814 matches
-
îl lămurise numaidecât... Dormeau unul deasupra celuilalt, pe paturile lor de fier suprapuse, - Lăzărică, așa-l chema pe numele mic, jos, sub el. încât, în noaptea aceea viforoasă de ianuarie, acesta îi aruncase explicația lui de jos în sus, pe șoptite, nu că auzeau și ăilalți, dar să nu deranjeze, mulți și adormiseră rupți de oboseală, după instrucție... Domnule, - zicea - e mai multe posibilități, (obiceiul lui de a se prosti) - ori la Șanghai, că îți dă și gumă; dar e-așa
Recrutul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10219_a_11544]
-
țipete, acele lătraturi,/ strigătul, urletul, hohotul,/ țes împreună un altfel de muzică, ce le topește pe toate" - ibidem), dar care culminează într-un soi de aneantizare acustică: "din ce în ce mai tare, mai tare,/ asurzitor insuportabil distrugător,/ din ce în ce mai încet, mai încet, mai încet,/ șoptit, scîncit, abia murmurat, abia auzit,/ încetînd, tăcere, asurzitoare tăcere, tăcînd" (ibidem). De reținut, așadar, contribuția autoarei la tabloul unui univers doldora de catastrofe, prăbușiri, dezastre, urlător cît se poate, neepuizat, după cum vedem, sub pana neoexpresioniștilor gen Ioan Alexandru, Ion Gheorghe
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
clar, dar clar de tot, deși fusese numai o șoaptă: E pur si muove!... - Galileu! am făcut uluit. Omicron încuviințase, din bărbie. Era o înregistrare high fidelity. Apoi, îmi explicase binevoitor că macaronarul spusese ce spusese încet, de frică, pe șoptite, să nu-l arză înaltu^ Oficiu, așa-i spunea el, dar și să se puie bine cu Știința, Cotoranța, - vorbea ca golanii bucureșteni cu care juca table din când în când sau biliard. Avea extrase, eșantioane și din dosarul Judecății
Pe Obi, pe Irtîș... (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10786_a_12111]
-
vezi bârna din ochiul tău, decât paiul din ochiul altuia. Ajunsă aci, Mira zâmbi cu duioșie către imaginea mamei pe care o avea oricând în fața ochilor, deși murise de ceva timp. O deconectă din reverie însă Marieta cu niște gânduri șoptite, de parcă s-ar fi rușinat. Dar de ce să se fi rușinat, se corectă mental Mira?! Desigur, nu de ce avea de spus, căci mătuși-sa nu vorbise niciodată în vânt, poate din jenă față de Mira, căreia îi ascunsese că poate vorbi
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
loc. Ți-e dor de ea cum îți e dor, În August de zăpadă Și-aștepți minunea: dintr-un nor, Măcar trei fulgi să cadă. Să cadă-ncet și liniștit Peste trupul tău cald, Iar tu să-ntrebi cu glas șoptit: -Simțiți și voi cum ard? La fel ca voi eu mă topesc De dragoste și dor, Și mor încet că e firesc, Voi vă-ntoeceți la nor! Referință Bibliografică: DOR DE IUBIRE / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235
DOR DE IUBIRE de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384779_a_386108]
-
timpului ca un tren care trece „în flăcări cu inima mea / Care pândește dintr-un vagon de cristal” - este și ea încărcată de sugestii de reflexivitate care duc la ultima gară și ultima stație „În marele oraș al iubirii”. (Timpul șoptit). Nu lipsește nici umorul mușcător și autoironia, în poezia „De ce bat clopotele, Ioane?!” Din toate cele strânse într-o viață, poetului nu i-a rămas decât „cana de lacrimi”, pe lângă „un munte de fapte / Și patimi”; „un album cu fotografii
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
de dulceață, auzeam pașii ei și ca un făcut, chiar în clipa aceea ușa se deschidea. -V-am prins! țipa la noi. Eu nu ajungeam să înghit, iar tata-mare începea să se uite printre rafturi indiferent. -Închide ușa, îi spunea pe șoptite, „iar am auzit șoarecele chițăind, cred că sunt doi!“ Atunci respiram ușurată și simțeam cum dulceața alunecă pe gât în același timp cu o transpirație rece care se prelingea pe coloană până la chiloți. -Tată-mare, iar ne-a prins, îi șopteam
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
și cămăși? Cu ce s-ar fi dus Ionel la muncă? -Ce ar fi făcut Chiranca cu cinci copii? Ar fi fost în fundul gol pe stradă, i-a răspuns aceasta. Mai speriată la ideea că vecina era tare săracă, pe șoptite i-a spus lui mami: -Maria, eu plec peste câteva zile la ai mei în Ardeal. Să ai grijă de tata-mare să nu se îmbete, că a făcut două bidoane pline cu bere. Să-i faci tu de mâncare și
