9,824 matches
-
mai directe, iar ultimul vers readuce imaginea unei exteriorități pluvioase, ce predispune la reverie și la lentoare a mișcărilor: "Ți-aș da deoparte părul cu gura de pe gât./ Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză/ Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuză:/ Afară plouă laic și-s trist și mi-i urât...". Poet al trăirilor minore și al spațiului domestic, fantezist și ironic în doze bine cântărite, Emil Brumaru a reușit să transfere în Cântecele sale
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
a povestit că tot acolo era când m-am întors o săptămână mi târziu de la țară nimeni nu îndrăznește să mănânce migdalele lui Lu Li când e ea plecată * o voce puternică nu are nevoie de tobe un glas dulce șoptind într-o ureche trandafirie n-are nevoie de flaute ceea ce am eu de spus nu-i tot ce este * păpușile n-au voie să fie mai înalte decât dormitorul împăratului un strigător a anunțat azi că păpușarii n-au voie
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
ce scrie despre ei * filosofii se ceartă despre cum s-a făcut lumea unii spun că ne-au făcut stelele alții că zeii eu nu m-am amestecat în discuție privesc un băiat privesc o fată iarba la trecerea lor șoptește * de șapte ori într-un an i-am scris lui Lu Li nu mi-a răspuns nici măcar o dată de șapte ori a citit ea fiecare scrisore le știe pe dinafară * la marginea drumului spre Nanking un călugăr atât de gras
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
mamă, vîslă ca tine nu mai are nimeni!" Uneori ea chiar cîntă. Un solo pentru trompetă Sau un adagio pentru violoncel. Tulburător mai cîntă vîsla aceasta înmuiată în atîtea ape: Dunăre, Susquehana, Ohrid, Missisippi în sfîrșit Marea Neagră. "Și Mediterana" îmi șoptește ea de din umbra unui leandru din fața frizeriei de pe strada Dr. Carol Davila colț cu Dr. Victor Babeș. Iar eu mă întreb tot mai des Dacă am avut vreodată cu adevărat o barcă. în peninsula din Constanța cînd ajung, Ovidiu
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
de din umbra unui leandru din fața frizeriei de pe strada Dr. Carol Davila colț cu Dr. Victor Babeș. Iar eu mă întreb tot mai des Dacă am avut vreodată cu adevărat o barcă. în peninsula din Constanța cînd ajung, Ovidiu îmi șoptește mereu, încă de la gară "împrumută-mi vîsla ta vreau atît de mult să ajung acasă."
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
de el închipuite, pentru sticlele în care ăși ținea liqueurul. Tânăra reporteriță, înainte de a înregistra interviul solicitat, cu o foaie de hârtie în față, se apleacă lângă umărul venerabilului evocator: Spuneți-mi numele și prenumele. Așa. Profesiunea. Poate va fi șoptit și Vă rog... Altcineva evocă scrierile Claudiei Millian, soția, și devotamentul cu care Mioara Minulescu, fiica, a aranjat și păstrat casa memorială. Cum, pentru a se întreține, Mioara lucra ca mozaicar. Cuptorul în care-și ardea lucrările, transformându-le din
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
făcut să coboare. I-am transmis gândul meu. Sunt psihopată. Caimacamul se foia nemulțumit. Tresărise puțin când fata luase ghiveciul într-o mână, cu cealaltă sprijinindu-se de genunchiul meu, să se așeze. "Atenție! Să nu dai de belea!" îmi șopti speriat. - Adică ce ești? - Am văzut la televizor, la ruși. Era cu ăla, psihopatu, care se uită fix și te face să ridici mâna. Acum pot și io. Dacă mă uit la cineva îi trimit gândul meu. O priveam amuzat
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
a prins mâna cu degetul rănit. A tras-o spre ea. A sărutat degetul. își desfăcuse ușor buzele, ca și cum ar fi vrut să-l muște. "Aselghito", oftă caimacamul. "Șezi locului, că mă răscolești." - Am uitat să-ți spun, zâmbi ea, șoptindu-i parcă degetului, mă cheamă . - Ești rusoaică? - Nu, din Teleorman. Nașa-i lipoveancă. Ce, nu-ți place numele? Mai am și Arina, dar nu-i nume. Nici nu-l poți spune. - E frumos, i-am spus, dând să-mi trag
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
