612 matches
-
fi acceptat că multe dintre toate acestea nu stau în puterea noastră, și că banii nu trebuie să devină mătura pe care noi zburăm în viață. Noi știam cum este atunci când ochii ți se umezesc iar din ei îți curg șiroaie de lacrimi pe care nu ți le poți stăvili, cum este să fie cineva lângă tine aproape pentru a ți le ștearge. Știam foarte bine cum este să deschizi ochii larg în zorii zilei, când ești trezit de minunate mângâieri
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
și pot să-și dăruiască singuri propria lor mare. Pot s-o așeze acolo unde vor ei. Chiar și pe un perete, s-o aibă tot timpul în fața ochilor. Mersul îmi devine fără să vreau din ce în ce mai precipitat. Încep să alerg. Șiroaie de transpirație îmi pătrund în ochi și simt cum aceștia mă ustură. Nu am timp să mă șterg. Vreau să ajung cât mai repede la mare. Oare acesta să fie Binele spre care am alergat? Să fac o baie în
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
rotesc dansând pe udele trotuare, în ritmul arpegiilor vesel rezonând sub tocurile grăbitelor mele picioare, precum în joacă o fac cu zgomot căzând, neastâmpăratele castane. Cu mîinile goale voi ieși în ploaie, lăsând-o să-mi curgă pe față-n șiroaie ca pe-o apa vie, neîncepută, ca pe-o binecuvântare, surâzând extraterestru, cu nepăsare, singuraticelor siluete ce îmi vor ieși zgribulite în cale, scuturându-se pe lângă ziduri înfrigurate umbre hilare, într-o greoaie echilibristică pe-nghesuitele și cenușiile tipare de transhumanțe
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? II de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365219_a_366548]
-
sus, vărsând dintr-odată șuvoaie de apă peste elegantele colonade ale Academiei. Natura însăși este cutremurată de dezlănțuirea furtunii. Doar o singură pasăre își dorește o astfel de vreme, îndrăznind să se înălțe maiestuos către semețiile cerului și înghițind avidă șiroaiele de ploaie. Sunt un vânt călător, azi sunt aici, mâine - cine știe unde în altă parte. Sunt pornit să ridic pălăriile colorate, de vară, ale domnișoarelor care se plimbă. Nu vă uitați mânioase la mine, sunt doar un vânt efemer, în curând
IMAGINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364834_a_366163]
-
pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În primăvara lui 1958, Vlăduț devenise mai nerăbdător - voia ca stăpânul lui să se ridice odată din pat și să plece cu oile în Râncurele și de acolo, la înce- putul verii, în Vemeșoaia, ca în fiecare an
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
vacanță plăcută,la munte și la mare! Am cerut permisiunea de la strălucitoarele stele , să purtăm cercei cu diamante, să fim așa ca și ele... Am cerut permisiunea norilor încărcați de ploaie , să fiu curată mereu că și străzile după apă șiroaie . Am cerut voie curcubeului apărut pe cerul senin, să îi port culorile pline de viață ce atât de bine îmi vin.. Am cerut răsăritului ce ne umple de energie și culoare, să ne transmită a să vibrantă lumina dată de
ILUMINARE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366310_a_367639]
-
pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În primăvara lui 1958, Vlăduț devenise mai nerăbdător - voia ca stăpânul lui să se ridice odată din pat și să plece cu oile în Râncurele și de acolo, la începutul verii, în Vemeșoaia, ca în fiecare an. Moșu
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
durere și-am înțeles deșertăciunea vieții fără mângâiere! A povestit întreaga seară, de vremuri aspre, de războaie, acordurile de ghitară, scânceau prin picurii de ploaie. Un strop de vin și-un colț de pâine i-au dat ferindu-l de șiroaie, ca oaspete de azi pe mâine în șură, pe un braț de paie. Dormea chircit, visând pesemne la viața lui cea zbuciumată, și pe obraz îi lasă semne, o lacrimă adevărată. Atât a plâns, un bob de jar cât răul
MENESTRELUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366543_a_367872]
-
caldă încă, cu același zâmbet pe buze ... i-am luat mâna, i-am mangâiat-o și parcă am simțit o strângere ușoară, mi se părea că atunci își dă sufletul, oare mă așteptase pe mine? În acea clipă, lacrimile îmi curgeau șiroaie, am mângâiat-o pe frunte și fără să vreau, am întrebat-o încet, parcă să nu o trezesc, în șoapte înnăbușite de lacrimi și de durere: ”ce-o să fac eu fără tine”? Doamne, cât am iubit-o! Am rămas în
