682 matches
-
să fie fericiți toți trei de-a lungul vieții. Al doilea, la fel de încărcat emoțional, s-a întâmplat când Florea Corcoduș s-a apropiat de nepotul său pe care îl revedea după mulți ani și a îngenunchiat în fața lui. Cu lacrimile șiroind Ică și-a cerut iertare, Gilă l-a prins de mâini și l-a ridicat în picioare, l-a sărutat pe amândoi obrajii, apoi cu batista din mătase roșie scoasă din buzunarul de la piept, a șters lacrimile unchiului său. -”De
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
000 de euro avans, urmând ca după ”rezolvarea problemei„ să primească și restul de bani, adică 200.000 de euro. După ce a terminat de citit, femeii i-a căzut agenda din mână, apoi s-a prăbușit în genunchi cu lacrimile șiroind. Acum a înțeles de ce Florea era nervos de ori de câte ori venea vorba de Gigi, cum era alintat copilul. O ură cumplită din sufletul ei curat de mamă, hrănise cu laptele și sângele ei un copil care acum era la casa lui
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
a zărit, într-o dimineață, aparatul de ras pe etajera din baie. După ce făcuserăți amor. Amorul acela dinspre ziuă, bâjbâit, între somn și trezie, cel mai instinctual. Nu a mai avut răbdare să-și termine dușul. A intrat în dormitor șiroind de apă, părul îi cădea în ochi. Ai simțit că ți se trezesc pofte noi. Ți-a făcut semn să o urmezi. Te-ai gândit la ceva plăcut. Văzuseși undeva o poză, într-o revistă, poate o știa și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ceva pe-o tăbliță și număra: — ... o sută cinci, o sută șase, o sută șapte... Mai la vale, la picioarele ei, un om mic, mușchiulos, numai în fes și-n indispensabilii sine qua non, făcea flotări în ritmul numărătorii. Omulețul șiroia de sudoare, dar se vedea cât colo că e mulțumit. — Sultanul! - șopti cu admirație viziriul, arătându-l pe flotant. — ... o sută șaișpe, o sută șaptesprezece, o sută optșpe... - continuă cadâna. — E mare, dom’le! - se extaziase viziriul, urmărindu-și stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Despinei, peste masă, Iovănuț continua să se simtă vinovat deoarece, dacă Cetitoriul își aduce aminte, la un moment dat junele călugăr surprinsese fără voie mișcarea eminamente pofticioasă făcută de Despina de a duce la gură o ditamai ciosvârtă de berbec șiroind de sos, iar fata, observând privirea tânărului și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din care tocmai m-am trezit și în care n-am să mă mai întorc niciodată... Ah, nu, pentru Dumnezeu! Cineva să-mi spună că nu e adevărat! Făcând prostia de a mă uita la ceas, chiar așa, cu sângele șiroind în valuri pe podelele sanatoriului, am crezut că înlemnesc și acum îmi dau seama că acest criminal, timpul, e de două ori vinovat în fața mea în această seară fără precedent. Altminteri probabil nu mi-ar indica, sec, rău și absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de cine știe ce alt obstacol. Muchiile ascuțite ale pietrelor îi întrau în carne, sfâșiindu-i pielea de pe picioare și spinare. Pe cât putea, căuta să își țină capul sus, ferindu-l de lovituri. Deși ținea ochii strâns închiși, de usturime, lacrimile îi șiroiau pe obraji. Agitându-se atât, consumase și bruma de aer pe care o mai avea în plămâni. Era imposibil să-și mai țină respirația, în urechi pulsul îi bubuia puternic, în timp ce nevoia de a inspira devenea de nestăpânit. Simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Aceștia vor fi cei mai frumoși ani din viața lui“. Urmau apoi imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale colegilor, „cei mai frumoși ani“ ai băiețelului În succesiunea anotimpurilor; chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la rîu, datul cu săniuța pe dîmbul troienit, vînătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și aveți grijă, să nu vă udați. Ușa era deschisă, fixată în icul său. Membrul comisiei scoase capul afară, o clipă i-a fost suficientă ca să se uite într-o parte și în alta și apoi să și-l retragă șiroind de parcă și l-ar fi băgat sub un duș. Dorea să procedeze ca un bun membru de comisie, să