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
amintisem de ce-mi spuse Mia: „Trebuie să lovesc prima.” -Cu prima ocazie am să-l bat, să-l fac praf! le-am spus pe un ton hotărât. Ne-am așezat imediat pe bordura trotuarului cap în cap și pe șoptite, cu toate că nu era nimeni în apropiere, am început să conspirăm: -Nu ai să-l poți bate mi-a spus Cameluța, care, cu toate că era mai mică decât mine și Nuța, avea clonțul la fel de mare ca și noi. M-am uitat la
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
tata-mare a mai băut o bere mică, „să-și dreagă capul după beție” și au vorbit cu voce înceată, cu toate că nu era nimeni să-i audă. -Te-ai dat cu comuniștii! i-a reproșat tata-mare. -Cine sunt ăia? am întrebat pe șoptite. -Sst, mi-a spus mami. -S-a schimbat viața, i-a răspuns tăticu puțin încurcat. -Eu am devenit sărac, a continuat tata-mare. -La început o să fie greu, dar pe urmă cine muncește o să aibă, mai bine la stat decât la patron
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
lui lungi și negre ca smoala. -Este mai urât decât un păianjen! mi-a șoptit Cameluța speriată. -Mai bine plecăm să ne jucăm berese! a propus Nuța. -Dacă plecăm, o să râdă de noi că suntem fricoase! le-am răspuns pe șoptite. Din greșeală Nuța a prins primul gândac, care, vessel că ieșea la lumină, mergea pe ață grăbit să-i ajungă la mână. Speriată a început să țipe. Carameaua îi căzuse în gaură și gândacul suspendat pe fir ezita și el
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
au aprins cartierul iar seara ne-a pus masa unde am mâncat pâine cu vin până au crăpat zorii El a luat candela și vorbele ardeau aerul în cimitirul, la capătul nopții pe brațele Lui întinse urcă scara cu rugăciuni șoptite unul câte unul cerurile Ionuț Țene Ionuț Țene Referință Bibliografică: Poezii de Ionuț Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
POEZII DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384921_a_386250]
-
Spre grădină se-ndrepta Avea întâlnirea de seară Cu Preacurata Fecioară. Ea un înger a trimes La acest copil ales Să-l învețe, să-l inspire Cântece de mântuire. Sunete-l înconjurau Mii de viori îi cântau În taină îngeru-a șoptit Viitor măreț i-a profețit: ” Cerul de vei contempla Soarele în gene s-o juca Iar ploaia, cu picăturile ei Va semăna în suflet ghiocei Cântecele populare De suflet vindecătoare Le vei prinde-n Rapsodie Inima să ți-o mângâie
CADOUL DIN CER de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384523_a_385852]
-
ori dintr-o umbră ce cade strâmb pe perete, proiectând o formă inofensiv hidoasă. Fantezia mea face din nimic, ceva suspect, și aceasta îmi multiplică spaimele. Pas cu pas, mă apropii de capătul coridorului. Am ajuns lângă ușă. Disting voci șoptite, de aceea, rămân nemișcată, așteptând finalul discuției. Este madame Mia cea care vorbește acum. Dar ce caută madame Mia, la ora aceasta târzie, în pragul apartamentului? Și cine este cel cu care stă de vorbă? În sfârșit, aud cum vecina
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
sila, Prin ancestrale zone-eram mereu, În zbor ascet mă atinsese Mila Ce-n Duhul Sfânt a-nfiripat idila Și duhul mi-a lipit de Dumnezeu. Am cunoscut chemarea Ta, Iubite, Am lăcrimat știind că mă iubești, Am cunoscut din vorbele-Ți șoptite, Că rugile-mi acum sunt răsplătite Și că Tu vrei Isus, să mă sfințești. Din veșnicii ai pus în mine dorul De-a Te dori, de-a Te iubi, Isus, Când nu știam, nu cunoșteam fiorul, Ce l-a trimis
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
-și doar să ajungă mai repede la destinație. Spitalul; fișier, îndicații, așteptat la rând. Privirile pacientelor în așteptare rătăceau absente peste pereți sau se fixau cu încăpățânare asupra pantofilor, evitând să se privească una pe alta. Tăceau sau schimbau pe șoptite câteva vorbe, urmate de pauze lungi. Sonia știa că nu este bine să apari într-un spital, așa, „de nicăieri”, că ai șanse mai mari dacă ești „a cuiva”, dacă vii cu „cineva”, dacă ești „trimis”, așa că înainte de orice, își
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
