2,719 matches
-
din depozite. Se știe că hipoxia este stimul pentru creșterea producției renale de EPO la nivelul fibrobastelor interstițiale peritu-bulare și, în mai mică măsură, în hepatocitele și celulele adipoase perisinusoidale [20], Nicolas et al. arătând că administrarea de EPO la șoareci, a avut drept consecință atât o creștere a eritropoezei, cât și o scădere a sintezei hepatice de hepcidină [23]. Astfel, s-a emis ipoteza că administrarea de ESA în anemia din bolile cronice își manifestă efectul benefic asupra eritropoezei și
Revista Spitalului Elias by LAVINIA BRĂTESCU () [Corola-journal/Journalistic/92038_a_92533]
-
încercase să-l sperie, pentru una ca asta poți lua ani buni de închisoare, adăugase, dar el se prefăcuse că n o aude, pentru ce am eu de gînd să fac, gradele mele sînt bune de nimic, nu sperii nici șoarecii cu ele, am nevoie de ceva cu greutate, îi explicase. Da, tangoul, măiculiță, repetă Părințelul cu mintea în altă parte, privind în direcția ușilor batante de la intrare care sînt izbite de pereți cu violență de fiecare dată cînd cineva intră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că cei care se satură de viață, se transformă În brazde pe care cresc albăstrele? Cine se satură de viață, Își dă drumul În gol de pe vreo stâncă, Înghite melci otrăviți, sare la gâtul inocenților sau dă de mâncare pisicilor, șoareci morți de frică, lăsând peste tot petice de hârtie scrise În mare grabă. Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub care am dormit, și am intrat Într-o lume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca Într-o leprozerie, hăituiți ai soartei, oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub cerul liber, bătrâni ce-și trăiesc ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care s-au aciuiat cu timpul rătăciții sorții de care am amintit mai sus. Sunt nave oarbe, ciuperci otrăvitoare, halte imunde, capcane ale sufletului, barăci ale morții care se sprijină numai pe aerul viciat care le dă târcoale. Prin ele șoarecii, șobolanii, gândacii, circulă nestingheriți și se simt și ei marginalizați, pentru că rareori găsesc ceva de mâncare. O lege nescrisă a acestui cartier al groazei este legată de păcat: cu cât ești mai păcătos, cu atât supraviețuiești mai mult frigului, foamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în fiecare an în care ia foc, apare tot mai multă anizantă, și dispar toate celelalte ierburi. Și au dispărut și căprioara și antilopa, care depindeau de plantele celelalte. Ca și iepurii. Ca și ulii și bufnițele, care mâncau iepuri. Șoarecii nu mai au ce mânca, deci nici șerpii. Astăzi, anizanta domină preriile din Canada până în Nevada, acoperind un areal de două ori cât Nebraska și răspândindu-se într-un ritm de mii de hectare pe an. Culmea ironiei e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la urmă vezi că s-au sucit și s-au Învîrtit Într-un soi de tipar foarte clar. Viețile din povești au direcție și semnificație. PÎnă și viețile stupide și fără sens, precum cea a lui Lenny din Oameni și șoareci, dobîndesc prin locul lor În poveste cel puțin demnitatea și semnificația de a fi niște Vieți Stupide și Fără sens, consolarea de a fi exemplare ale unei categorii. În viața reală nu ai parte nici măcar de atît. N-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sfîrșit. Îmi place acumularea lentă de Înțelesuri, Îmi plac peisajele cețoase ale imaginației, rătăcirile labirintice, versanții Împăduriți, băltoacele ce reflectă lumina, răsturnările tragice și obstacolele comice. Singurul gen de literatură pe care nu-l suport este literatura despre șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul Ratty, cel atît de cumsecade, din VÎntul prin sălcii. Fac ceva pe nasul lui Mickey Mouse și al lui Stuart Little. Afabili, strecurîndu-se grațios prin viață, drăgălași, Îmi rămîn În gît ca niște oase de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Nu scria Însă nicăieri „gustare delicioasă