899 matches
-
mirarea. - Da ce numeri acolo de se aude la trei poște, înteabă ea răstit. Șerban încremenise. Sacul, încă nelegat la capăt alunecă ușor din mâinile lui, iar boabele se risipiră la picioare. Își îndreptă fața schimonosită de frică spre ușa șopronului. - No, da ce te-ai spăriat așe‘. Parcă ai văzut pă Necuratu‘. Uite, s-o risipit și cucuruzul. Femeia nu mai așteptă răspunsul, avea alte treburi mai importante, era învățată ca bărbatu-său să vorbească singur. E drept, de obicei
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
a dat seama la început ce îl înspăimântase, totul era greu de crezut și era anevoios să legi una cu alta, așa să faci un întreg. Reacția Mariei ar fi putut fii un motiv, dar când o văzuse în pragul șopronului privindu-l intrigată de comportamentul lui ce ieșise din tiparele ei, a realizat că alta era teama lui. Dacă scrisoare era o farsă, o glumă macabră făcută de cineva care aflase cumva de întâmplarea de acum aproape patru ani? Sau
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
sovieticii, n-au mai avut cine-i elibera din buncăr pe ostașii captivi. Rușii au aruncat în aer fortificația cu tot cu nefericiții ei ocupanți. O altă cazemată, descompusă în trei blocuri de beton, servea, în târla oilor unui fermier local, drept șopron pentru ovinele sale. Acesta, animat și el de interesul oaspetelui basarabean pentru ecoul războiului, ne-a condus în capătul grădinii sale, unde se deschidea un hău larg, de 15-20 metri lățime și aproape tot pe-atâta de adânc. Privind de-
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
coseau, altele scărmănau lână, altele spărgeau nuca. Se organizau momente umoristice, în drum spre locul unde se ținea șezătoarea la oamenii care știau de glumă, intrau în grajd mutau vaca de la iesle, luau carul și îl urcau pe acoperișul șoprului (șopronului) sau îl mutau în curtea altui vecin, luau porțile de la gard, femeile luau de-acasă ghemul cu lână toarsă și spuneau că l-au lucrat în șezătoare. Un bărbat mai tânăr care nu mai fusese în șezătoare și nu știa
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
femeile: mame, soții, bunice, nurori, fete și copile, care auziseră de grozăviile de care erau în stare acești primitivi needucați și înrăiți, determinate să se ascundă cât mai ferit, care pe unde a putut: prin fânare, prin magazii, prin pivnițe, șoproane, ori prin podurile caselor și în coșarele vitelor. Cele două surori ale mele s-au culcat în mai multe nopți, departe de casă, pe coastă, sub frunzarul umbros al unui gorun. Bruma de bunuri casnice precum îmbrăcămintea națională de sărbătoare
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
mâncarăm la copii, acasă, dar după drum, parcă aș mai vrea ceva și i-o fi foame și lui Nicolae! - Nu mi-e foame! strigam eu, parcă arsă. Tatamare, unde e câinele? Fața i se lumină și se îndreptă spre șopron. Șopronul era lipit de bucătărie, care, de fapt, era o casă cu două încăperi: bucătăria cu vatră și țăstul, din paie, pământ și balegă de vacă, atârnat oblic în cârlig, dulapuri, o măsuță cu trei picioare care stătea și ea
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
la copii, acasă, dar după drum, parcă aș mai vrea ceva și i-o fi foame și lui Nicolae! - Nu mi-e foame! strigam eu, parcă arsă. Tatamare, unde e câinele? Fața i se lumină și se îndreptă spre șopron. Șopronul era lipit de bucătărie, care, de fapt, era o casă cu două încăperi: bucătăria cu vatră și țăstul, din paie, pământ și balegă de vacă, atârnat oblic în cârlig, dulapuri, o măsuță cu trei picioare care stătea și ea în
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
așa: una-două - dai foc lumii folosind - iresponsabil și dement - toate văpăile - din toate galaxiile: la un moment dat - n-o să mai existe în bordeiul ăsta cosmic - nicio scânteie - nici cât să-ți aprinzi țigara de la ea... ...i-am căutat prin șoproane - i-am căutat prin păduri - am revenit în oraș și - din tufiș în tufiș - din gard viu în gard viu - din bloc în bloc - din cameră în cameră - împietrită în lustru - am sperat să-i aflu și să-i mustru
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