bucuros. E plin de muguri noi nouți... Așa era. Mugurii ieșiseră cu verdele lor timid și proaspăt, promiteau să se înmulțească, să crească... Vivat, crescat, floreat! Am spus entuziasmat. Trăiască acest simbol al victoriei socialismului! - Adevărat grăiești, a spus profesorul șoptit. De ce șoptit? Pentru că puieții continuau să se usuce, dar înmuguriseră parii de sprijin. Victoria socialismului era asigurată, simbolul funcționa perfect. Dorel SCHOR Tel Aviv 24 octombrie 2014 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (10) - VICTORIA SOCIALISMULUI / Dorel Schor : Confluențe Literare
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
suntem la un moment dat străini față de cineva. Îl privi încă o dată și văzu în ochii ei lipsa chemării. Nu mai era nimic acolo, iar el știa că se terminase. Ea-și bagă mâinile în buzunare și zise cu voce șoptită, parcă sleită de puteri: să mori într-o groapă când ești la 800m altitudine, e stupid. Îi întoarse spatele și plecă, lăsând în urma ei durere și un dor ce avea să-l înnebunească. Făcuse tot ce putuse și dăduse tot
CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383391_a_384720]
-
nu-mi mai pasaVisul parca-i hibernatPrintre gânduri cam trecuteHibernate-n trup târziuPrintre bătălii pierduteNu mai sunt argintul viu.Ma grăbeam să fiu cu tineBiet hoinar am fost destulStele mi-am tras peste mineDe-intuneric sunt satulSeri puștii la malul mariiCânt șoptit de un talazS-alung jalea departariiSă alung al tau necazSuspendat în vremi tăcuteAmintind că o să fiuUn bunic cu gânduri multeCe renaște-n seri târziu!... XII. NU ÎNNEBUNESC POEȚII, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
de indignare. Presa consemnează laconic un eveniment cu reverberații europene și mondiale, unde el strălucește în calitate de artist român. Se mai lamentează câte unul, altul că, deși a cucerit atenția lumii, la noi e prea puțin cunoscut. Un adevăr rostit pe șoptite, ca și cum ar fi un datum, nicidecum că ar ține și de neimplicarea sa. L-aș numi ”blestemul unei nații”. Nație care a aflat și i-a prețuit pe cei mai buni fii ai săi abia după ce au trecut în lumea
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
-i arunce o privire lungă, oțelită, fără niciun cuvânt, că respectivul îngheța acolo, în bancă, fără să mai crâcnească. Ceilalți din jurul lui împietreau și ei. După cele câteva clipe de tăcere tensionată, relua cu calm lecția și cu vocea abia șoptită, de parcă nimic nu se întâmplase. Așa l-am avut învățător până am terminat cele patru clase primare. Și lecțiile pe care le ținea erau pline de farmec. Simple, scurte, fraze fluente, enunțuri esențiale și pe înțelesul copiilor. Ce era important
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
cale spre eliberare, că sunt prin Isus mântuit! De-aceea-n clipa tremurândă, când suferinți mă copleșesc, Tresalt sub mila și-ndurarea ce de la Tatăl le primesc. Cu forțe noi, șterg fața plânsă și ochii-n noapte-mi strălucesc, Exclam cu glas șoptit: "Rabuni! Atât de mult eu Te iubesc!" Și simt cum se coboară pacea și pleoapele se-nchid ușor, Visând alai de îngeri care mă însoțesc în ultim zbor. 02/12/15, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Un ultim zbor / Lucica Boltasu
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
și fiica ei, cu același entuziasm, la bucuriile sporturilor de iarnă. Au trecut pe lângă un tobogan de gheață, pe care se practica săniușul pe colac. Ideea în sine era extrem de tentantă. Aventură, adrenalină, râsete, bucurie într-un cuvânt. Doar propunerea șoptită a fost respinsă, pe un ton ferm, de fiica ei. Aștepta reacția. O cunoștea destul de bine. Nu îi semăna în privința dorinței de aventură. Nu putea să fie, deci, dezamăgită. Au continuat în liniște drumul. Asculta, din când în când, conversațiile
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
au fost strânse și depozitate în sala de ședințe. Biroul părea acum pustiu și neprimitor pentru ochiul meu obișnuit cu tabloul și cărțile voluminoase, cu coperțile roșii care ocupau toate rafturile micii biblioteci. - Ce facem cu ea?, am auzit vocea șoptită a secretarului pe holul primăriei. Despre mine era vorba. Nu i‑a răspuns nimeni. Pe hol se auzeau pași. Priveam pe geam din spatele perdelei. Coborau tăcuți scările. S‑au oprit câteva minute în drum și au purtat o discuție scurtă
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]