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului bocet fă o stea s-aprindă focul să îmi ard în el norocul fumul să ridice-n aer al tristeții mele caier vântul să mă-nnoade-n ploaie abur trist printre șiroaie să mă-ngroape în țărână nou izvor într-o fântână să schimb arșița-n răcoare ca o binecuvântare pe cei sugrumați de sete seva mea să îi îmbete iar când cumpăna s-o frânge apa-n ciutură o strânge și
DOINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365651_a_366980]
-
voinicii săi, de data asta mult mai numeroși și mai bine înarmați. Nor Alb începu să tragă cu jeturi de raze fierbinți, sfârtecând pulpanele lui Nor Vânăt, lovindu-l în fălcile umflate, spintecându-i burta din care începură să curgă șiroaie de apă. Sufla Nor Vânăt disperat, spulberând în mii de fâșii cămeșoiul lui Nor Alb, dar fulgerele acestuia îl transformară într-o fleandură zdrențuită care plutea în derivă prin cer, precum o pânză de corabie smulsă de uragan. Viteazul Viscorilă
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului CRIMĂ DE ÎNALTĂ TRĂDARE Te-am trădat. O știe vântul, Când îmi flutură prin plete, Și îmi sărută cuvântul Și-mi ia praful de pe ghete. Te-am trădat cu ploaia-ntruna Când șiroaie mă dezmiardă Căci în lume mi-s doar una Și n-ar vrea să mă mai piardă. Și cu-o stea din galaxie Ce-mi face discret cu ochiul, Nimenea să nu ne știe, Să nu ne pască deochiul. Cu
CRIMĂ DE ÎNALTĂ TRĂDARE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366092_a_367421]
-
privesc lumina aceea pe care n-am mai întâlnit-o până acum decât în pânzele lui Canaletto, lumina aceea atât de ireală și totodată atât de concretă, amestecată, ca un ulei sfânt, cu stropii de apă ai mării și curgând șiroaie peste umerii și peste coapsele unei femei, pentru ca să-mi spun: ești și tu un biet om, Ștefan Dimitriu, ca toți ceilalți, născut ca să fii fericit cu atât de puțin, dar arareori în stare să cauți și să găsești puținul acela
STEFAN DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366225_a_367554]
-
Dac’-ai știi să citești Peste urme de timp... Calea vieții nescrisă de legi, Peste care și tu Ai lăsat destul rău, Poate atunci ai putea să-nțelegi; Cum atâtea căderi S-au săltat din noroi Printre lacrimi pierdute-n șiroaie, Cum atâția părinți Și atâția copii... Au pierit, fără rost, prin războaie. De-ai putea să citești Printre umbre de vieți, Prin tăcerea luminii... atunci Ai putea să-nțelegi, Cum atâtea dureri Se transformă-n iubire de prunci. Dacă n-
MAI ÎNTREABĂ FEMEIA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351831_a_353160]
-
de contemplare și se grăbi spre adăpostul clădirii. O dorință nepământeană de a fi la acea oră în palat puse stăpânire pe ea. Picăturile mari se înmulțiră până mai făcu ea câțiva pași, apoi din norii vineții începu să curgă șiroaie” Ajunsă în palat, soția domnitorului, femeia din vis, i se arată Alexandrei și îi vorbește de iubirea și respectul ce le-a simțit de-a lungul vremurilor la supușii ei față de domnul Brâncoveanu și familia lui ucisă în condiții groaznice
MARIA DOBRIN TE ÎNDEAMNĂ SĂ CREZI ÎN VISE de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350553_a_351882]
-
100 mii de locuitori. A trecut puțin de miezul nopții iar cerul se acoperă treptat cu nori plumburii. Luna și stelele au dispărut de pe boltă, iar puținii pietoni se grăbesc spre casele lor sub primele picături care curând vor deveni șiroaie. Este prima din cele 2 ploi cotidiene care spală străzile urbei. A doua are loc pe la orele 4, după ce măturătorii curăță și culeg gunoaiele citadine stradale. Marin Predoiu este comerciantul de serviciu în depozitul principal Tocmai a terminat centralizarea comenzilor
MILENIULM 4 ALT JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350533_a_351862]
-
Cineva văzând o femeie minunat de frumoasă, găsi prilejul de a o adora și slăvi prin laudele sale suverana frumusețe a cărei creatură este această femeie. La vederea ei dragostea de Dumnezeu îl cuprinse și din ochi îi țâșni un șiroi de lacrimi” În continuarea acestui studiu vom accentuaDeși frumusețea lui Dumnezeu reflectată de chipul Său din om se răsfrânge deopotrivă asupra trupului cât și a sufletului, frumusețea omului se realizează plenar numai pe plan spiritual. Deoarece frumusețea sufletească este pnevmatoforă