fie pe placul președintelui și, cum aceasta era prima oară când i se încredințase o sarcină, voia să fie apreciat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că sunt deja pe drum. Președintele se duse să se așeze la locul său și așteptarea reîncepu. Aproape după o oră intră primul alegător. Contrar așteptărilor generale și spre dezamăgirea membrului prezidiului celui cu ușa, era un necunoscut. Lăsă umbrela șiroind la intrarea în sală și, acoperit de o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu cizme tot de plastic, înaintă spre masă. Președintele se ridicase cu un surâs pe buze, acest alegător, bărbat înaintat în vârstă, dar încă robust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el s-o facă. — Ai să faci tot ce poți pentru mine? mă întrebă ea pe un ton aproape jalnic. Spune-i în ce stare sunt. Am văzut că dorește să fac apel prin toate mijloacele la compătimirea lui. Îi șiroiau ochii de lacrimi. Am fost teribil de înduioșat. Eram indignat pur și simplu de cruzimea glacială a lui Strickland, și i-am făgăduit că o să fac tot ce-o să pot ca să-l aduc îndărăt. Am convenit să plec la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
privit câtuși de puțin. Stroeve se opri din nou și-și șterse fața cu batista. Eu nici nu mișcăm. Acum îl credeam și eram uimit. Totuși nu înțelegeam nimic. Pe urmă mi-a spus cu glas tremurător și cu lacrimile șiroindu-i pe obraz cum s-a dus la nevastă-sa, cum a încercat s-o ia în brațe, dar ea s-a tras deoparte și l-a rugat să nu o atingă. A implorat-o să nu-l părăsească. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
amarnic. Nu i-a dat atenție, dar când a ieșit să-și ia șareta să pornească spre casă a văzut-o din nou pe fetiță ținându-se puțin de-o parte; îl privea cu un aer jalnic și lacrimile îi șiroiau în continuare pe obraji. A întrebat pe cineva ce a pățit fetița și i s-a spus că a venit din zona colinelor ca să-l roage să vadă un bărbat alb care era bolnav. I se spusese că doctorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de spus Josăphine, pentru a confirma sau infirma ce spunea aceasta. Apoi, încetul cu încetul, nu m-am mai gândit la nimic. O ascultam pe Josăphine. O priveam pe Belle de jour, îi priveam chipul de tânără moartă pe care șiroia apa, buzele învinețite de ultimul frig. Mi se pare că zâmbea, câteodată își înclina capul, iar gura părea să spună: „da, e adevărat, așa e, cum spune Pielea, totul s-a petrecut întocmai“. Se întâmpla în ajunul zilei în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
făcuse. Ronțăia ca un șoricel și lua înghițituri mari de vin, făcând cu limba o muzică suplă și cochetă. Afară, zăpada cădea pe înfundate. Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște lacrimi pe un obraz absent. Vremea transforma zăpada în zloată. Gerul își aduna zdrențele și apoi le împrăștia în dezordine. Ziua următoare avea să aibă chipul mânjit de noroi și fleșcăraie. Chipul unei actrițe netalentate după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pușca pe umăr și cu echipamentul în spate, și care păreau să ne încercuiască, aproape dispărând în noaptea care începea să înghită ziua, în picioare, cu ochii goi, fără să facă vreun gest, fără nici un cuvânt, și pe care ploaia șiroia parcă fără să-i ude. Ai fi crezut că e o armată de umbre. Erau, totuși, aceiași bărbați tineri care bătuseră toată ziua orașul, intrând în cârciumi ca animalele sălbatice la adăpătoare, urlându-și cântecele, vomitând orori, dezbrăcându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de culoare, a tăiat-o printr-o pădurice... și s-a rătăcit definitiv. O furtună care trecea pe acolo s-a hotărât să izbucnească și, spre marea lui supărare, cerul s-a smolit dintr-o dată, iar ploaia a Început să șiroiască printre copacii deveniți brusc fantomatici și amăgitori. Tunetul se rostogolea cu bubuituri amenințătoare de-a lungul văii și se risipea printre copaci În salve intermitente. Amory a Înaintat orbește, Împiedicându-se și căutând o ieșire. În cele din urmă, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a