și sățioasă”. Scria, În schimb, „exterminare garantată, după o singură porție”. M-am Întrebat dacă cele vreo cîteva grăunțe pe care le Înghițisem fac oare cît o porție. Am citit mai departe : „Pentru exterminarea șoarecilor, a șobolanilor norvegieni și a celor de acoperiș din case, ferme și depozite de marfă”. Nu eram sigur dacă sînt norvegian sau de acoperiș, deși se pare că nu avea nici cea mai mică importanță. „A nu se păstra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și avea o gură cu buze subțiri ce nu se deschideau prea des sau prea larg și, ori de cîte ori se deschideau totuși pentru a lăsa să scape cîteva cuvinte, se Închideau iute la loc asemeni unei curse de șoareci, retezînd ultimele silabe ale fiecărei propoziții, ca și cum ar fi fost coada unui animal ce aleargă Înnebunit ca să-și scape pielea. I-am spus Regele. I-am privit de sub chiuvetă cum Împachetează totul, cum pun lucrurile care nu se aflau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Suedia... - Știți ceva, Lantz? l-am întrerupt ștergându-mi lacrimile cu mâneca pulovărului. - Ce? - Îmi bag pula în Suedia. AFACERIȘTII Stăteam în poiana Vaslui 4 pe iarbă, în jurul unui coș cu mâncare și cu un termos cu cafea. Păsări ciripeau, șoareci de câmp chițăiau în apropiere. Mușcând dintr-o tartină cu brânză și șuncă, am observat doi domni în costume gri ieșind din pădurea locală și apropiindu-se de mine. Unul era tânăr, celălalt nu. Cel tânăr vorbea, indica: - Aici o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-o acum, căci, după ce te vei cufunda în lectură, n-o să-ți mai fie cu putință să te miști. Fă așa încât pagina să nu fie în umbro, o îngrămădeală de litere negre pe fond cenușiu, uniformă ca o armată de șoareci; dar fii atent să nu cadă pe ele o lumină prea puternică și să nu se reflecte pe albul crud al hârtiei, rozând umbrele caracterelor tipografice, ca la amiază, în sudul Italiei. Încearcă să prevezi acum tot ce ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în antreu de-afară, de la ger, abia le-a purtat, era și el machit bine, asta l-a ajutat, cred, să nu degere... - Au crăpat toate, s-a umplut casa de vin roșu, până la glezne, și-au ieșit vreo doi șoareci, înotând bezmetic să scape, dar până la urmă s-au dat la fund... - Au murit fericiți, umflați, sughițând de vinișor! - Și babacu’ râdea, pleoscăind în vin, bătea pas de defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi, un-doi, de-a împroșcat și tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
într-o rochiță cu trandafiri și volane și sărea de pe-un picior pe altul și nea Bucur a luat-o pe genunchi și Bucuroaica a dat-o jos trăgând-o de cozi. - Io-te la ea, nerușinata! - Cotoi bătrân, șoarecii tineri... a râs tata și s-a dus s-aducă țuica. Acoperișul e cald sub noi. Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-apropie și se depărtează de azbest. - Omuleți... hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că e primul acolo, la pârliții ăia, au mai fost, o să mai fie, ne-neacă Cel de Sus, ne scutură, dar noi parcă n-avem ochi... Extratereștri? Asta-i o prostie! - Chiar e, Grigore... - Zic oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de-un ivăr. Apoi dispare înăuntru și ușa autobuzului se deschide într-un dreptunghi de nimic pur. Doar întuneric. Îndeajuns de lat încât să te poți strecura prin el. În interior simți mirosul ascuțit ca un ac al urinei de șoareci. Mai pune la socoteală și mirosul unei cărți vechi, umede, pe jumătate mâncate de pești. Și mirosul de praf. Și, din întuneric, vocea doamnei Clark spune: — Hai, intrați repede. Sfântul Fără-Mațe ni se va alătura după ce va abandona autobuzul așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aia care a scris Frankestein era fiică de scriitori, de profesori faimoși pentru cărțile lor inovatoare, Dreptatea politică și O justificare a drepturilor femeii. Ăștia erau mereu vizitați acasă de alți oameni celebri și inteligenți. Noi nu eram însă niște șoareci de bibliotecă în vacanță. Nu, cea mai tare poveste cu care vom ieși de aici va fi doar despre cum am supraviețuit. Despre cum Lady Zdreanță a murit în brațele noastre, însoțită de plânsetele noastre. O poveste va trebui totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