corvoadă Mi s-au aburit pereții Cu adânci păreri de rău Cred c-am fost un mare nătărău Pe toate drumurile vieții! Parcă-aveam mai multe lemne Pentru când avea să cearnă Cu tristețe peste iarnă Și atâtea alte semne Cercetez șopronul gol Vreascuri, câteva găteje Vin de-mi cântă Radu Leșe Și-ți dau ultimul meu pol! Referință Bibliografică: Vin de-mi cântă Radu Leșe / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 778, Anul III, 16 februarie 2013. Drepturi de
VIN DE-MI CÂNTĂ RADU LEŞE de ION UNTARU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351908_a_353237]
-
când mă săruți, Într-o baracă din Ceahlău Să fii a mea, să fiul al tău, Într-o mansardă din Măcin Să te supun pervers, calin, Într-o căscioară din Gurghiu Să mor de drag și să înviu, Într-un șopron din Semenic Să curg în tine pic cu pic, Într-un colibă din Hovârla Să-i ia pe toți dușmanii gârla! Referință Bibliografică: Iubito, hai să ne muntim... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 782, Anul III, 20
IUBITO, HAI SĂ NE MUNTIM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351960_a_353289]
-
aer sincer îngrijorat! - Păi, măi, neni, muț’ matali bucătăria, cî dacî, aicișa s-o arătat locu’, ci-nsamnî? Însamnî cî nu-i apî în altî parti, prișepi, cum vini chestea?! - Oameni buni, păi, dacă mut bucătăria, tre’ s-o mut în locul șopronului, pe ăsta în locul grajdului, ăla în locul hambarului și pe ăsta undi, mama cioarelor îl duc, că tre’ să dărâm odaia din fund!? - Lasî neni prostiili, cî uiti, ni țâi din treabî, acu’ altu-i baiu’! Într-adevăr, cei trei munceau pe
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
în fața boierului că, dacă nici Vodă nu-i face dreptate, se lasă lehamite. Dar îl va pofti pe mai marele Țării, ca să-și verse năduful, să-i pupe iapa...undeva, aproape de coadă. Și-i arătă boierului mârțoaga, legată sub un șopron a’ hanului. Mesenii începură să râdă, iar boierul, adică Vodă, ce să facă, le ținu și el hangu’, mânzăște. Pe semne, vreți să știți pe unde și-o scos cămeșa răzășul când o dat ochii cu Vodă, la cancelaria domnească
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
am obligat‑o pe mă‑ta... Ea n‑are vină, să știi... - Ce? a mugit Gavrilă sforțându‑se. Unde, când? - Demult... Am amenințat‑o că‑l bag pe Vasile... că‑l bag în pușcărie și... și am prins‑o în șopron... când lua fân, a relatat Viorel pe scurt, ca într‑o spovedanie, ceea ce nimeni nu știa. M‑a pedepsit Dumnezeu, băiatule. - Te... te‑a pedepsit... pe tine? Tu... tu ești... tatăl meu? - Da, Gavrilă, băiatule, eu sunt tatăl tău. Să
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
Aici, dulăilor! Titișor, vin-la tată-tău!...Ce-aveți, proștilor!? Ați băut rachiu' tatei?. Apropiindu-se, începe să înțeleagă că la stână s-a întâmplat ceva. Ceva rău, căci câinii păreau amețiți, iar tată-său întârzia să se-arate în ușa șopronului ... Începe să strige, mai întâi aproape în gând, apoi din toată inima: - Tată! Tată!...Tatăăă!... Vocea băiatului era gâtuită. Îi săgetă prin minte un nume. Ba mai mult decât un nume ... ”Banda lui Zanet!...”, șopti el ... Și se repezi în
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
Începe să strige, mai întâi aproape în gând, apoi din toată inima: - Tată! Tată!...Tatăăă!... Vocea băiatului era gâtuită. Îi săgetă prin minte un nume. Ba mai mult decât un nume ... ”Banda lui Zanet!...”, șopti el ... Și se repezi în șopron. Tată-său era la pământ, într-o baltă de sânge. Baiatului i se înmoaie genunchii, dar bărbatul care mijea în el îi dădu putere să se stăpânească. Îngenunchează lângă trupul rostogolit, aproape dezbrăcat, ca după o încăierare aprigă: - Tată! Tată
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
vreo patruzeci de ani, nu mult după ce se stabilise el în Nădragu, venind de la Reșița, ca prim-maistru laminorist, Obermeister, angajat la așa-numita fabrică de fier, Nadrager Eisenwerk. Știam că Sibla venea la ora șase, exact când umbra acoperișului șopronului, în care eu și prietenul meu stăteam tolăniți pe două saltele vechi, umplute cu pănuși de porumb, locul nostru preferat de taifas după-amiază, atingea tulpina nucului din mijlocul curții. Atunci Waldi, câinele rotofei și flocos, lătra scurt, ridicându-se tremurând
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