folosit toți banii câștigați - primise În jur de optzeci de mii de yeni - cumpărându-și trandafiri. Rătăcise pe străzile din Roppongi cu brațele pline de zeci de trandafiri de-un roșu aprins, neputând să-și stăpânească lacrimile care Îi șiroiau pe față. Erau lacrimi de bucurie. Reușise În sfârșit să realizeze ceva după care tânjise de multă vreme. Era ceva mai mult decât atât. Era bucuria de a descoperi În ea Însăși puterea de a-și Îndeplini dorințele. Fidelitatea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acoperit de umbre, În mijlocul camerei dezolante, și eram incapabil să-l recunosc. La fel și Noriko, și femeia măritată, și tânăra; mi le imaginam cu trupurile lor goale și cu mișcările caracteristice fiecăreia, cât se poate de obscene, cu vulvele șiroind, dar nu puteam să le disting fețele. Ca și cum ar fi fost Încadrate doar de la umeri În jos, sau ca și cum chipurile lor ar fi fost imposibil de surprins Într-o imagine. Sau poate că seamănă cu ființele acelea fără chip care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
clipa aceea bărbatul s-a repezit asupra ei. Din momentul acela nu mai eram decât niște animale În călduri, neavând nimic În comun cu o ședință sado-maso. Noi, femeile, nu ne doream decât să fim linse În locurile acelea care șiroiau de secreții, iar el ar fi vrut să ejaculeze la nesfârșit. Când am simțit retrăgându-se valul acela uriaș care mă lovise la Început, m-am străduit din răsputeri să devin lucidă și am aruncat o privire În jurul meu. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă muștruluia. În cele din urmă m-am trezit cu un sentiment de dezgust față de mine Însumi cum nu mai cunoscusem. Am Înghițit o triplă doză de aspirine și de Alka-Seltzer și am Început să-mi șterg transpirația care-mi șiroia pe corp. După ce mi-am terminat de făcut bagajele, am coborât la recepție să predau cheia, unde mi s-a Înmânat un pachet ce sosise pe numele meu. Nu putea fi decât de la Yazaki. „Acesta este un cadou din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sub pași asfaltul cum se-nmoaie Cum cad din ceruri curcubeie grele Planeta de păcate să se spele Să intru ud la mine în odaie, Să văd cum fuge lumea de potop Și deschizând umbrelele zălude Să-mi cure apa șiroind din clop, Ca din veșmântul unei paparude Să curățească toată răutatea Care-a cuprins din rădăcini cetatea! Referință Bibliografică: Îmi place toamna / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
ÎMI PLACE TOAMNA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364509_a_365838]
-
o Românie mare”, la București avea loc o altfel de adunare populară; o adunare în care președintele S.U.A, președintele celei mai puternice țări din lume, al singurei superputeri vestea celor câteva zeci de mii de oameni, peste care șiroia apa unei ploi tenace, faptul că România a fost invitată să adere la NATO. Alăturarea celor două adunări populare reprezintă o simplă speculație izvorâtă din proximități calendaristice? Întrebările nu pot fi abolite aprioric și ceea ce ne sugerează cele două adunări
INSTINCTUL POPULAR, ÎNDRUMĂTOR MORAL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364566_a_365895]
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Umbra sângelui tău se-așternea Ducă-se pe pustiu litera A Dâra sângelui meu se scurgea Pe pământ luminând litera A Izvor de munte șiroia Sărut peste literă, nins - Între noi se căsca un A bis... Referință Bibliografică: Abis ! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
ABIS ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361500_a_362829]
-
să monologheze, să-și golească desaga de gânduri și dureri, stând în picioare, cu brațele ridicate și tot corpul lipit de bariera ușii, ca de un Zid al Plângerii. Povesti, argumentă, cerși, promise, făcu jurăminte. Se trezi brusc, cu lacrimile șiroindu-i pe obraz, stupefiată că nu se gândise la copil, ci numai la ei doi, la dragostea lor pe cale să se stingă și a cărei flacără pâlpâindă ar fi dat orice să o salveze. Ce se va întâmpla cu Hayim
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]