timp. În timp ce se rotesc, marginile lor mai scânteiază pentru câte-o clipă, împrăștiind un curcubeu înainte de-a redeveni incolore. Crengile contorsionate, împâclite parcă în maroniul lor întunecat. Pe fiecare dintre ele poți urmări o cărăruie de excremente uscate de șoareci, mici ca boabele de orez. Legănându-se în față și-n spate, ținându-și răsuflarea, Pețitorul vâră mâna în coroana copacului și culege piersicile. Încă fierbinți, le aruncă Verigii Lipsă, care le prinde între două perne de mătase. Veriga Lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei. Tovarășa prezentă elevilor abecedarele, le oferi florile, adresă zâmbete din colțul buzelor anumitor părinți și declară prima zi de școală încheiată. Întoarcerea acasă fu o mare ușurare. Aruncă scrobeala cât mai departe, cu dorința neexprimată de-a o mânca șoarecii până a doua zi, îmbrăcă treningul și călare pe bicicletă își oferi binemeritata evadare. Încet, încet, străzile prinseră viață. Urletele, chiotele, râsetele sănătoase, puseră stăpânire pe oraș. Ghiozdanele zăceau aruncate după ușă, uniformele dormeau cocoțate pe umerașe, mingea se rostogolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
recolta fusese prăpădită, anotimpul secetos ținuse prea multă vreme, iar acum nu mai avea nimic de-ale gurii. A cerut să cumpere pe datorie, dar negustorul i-a tăiat-o scurt. Cu un an În urmă au fost prea mulți șoareci, a zis, anul ăsta-i secetă. La anul o să fie vreun cutremur și peste doi ani inundații. Mereu se ntâmplă câte ceva În insula asta nenorocită. Nimeni n-are nici un bănuț, toți cei din oraș o să zică la fel. Prețurile au
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îngropată sub cărți de școală, dar așezată (mai mult sau mai puțin) peste altă cutie pe care scria Copilăria În Noua Guinee. Odată depuse acolo, lucrurile rareori mai ieșeau la lumină. șopârlele gecko Își lăsau ouăle pe cotoarele cărților, iar șoarecii se târau În cutii când le venea vremea să moară. Margaret n-avea habar de ce petrecuse mai bine de-o oră și jumătate În patru labe, chinuindu-se cu o lanternă fixată Între bărbie și umăr, ca să elibereze cutia asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-i decât aici, își bătu pieptul, aici îi motivul meu, domnișoară. Și nu mai știu cine a spus că o inimă de mamă nu se înșală. Carmina simți un miros ascuțit de șoarece. Aiurea, își zise, nu pot fi șoareci în casă, probabil urină de pisică. Privi către animalul încolăcit la picioarele Sidoniei. Dormita acolo, negru, lucios, frumos, cu abdomenul ridicându-se ritmic, abia perceptibil după fiecare respirație, aproape îți era imposibil să ți-l imaginezi alergând pe la containere sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anchilozare era mai puțină concentrare. Muzica nu mai reuși să treacă dincolo de urechile lor. La plecare, în ușa lojei, Carmina i-a spus sec "la revedere". Nu-i prea plăcuse ideea de a fi plasată ca într-o cursă de șoareci. Permiteți-mi să vă conduc până acasă. Ea nu-i răspunse. El a urmat-o de-a lungul culoarului, cu o jumătate de pas în urmă. Au coborât scările, au traversat holul larg. Cred că vă dați seama, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
emoție, mâna dreaptă În care ținea cana cu vin Începu să-i tremure, așa Încât se văzu nevoit să o așeze pe lada de lemn În care dormea Soldat. Costeliv, deși mânca enorm, cu un cap ca de iepure, Soldat prindea șoareci și lătra fără rost, căci pe el Îl speria orice zgomot, de la tunetul ploilor de vară la foșnetul omizilor În frunze. Pe lada dată cu var scria cu litere mari roșii „Câine rău”. Mai jos puțin, Într-o paranteză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]