efort ar fi vrut să mai spună ceva, dar își dăduse seama că nu avea cui. Sibla dormea dus, cu capul pe umăr, pufăind ușor printre buzele întredeschise. Stă uscățiv, deșirat, privind cu uimire tulpina nucului, pe care umbra acoperișului șopronului se înălțase binișor, în timp ce noi, încă tolăniți pe saltelele umplute cu ghije de porumb, ne dăm ghionți și ne îndemnăm unul pe celălalt cine să-i spună bătrânului că la ora prânzului, în drum spre casă, venind dinspre atelierele de
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
-le cu altele noi lucrate chiar de mâinile lui pricepute la toate. Era o creangă groasă, solidă, a bătrânului dud, existent înainte de a se însura tata și a-i da bunicul moștenire casa cu toate acareturile - două magazii, pătul, grajd, șopron - curtea toată și grădina întinsă pe câteva hectare. Da, că bunicul fusese moșier sau chiabur, cu mare avere, pe care a împărțit-o la toți ceilalți 11 frați ai tatei, după căsătoria fiecăruia în parte. Averea asta a fost, printre
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
curtea era mare, aveai de mers, nu glumă, cu gălețile pline cu apă! Nu era o simplă joacă. În plus, erau animalele și păsările de adăpat și de întreținut, ceea ce presupunea și curățenia generală în grajd, în cocină și sub șopron, erau lemne de tăiat, porumb care trebuia cules și curățat, erau glugi de paie, de fân și de coceni, de înălțat, era iarba de prășit în lungul gardului de la stradă, pe lățimea trotuarului și de întreținut rigola de la marginea acestuia
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
de cerbi se odihnea, adumlecând toate zgomotele din pădure și din poiană. I se părură toate bune și la locul lor în poiană. Așa că porni liniștit la vale. Trecând însă printr-o altă poiană, pădurarul zări ceva ciudat. Lângă un șopron vechi, erau niște buruieni puse pe un acoperiș. Un vătui mic de căprioară, încercând să ajungă la buruieni, s-a încurcat printre niște răzlogi ai unui gard de lângă peretele șopronului și nu mai putea ieși de acolo. Acum nici nu
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
printr-o altă poiană, pădurarul zări ceva ciudat. Lângă un șopron vechi, erau niște buruieni puse pe un acoperiș. Un vătui mic de căprioară, încercând să ajungă la buruieni, s-a încurcat printre niște răzlogi ai unui gard de lângă peretele șopronului și nu mai putea ieși de acolo. Acum nici nu se mai zbătea. Era epuizat. Pădurarul veni aproape, să-l vadă. Atunci puiul de căprioara începu să se zbată disperat. Dar această zbatere nu-i folosea la nimic, doar îl
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
așteptând pe cineva, dar nimeni nu s-a mai ivit. Acum nu mai aveam nici unde să mai dormim, nici ce să mâncăm. Iar mai presus de orice nu ne primisem banii pentru munca noastră. Ne-am adăpostit într-un șopron de unde luam pământul, tolănindu-ne pe niște paie rămase acolo de ceva vreme. Seara a apărut un așa zis paznic care ne-a spus să plecăm de acolo fiindcă dacă nu plecăm va anunța miliția. Nu știam ce să facem
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352924_a_354253]
-
Privim absorbiți... peisajele sălbatice ale râpei: din văgăuna mea preferată se ridică vapori, fugind de responsabilități; copiii se joacă de-a prinsa, în simulatorul de pantă. Bătrânii tușesc în același ritm, pe trei glasuri. De ieri, putem să ne vopsim șoproanele, în orice nuanță! Doar cei aleși trăiesc și-și fac nevoile pe colină !? Ei chiar au puterea să închidă îngerii în pivniță!? Colina a devenit cea mai mare dorință! Colina este țelul suprem! Când te gândești că... la început a
DEAL de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354398_a_355727]
-
justificări și mijloace de răzbunare, Gavrilă mergea nemulțumit și nervos, lovind bolovanii ce-i ieșeau în cale și frunzele de porumb ori floarea soarelui care-i atingeau brațele cu frunzele lor mari. Odată intrat în curte, s-a dus sub șopron să caute toporișca. Câteva păsări au venit de-ndată aproape de el, privind cu lăcomia lor nevinovată și curioasă verdeața din mâinile băiatului. Încă nervos, le-a alungat cu înjurături și cu surcelele din jurul butucului pe care se spărgeau lemnele, fără
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]