204 matches
-
repeziciune visul lui Muḥammad: un islam pur și în care toți oamenii erau liberi să se adreseze în mod egal lui Dumnezeu și în care liderul lor se putea lăuda că sărăcia este mândria lui. Spre deosebire de sunniți, dar și de șiiți, kharigiții nu aveau să fie niciodată de acord să ridice "ḥadīṯ" -ul la rangul de fundament pentru legea și cultura islamice. Ei aveau încredere doar în Coran, bucurându-se, în același timp, și de tradiția orală a triburilor arabe nomade
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
Printre subsectele septimane se numără: karmațienii, asasinii, adepții lui Aga Khan și druzii (unii specialiști nu o consideră ramură a ismaelismului). Comunități ismaelite există astăzi în Siria, Liban, Iran, până în Asia Centrală. Zaydiții („cu cinci imami”) sunt cei mai moderați dintre șiiți. Fondatorul mișcării este imamul șiit de origine persană, ʽAlī ibn al-Ḥusayn (arabă: علي بن الحسين), numit și Zayn Al-Abidin, nepot al lui Ḥusayn. Pentru el, puterea aparține oricărui descendent al lui Muḥammad, în absența unui principiu dinastic. Zaydiții s-au
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
însuși. Ortodoxia musulmană, dezvoltând consemnarea tradiției ("ḥadiṯ"), a vrut în mod precis să fixeze, într-o formă definitivă, ansamblul de atitudini ale profetului în împrejurări determinate, referință pentru cazurile astfel deja discutate și model pentru cazurile noi. La celălalt pol, șiiți au considerat că scânteia divină supraviețuiește în "bărbații familiei" adică în 'Ali, văr și mai ales ginere al profetului, și în descendenții săi. Pentru unii, califul ("ḫalīfa") nu trebuia să fie decât un "înlocuitor" al profetului, însărcinat cu perpetuarea și
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
trezește teribile nemulțumiri tocmai pentru că nimeni nu vrea să recunoască o succesiune dinastică. În 680 sub Yazid I, are log tragedia de la Karbala. După abdicarea fratelui său mai mare, al-Hassan, al-Husayn, fiul mai mic al lui Ali, era recunoscut de șiiți ca al treilea imam și conducător drept. Locuitorii din al-Kuka îl conving să se ridice împotriva Omeiazilor. În timpul unui marș prin deșert, Husayn și 72 de membri ai familiei sale sunt înconjurați de trupele lui Yazid, fiind înfometați și uciși
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
și 72 de membri ai familiei sale sunt înconjurați de trupele lui Yazid, fiind înfometați și uciși. Tragedia de la Karbala din dată 10 octombrie 680 marchează uciderea familiei nepotului profetului, al-Husayn, eveniment care a inițiat șiismul și este comemorat de șiiți în cadrul festivalului Ashura, cu piese de teatru și procesiuni de autoflagerare. Locurile pustii din Siria și Iordania erau zone proprice de odihnă sau spații de agricultură. În 674-678 trupele islamice avansează pe teritoriul bizantin și asediază pentru prima dată Constantinopolul
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
condamnă." În octombrie 2011 o rezoluție a trecut prin Parlamentul European în care Egiptul este acuzat de persecutarea populației creștine a țării. Până la mijlocul lui 2012 10,000 de creștini au părăsit țara. Vezi și: Consolidarea puterii în mâinile islamiștilor șiiți în Iraq de la alungarea regimului lui Sadam Husein a fost în detrimentul comunităților creștine din Iraq. Divergențele între facțiunile islamice din Iraq s-au finalizat cel mai adesea cu violențe împotriva creștinilor. Ca urmare au avut loc refugieri ale creștinilor din
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
un bărbat în vârstă îi propune un contract de căsătorie, iar tatăl convins fiind că respecta legea statului cât și legea tribală, lipsit de bani fiind, crede ca măritișul lui Nojoud ajută pe fiecare în parte. Cartea descrie luptele dintre șiiți și suniți de care Najoud s-a lovit în fuga cu familia din satul natal către capitala Yemenului, Sana'a, dar fetița spune că ea nu știe de ce aceștia se ceartă, pentru că ei îi este de ajuns să știe că
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
Matta (Matei), Yuhanna (Ioan) sau Hilana (Elena). Numărul lor este de aproximativ 300.000, fiind în special țărani localizați în centrul și nordul Siriei până în Cilicia turcă. Se aproximează că ar fi 15 milioane de ismailiți (în comparație cu 150 milioane de șiiți duodecimani și 1,2 miliarde de musulmani pe întregul mapamond). Înainte de sec. al XIX-lea ismailiții puteau fi localizați în subcontinentul indian, Yemen, Iran, Afganistan și zonele muntoase din Asia Centrală. În sec. al XIX-lea și-au stabilit comunități mercantile
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
zaydită se aseamănă cu alte ramuri șiite în ceea ce privește chemarea la rugăciune, însă se folosește o versiune extinsă a chemării șiite la rugăciune. Zaydiții prin credința în ideea că puterea îi aparține imamului 'Alī și soției sale, Fățima, se aseamănă cu șiiți, însă ceea ce îi diferențiează este faptul că ei consideră că au existat o serie de motive politice care au împiedicat numirea lui 'Alī în fruntea califatului. Această teorie pe care au vehiculat-o zaydiții este cunoscută drept "tafḍīl" (arabă: تفضيل
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
-ul sau "'umra", deși există cărți despre cum trebuie procedat. Printre cele mai des vizitate morminte este de la , în Irak, apoi mormântul lui Ali de la Najaf, în Irak. Lor li se alătură alte morminte aflate la Medina și Damasc. Unii "șiiți" consideră că numărul celor care fac "ziyăra" în fiecare an este mai mare decât al celor care împlinesc "ḥăǧǧ"-ul. "Ziyăra" la mormintele imamilor nu are nicio semnificație pentru musulmanii sunniți. Termenul de "„ziyăra”" este utilizat de "sunniți" pentru a
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
moscheii, având o înălțime de 77 de metri, fiind cel mai înalt minaret al moscheii. Cel de-al treilea minaret este cel vestic, construit de sultanul Mamluk Qaitbay în anul 1488. Marea moschee are o semnificație foarte importantă, atât pentru șiiți cât și pentru suniți. În urmă bătăliei de la Karbala, familia califului Ali a ajuns la Damasc fiind ținută prizoniera în moschee pentru 60 de zile.
