tiptil din vizuinile lor și executându-se de sarcina trasată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia, și arătând cu bărbia s-a adresat Carminei: Du-te s-o vezi, sper să fi ieșit bine. Fără să simtă vreo curiozitate anume, Carmina a intrat în camera indicată. Rochia era acolo, pe un umeraș, spânzurată pe ușa șifonierului. I s-a părut străină și incomodă ca o salopetă anume confecționată pentru o ocazie. Era parcă mai umană când se dusese la probă și materialul era doar însăilat, prins în ace. Pe piept avea o broderie frumoasă și mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răscumpărat o greșeală, cum de poate să șadă lângă copila aia a lui, fără s-o vadă, clipă de clipă pe cealaltă femeie, pentru că fetița îi seamănă mamei ca două picături de apă. Cum de nu se gândește că ușa șifonierului a închis-o și a deschis-o de mii de ori altcineva, că butonul de la aragaz l-a răsucit altă mână sau mânerul de la fereastră, clanța de la ușă, că nu este lucrușor, milimetru din casa aceea să nu fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nepregătită să înfrunt din nou iarna, frigul, greutatea hainelor de pe mine, e neplăcut, incomod. Frigul? întrebă Ovidiu și o privi derutat. Ți-am lăsat caloriferul electric, nu-i așa? Nu așteptă răspunsul, se duse în dormitor și controlă singur, după șifonier, la locul știut. Era acolo, bănuia el, bănuia. Ți l-am lăsat, îi comunică, atunci când reveni înapoi. Se mai liniștise, mai sorbi odată din cafea. Foarte bună, cafeaua, exclamă,nu știu ce-i faci de iese așa bună, spuse și-i zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părea atât de zadarnic totul! Nici vocea interioară nu mai spunea nimic, ședea și ea resemnată, pitulată într-un colț, ca o găinușă plouată. Ieși din cadă înfășurată în două prosoape mari de baie, se duse ca un automat la șifonier, își alese sutienul, chilotul, dresurile, din seturile ei noi, păstrate pentru înmormântare, luă o rochie din stofă și reveni din nou în fața oglinzii. Arăta tot ca un cadavru. Nu mai era nimic de făcut, își dăduse toată silința. Ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fruntea și rămase un timp în fața femeii. Apoi o rugă să-l însoțească la mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie, cât timp Carmina, pitită în dosul șifonierului, se îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită în fața oglinzii, cu părul adunat în palme. Da, leagă-l, îi spuse și o privi zâmbind cum își strânge părul cu un șnur de piele. Așa, așa arată Carmina mea. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în coate și, când asta mi s-a părut în regulă, m-am săltat în genunchi. Stăteam îngenuncheat la picioarele patului dublu dintr-un dormitor. Un dormitor ticsit cu toate lucrurile necesare de obicei unui dormitor. În colț era un șifonier. O noptieră cu o întreagă colecție de pahare cu apă de vechimi diferite și-un ceas deșteptător cu cifre digitale roșii - 4.34 p.m. -, un scrin doldora de deodorante și capace, un flacon de multivitamine și rămășițele unui sul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
găsit un portmoneu. Am trecut în revistă bancnotele, chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-se în ceva agresiv și febril: o vânătoare violentă a materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]