strângând-o de coapsă. "De ce nu", a chicotit. - învelește-mă, m-a rugat. Mi-e răcoare. Am acoperit-o cu paltonul meu. își desfăcuse capsa fustei. Știam ce-aveam de făcut mai departe. - Nu-s curvă să port dres, a șoptit. Am jartiere. Pe-atunci dresurile femeiești erau o raritate. Semn de mare lux. Și purtau numai curvele, amantele medicilor, ale securiștilor și secretarele celor din cece. Caimacamul se preschimbase în așcherliu rătăcit prin jariște. își târa pașii ghicind în preajmă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
atunci dresurile femeiești erau o raritate. Semn de mare lux. Și purtau numai curvele, amantele medicilor, ale securiștilor și secretarele celor din cece. Caimacamul se preschimbase în așcherliu rătăcit prin jariște. își târa pașii ghicind în preajmă rotocolina. Belaliu, își șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut ușor. Și-a tras și mai mult paltonul peste ea. Am ieșit pe platforma dintre vagoane. Am aprins o țigară. Prin crăpăturile burdufului țâșneau fulgi șfichiuitori. Mirosea a urină. Am stat până
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
avea un frate geamăn tot veterinar! Într-un sat alăturat. Niciodată nu știam care era cel care-i băgase extract de splină, pentru umflarea coițelor, lui Scămoșilă. Mai ales că telefonista, muiere zăpăcită și ea, nervoasă de-atîta zbîrnîială-n ureche, se șoptea prin sat că-i mai încurcă și dînsa. Cert e că a plecat doar cu unul! Așa că a venit celălalt în locul lui. Cînta doar la acordeon! Oricum, pentru mine Frații Mihăiescu au rămas cam ca frații Grimm în memorie! * Uitasem
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
nimic neobișnuit. Și deodată, n-am înțeles nici acum de ce acest cuvînt mi se “releva”, îl “vedeam”, îl “auzeam” pentru prima dată altfel, neobișnuit de proaspăt, de ciudat, de străin parcă de limbajul meu de om. Parcă l-ar fi șoptit, cu gura lui “virginală”, un înger sosit anume pentru asta lîngă urechea și sufletul meu. Și de la acest cuvînt orbitor, nemaiîntîlnit (deși-l întîlnisem pînă atunci de un milion de ori), trîmbițat auroral sub geana unui orizont genuin, căpătîndu-și brusc
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
mult rărit în vise, încît te izbește ca un val la trezire... o mulcomie asemănătoare m-a potopit într-o vară cînd l-am cunoscut pe Ungaretti... plimbîndu-ne aproape fără de-o vorbă de-a lungul apei... firesc de tîrziu șoptind pe neașteptate... ^ce seară fără de mîine^... și-am înțeles atunci, că necunoscutul tot prin neînsemnat și necunoscuți își înscrie răsuflarea în vreme, pe potriva trecătoarelor lumi mînuite pesemne de oameni abia băgați în seamă... în stare a răsturna, ori a înlătura
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
izolat: Probota. Și iată și întîmplarea neverosimilă, picantă pînă la cel mai strașnic sos! Invitată la noi, într-o seară, după ce s-a mîncat și s-a băut, a rămas să și doarmă. A doua zi, am observat că-i șoptește ceva, roșie la față și scuzîndu-se, primei mele soții. Ei bine, acestei făpturi superbe, în somnul ei adînc și cam crăcănat, îi venise (cum ziceau toate femeile din D) “regula”, nereușind s-o trezească! Îmbujorată, cu ochii parcă și mai
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
cărămizi de la facerea lumii. Trec câteva minute apocaliptice saturate de extaz și posomorâtă grație; Apoi ani la rând nu moare nimeni de dorul nostru până-ntr-o seară când sus, în Crucea Sudului, Lebăda se apleacă la urechea mea și șoptește cuvinte ademenitoare ce-mi acoperă inima cu o lespede de piatră. Prin lentila dezordonată a dimineții se zărește Gara și întunericul înaintând pe picioarele lui de miriapod paralitic. Semne particulare Încet, sub pojghița visului în subsolul realului răsar comorile nopții
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
insule pe pămînt sînt lacuri adevărul iese la suprafață mereu un lac secat o insulă de gheață sînt evenimente pentru care soarele roșește de două ori în aceeași zi “e prea puțin, să-i desfacem contractul” astfel i-am auzit șoptind într-o dimineață o dimineață din acelea în care ieșind te simți ca și cum un ftizic și-ar împrăștia respirația umedă drept pe fața ta ceața începuse să bată spre roșu alt răsărit criminal altă noapte pierdută trecătorii erau rari și