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
Cineva văzând o femeie minunat de frumoasă, găsi prilejul de a o adora și slăvi prin laudele sale suverana frumusețe a cărei creatură este această femeie. La vederea ei dragostea de Dumnezeu îl cuprinse și din ochi îi țâșni un șiroi de lacrimi” [80] Cu alte cuvinte, importanța pedagogică a Scării Raiului constă în învățătura ei legată de modul în care omul poate să ajungă să fie conform naturii sale, vocației lui ființiale, lucru posibil prin „permanenta comunicare și simbioză a
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
Dar răul judecător În loc ca să mi-l dea Mă respinse și-mi dădu O hîrtie-n care scrie Că n-am voie nici macar Să-mi văd copilul meu drag Încotro să mă mai duc Spune-mi dragă și tu mie Prin șiroaiele-i de lacrimi Îmi zisese Miri mie Din păcate eu nu știu Și perplex eu rămăsesem Dar poate știți voi careva Mame bune iubitoare La cin´se poate adresa Miri prietena mea Pe adresa ei de e-mail O puteți voi
COPILUL MEU de FLORICA REINPRECHT în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346639_a_347968]
-
Nu mai sărută Luna-n tăcere. Îi roade pe toți - Un doctor mi-a spus: “Diabetul pervers, Macină pe-ascuns. Să-nvăț limba de vers Să mă duc la cules Rime cu rouă, Dar plouă! Mă simt renăscut, Îmi curge șiroaie Apa din ploaie Pe trupul din lut Ce se destramă tăcut; Un alt început Cu viața să lupt, Dar până atunci M-așteaptă la supt Verdeața din lunci Și spinii tociți În tălpi răsuciți; Smintiți Și suciți Bieții părinți Cocoșați
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351161_a_352490]
-
consecință și la o „căzătură” cineva a „umblat” în gentuța cu scule, șterpelind patentul. Pe care nici măcar nu-l văzusem (o fi fost, n-o fi fost!?), proprietarul incriminându-mă fără putință de tăgadă. Geaba argumente lăsate cu sughițuri, plânsete șiroaie și păreri de rău. Știindu-mă „curat” n-am încercat decât varianta scuzei pentru a obține încrederea și absolvirea de vină a „păcătosului”. Ar fi fost culmea îndrăznelii (și riscului asumat) să fi cerut celor de acasă să plătească contravaloarea
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
picuri în tăcere se revarsă - Plouă! Nepoțica îmi spune. - A, nu! Nu plouă, Sunt lacrimi transformate-n rouă, Lacrimi de femeie, diamante pure, Unele sunt plânse, Altele, Cerul abia acum le plânge... Mă plimb prin ploaie Și-mi curg lacrimi șiroaie... - Plângi ? Nepoțica mă întreabă. - A, nu ! Plouă... Dar pe furiș îmi șterg un bob de rouă. Și totuși...plouă!? (Flora) Referință Bibliografică: Diamante neprețuite / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 788, Anul III, 26 februarie 2013. Drepturi de
DIAMANTE NEPREŢUITE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352065_a_353394]
-
Doja cazna, din ochi nici nu clipește Și Horia și Closca cu inimi sunt de leu. Și Iancu ce prin codri nu mai află drumul, Și toți ai nostri, pieriții în războaie, Puhoi de lacrimi pe-obraz ne-au curs șiroaie Noi grâu am pus pe unde-a lovit tunul. Suntem aici și vom fi neam de neam, Străinilor de-aiurea ce-ar vrea ca să ne plece Le strigă din gropi morții : -“Pe-aicea nu se trece!” Luptăm să ne-ntregim
ROMÂNE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355969_a_357298]
-
atâta vreme. În capitolul opt, numit Darul lacrimilor (Etica lui Robinson) (2) Încercarea singurătății îi provoacă eroului solitar plânsul. Lacrimile îl podidesc într-o evoluție firească. Plânge când se compătimește pentru soarta pe care a avut-o, lacrimile îi curg șiroaie, zice el. Când apar, ca prin miracol, spicele de orz, ochii i s-au umplut de lacrimi deoarece i s-a înduioșat inima. Sunt lacrimile minții cunoscătoare și recunoscătoare. Robinson va ajunge să se poată socoti salvat, să învețe să
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
data de 1 ianuarie 1993 am ajuns să iau o lamă ... am vrut să-mi pun capăt zilelor. M-am tăiat cu tot cu cămașă, cu tot cu pulovere. Am fost dus de un prieten la spital, dar eram în comă alcoolică. Sângele curgea șiroaie. După căsătorie am început să scot afară dinlăuntrul meu ceea ce era rău. Am chinuit-o mult pe soția mea. A dus o viață groaznică, i-am făcut viața un iad. Plăcerea și satisfacția mea era în anturaje, cu prietenii mei
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355327_a_356656]