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
1256 iar marea bibliotecă din Alamut a fost incendiată aproape în întregime, o bună parte a scrierilor acestuia s-au pierdut pe vecie. Hasan Sabbah s-a născut în orașul persan Qom, în jurul anului 1050, într-o familie arabă de șiiți duodecimani. Tatăl său, de origine yemenită, Ali bin Muhammad bin Ja’far al-Sabbah al-Himyari, emigrase împreună cu familia sa în Persia din orașul irakian Al-Kufa. Ulterior nașterii lui Hasan, familia acestuia s-au mutat în Rayy (astăzi Teheran), de altfel un
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
din nord-vestul Persiei, unde împreună cu noul lor lider Hasan Sabbah, plănuiesc o răzbunare cumplită. Hasan aveau un set complex de motive pentru care nu putea tolera ocupația selgiukidă. Ca șiit ismailit nu putea tolera fervoarea religioasă sunnită, ostilitatea turcilor față de șiiți precum și țelul acestora de a distruge califatul fatimid. Revolta lui Hasan avea ca motiv și prezența unor resentimente la adresa cuceririi selgiukide, ocupație văzută de arabi dar în mare parte de persani, ca fiind una străină de cultura lor. Toate acestea
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
criticând dur modul în care Saddam a fost spânzurat. În 2006, ca reacție la o fatwa al teologului musulman Abdullah Ibn Jibreen prin care le era interzis musulmanilor să susțină sau să se roage pentru Hezbollah din cauza faptului că sunt șiiți, al-Qaradawi e emis un fatwa contrară prin care spunea că este obligatoriu ca toți musulmanii să susțină Hezbollah în lupta sa împotriva Israelului, menționând că șiiții și sunniții sunt de acord în ceea ce privește principiile de bază ale islamului, diferențele fiind doar
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
numit în această funcție de către președintele Fuad Masum În trecut a fost purtătorul de cuvânt al Partidului șiit „Dawwa”. Ca profesia lui de bază Al-Abadi este inginer electronist. s-a născut în 1952 la Bagdad într-o familie de arabi șiiți. Tatăl sau, dr.Djawad Al-Abadi, medic, a fost director de spital și inspector în Ministerul Sănătății al Irakului. Mama sa, născută în Liban, a petrecut majoritatea vieții ei în orașul Nadjef. În anul 1979 tatăl a fost concediat de regimul
Haider Al-Abadi () [Corola-website/Science/334920_a_336249]
-
Uthman al-Batti, pe care înțelepții îl vedeau ca autentic, Abu Hanifa apără adeziunea acestuia la principiile Murji`a. În crezul cunoscut sub numele Fiqh al-Akbar I, Abu Hanifa subliniază zece articole referitoare la credință, articole contradictorii pozițiilor exprimate de Kharjiți, șiiți, Qadariyya și Jahmiyya. Opozanții săi din ultima perioadă i-au atribuit lui Abu Hanifa anumite doctrine nepopulare, derivate nu numai din Murji`a, ci și din Jahmiyya; spre exemplu, acesta este descris ca aderând la poziția conform căreia Coranul a
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
Iran și a treia cea mai mare din lume după moscheile din Mecca și Medina. De asemenea, este unul dintre cele mai sfinte locuri ale musulmanilor șiiți. Importanța ei se datorează faptului că aici este îngropat Ali al-Ridha , considerat de șiiți ca fiind al optulea imam. Tot aici se află și mormântul lui Harun al-Rashid, celebrul calif din Bagdad ce apare în multe povești din O mie și una de nopți. În anul 818 imamul Ridha a fost otrăvit de către califul
Moscheea Imamului Ridha () [Corola-website/Science/331978_a_333307]
-
multe povești din O mie și una de nopți. În anul 818 imamul Ridha a fost otrăvit de către califul Al-Ma'mun și îngropat în lângă mormântul lui Harun al-Rashid din orașul Mashhad. După acest eveniment, musulmanii, mai ales cei șiiți, au început să meargă în pelerinaj la mormântul său. La sfârșitul secolului al IX-lea, peste mormântul său a fost construit un altar și un dom, iar în jurul mormântului au fost construite mai multe clădiri și bazaruri. În anul 993
Moscheea Imamului Ridha () [Corola-website/Science/331978_a_333307]
-