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
la întrebare!” “Răspunsul e bun, n-ai grijă” “De unde știi?” “Treaba mea. Când facem nunta?”, bătu coropișnița din picior. “La trei zile după ce scap de Edward. Dă-mi răspunsul! Care e răspunsul? Ce vor femeile?“ “Vino mai aproape, să-ți șoptesc la ureche că sunt microfoane peste tot.” Învingându-și repulsia firească, Arthur își lipi urechea de buzele ei. Cotoroanța îi șopti ceva. Arthur făcu ochii mari și căzu puțin pe gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
zile după ce scap de Edward. Dă-mi răspunsul! Care e răspunsul? Ce vor femeile?“ “Vino mai aproape, să-ți șoptesc la ureche că sunt microfoane peste tot.” Învingându-și repulsia firească, Arthur își lipi urechea de buzele ei. Cotoroanța îi șopti ceva. Arthur făcu ochii mari și căzu puțin pe gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă ea, cu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
glas de vis, care ar fi putut să-l scoale din mormânt chiar și pe răposatul Richard Inimă de Leu. Mă cheamă Petricia, continuă ea. Nu-ți fie frică, nu mă răzgândesc...” Andrew tot nu se mișca. “Hai, nu vii?...”, șopti ea din nou, cu un surâs fermecător. Atunci Andrew se scutură, mai prinse curaj și puse un genunchi în pat. “Nu te grăbi, avem tot timpul din lume”, șopti Petricia, aranjându-și părul lung pe perna trandafirie. „Stai lângă mine”. Andrew
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
nu mă răzgândesc...” Andrew tot nu se mișca. “Hai, nu vii?...”, șopti ea din nou, cu un surâs fermecător. Atunci Andrew se scutură, mai prinse curaj și puse un genunchi în pat. “Nu te grăbi, avem tot timpul din lume”, șopti Petricia, aranjându-și părul lung pe perna trandafirie. „Stai lângă mine”. Andrew se întinse lângă ea, așa îmbrăcat cum era. Bineînțeles că proximitatea corpului ei de pictorial îi dădu fiori. Numai părul greu îi emana mii de feromoni, ce să mai
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
în seamă toate acestea. Tu să nu te-abați din drumul tău. Tu să mă cauți întotdeauna pe mine, pentru că fără tine nu pot să exist. Orice ți-aș face, fără tine nu pot să exist. M-ai auzit?” „Da, șopti Andrew, ca hipnotizat. „Foarte bine, foarte bine, se bucură ea, ca un copil. Atunci, ne-am înțeles...” Mai trecură câteva clipe. Mere roșii, ionatane, începură să cadă imponderabil de ne-unde, așezându-se cuminți pe marginea patului. Plafonul lunecă înapoi
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
el așteaptă viața mea. când înțeleg e târziu, cum spuneam, prea târziu. mă aflu în fața lui, uriașul meu invizibil, ca în fața ghișeului de bilete: însă nu pot să aleg nici momentul plecării, nici mijlocul de transport și nici destinația. îi șoptesc ceea ce am auzit într-un film cu Steven Seagal: "e o seară prea frumoasă ca să mor și "n-am apucat să termin ce-am început, mie nu-mi place să las lucrurile neterminate. dar nu-l înduplec, e la fel de politicos
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
defini în amănuntele ei ceea ce a fost și este școala nouă. Dar triumful scriitorilor ce s-au dezvoltat în sînul ei dă măsura propriului său triumf. Alex. Ștefănescu De peste zece ani, la ședințele României literare stau lîngă Ioana Pîrvulescu, ne șoptim la ureche vorbe pe care Șușară, cel care vine la redacție în fiecare joi doar ca să-mi boicoteze mie succesul la femei, nu le poate auzi și, culmea intimității culturale, mîncăm chiar din aceeași farfurie. În timp ce domnul Manolescu ajustează articole
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
Surâd Ca și cum mi-ar fi zburat o vrabie de sub călcâiul întins. Albul - ca ultim scop al zborului Cu o daltă tai porumbeilor fulgere, ca să le albesc aripile. „- Dar sunt albe aripile lor. Dar aripile lor sunt albe!", temător mi se șopti aparte. Eu doar am zâmbit și am cioplit mai departe.
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]