hanefită de rit sunit. Școala islamică ibadită este denumită astfel după Abdallah ibn Ibadh, însă acesta nu este neapărat figura cea mai proeminentă a școlii, în opinia adepților săi. Ibadismul este diferit atât de islamul sunit, cât și de cel șiit, nu doar în termeni de jurisprudență, dar și referitor la principii fundamentale. Legea islamică timpurie avea un caracter mult mai flexibil, unii învățați musulmani consideră că aceasta ar trebui reînnoită și jurisprudența clasică ar trebui să-și piardă statutul special
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
zi devenind o reală provocare. Începând cu 2008, situația de securitate s-a ameliorat în Baghdad și Basra, în timp ce în Mosul a izbucnit un nou val de violențe, unele îndreptate împotriva creștinilor, iar altele fiind rezultatul tensiunilor dintre sunniți și șiiți. În scopul înființării unui stat federal, după 2003, guvernarea Irakului a fost delegată către trei autorități regionale - cea sudică, a cărei conducere era asigurată de șiiții majoritari (55%), cea nordică, sub "leadership" kurd (21%) și cea arabă sunnită (18.5
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
și cea arabă sunnită (18.5%), localizată în vestul țării. Acest plan includea edificarea unei provincii creștine în zona platoului Ninive (Mosul). Divizarea bazată pe criterii sectare și etnice a determinat, în consecință, emergența tensiunilor între musulmanii sunniți și cei șiiți, precum și între arabi și kurzi, care, ulterior, s-au manifestat ca mișcări de insurgență, inițial organizate de membri ai Partidului Baath, iar ulterior continuate de arabii sunniți, care refuzau să accepte că au fost înlăturați de la conducerea statului. În pofida faptului
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
de rasă sau religie -, până la căderea regimului Saddam Hussein, creștinii din Irak nu s-au confruntat cu persecuții majore. Dincolo de violențele care au afectat, după 2003, societatea irakiană în ansamblul său, creștinii irakieni au fost supuși atacurilor musulmanilor sunniți și șiiți radicali, precum și intimidării din partea kurzilor, existând inclusiv percepții conform cărora se viza eliminarea prezenței creștine din Irak, în vederea întemeierii unui stat islamic. Activitățile anticreștine au inclus : După 2003, distribuitorii de alcool, coafezele, proprietarii de cinema, muzicienii și comercianții de instrumente
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
cristalizarea sub forma unui stat libanez independent, unde creștinii se bucurau de supremație, și, de asemenea, de faptul că era singura țară arabă cu un conducător nemusulman. Este estimat că maroniții sunt acum a treia comunitate ca mărime (22%), după șiiți ( 30%) și sunniți (27%). Odată cu instalarea autorității otomane în lumea arabă în secolul VI, maroniții au început să se folosească de legăturile cu puterile occidentale pentru a asigura protejarea împotriva implementării sistemului dhimmi. Anumiți factori au permis maronitilor să scape
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
religioase, corespunzătoare ordinelor monahale din creștinismul medieval”, adăugând și că ,Ibn ͑Arabī, exponent al curentul iluminist (͑išrăqī) sau pseudo-empedoclean, neoplatonic și panteist întemeiat de Ibn Masarra și ben-Gabirȍl, a conturat cadrul general al filosofiei speculative sufite” . Suhrawardī, ,acest șiit convinsʼʼ își revendică o filiație care se regăsește în teologia persană preislamică Acesteia i se adaugă o serie de ideologii epistemologice care evidențiază tradiția greacă, în special manifestările lui Empedocle, ale lui Pitagora și mai ales cele aparținând lui Platon
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
alternativ cu : asirianism, kurdism, faraonism (naționalism egiptean care susține originile non-arabe ale acestei țări), fenicianism, naționalismul sirian. În anul 2002, Ariel I. Ahram evidențiază într-un articol un înțeles modern și similar al termenului "shu‘ubiyya", care se împotrivește musulmanilor șiiți din Irak și, în general, islamului șiit. Prin intermediul acestui curent, arabii încearcă, la rândul lor, să îi convingă pe persani de supremația lor culturală, care constă, mai exact, în moștenirea beduina. Viziunea lui Al-Jahiz referitoare la "Shu‘ubiyya" este expusă
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]