529 matches
-
țină sănătoasă, Păstrându-mi nesecat izvorul de dragoste și dor de casă!. . . - Dragomirna - Bucovina - România - 18 decembrie 2013 - Măicuța noastră îndată împlinește 89 de ani și este la fel ca-ntotdeauna: plină de optimism, cu mintea limpede, mereu pusă pe șotii și glume. Rugămintea mea din zori în seară, se vede că este ascultată de Tatăl ceresc și încă, încă mai pot spune că sunt ,,copil" la 66 de ani. Referință Bibliografică: Măicuța mea, rog Creatorul / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN
MĂICUŢA MEA, ROG CREATORUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347707_a_349036]
-
în sat...dar și în localitățile din jur. Mama mea, care era și ea „descântătoare”, îmi povestea că bunicul Marin înțelegea graiul animalelor, dar eu, pe atunci, nu credeam că este posibil așa ceva. Eram o copilă zburdalnică, mereu pusă pe șotii. Nici cu gândul nu gândeam că, eu însămi, într-o bună zi, voi ajunge o „descântătoare". Când am crescut mai mare- eram de-acuma la liceu- l-am întrebat pe bunicu, cum de-a putut să vâneze o asemenea frumusețe
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
golul acela lăsat, neliniștea din sufletul meu, greu s-a potolit. Și toate astea pentru că mă ocrotea, mă apăra când mămuca îmi trăgea câte o nuia pentru că nu aveam astâmpăr deloc. Toată ziua zburdam și făceam fel de fel de șotii. Îmi răsună atât de viu în urechi, glasul ei, când striga la mama: Nu-l bate, nu-l bate, Vică, pe Ionel!” Doamne, când au trecut atâția ani?! Bunica se odihnește din 1951 iar tătuca e lângă ea din 1987
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
se echipeze complet. Fiecare soldat era trimis să-și completeze echipamentul, fiecare dintre ei „ uita ” în schimb fie lopata de infanterist, fie foaia de cort, fie masca de gaze sau chiar arma din dotare. O mână de tineri, puși pe șotii, au reușit să realizeze ceea ce se întâmplă în vecinătatea unui furnicar, un dute-vino între platforma de adunare de afară, și magazia de echipament aflată la etaj. De-a lungul scărilor, la început ca un murmur timid, apoi mai tare, cu
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
și cu batjocura celor ce fugiseră înainte de a fi altoiți. Ce știau ei, câte cruzimi înduraseră înaintașii lor pentru a-și păstra neamul și glia .... A intrat în secția de miliție încrezător, gândind că șeful de post este pus pe șotii, neputându-și închipui că în societatea socialistă multilateral dezvoltată mai pot exista tâmpiți în asemenea funcții. - Dă-mi geanta și treci la percheziție ! - Poftiți. - Scoate tot ce ai prin buzunare ! - Poftiți... - Prezintă buletinul ! - Este în geantă. Plutonierul a răsturnat conținutul
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
le drăgălășești iar acum dai bir cu fugiții... Avea dreptate, era nevoie de el. Trebuia să continue ceea ce începuse; să convertească sufletele la bună dispoziție. Va dansa dar își va struni gândurile ca nu cumva să se trezească pus pe șotii sau și mai rău, să se implice sentimental. A fost nevoit să-și redirecționeze bunele intenții. Muzica și spiritul celor prezenți erau departe să denote buna dispoziție având impresia că pătrunsese parcă într-un sanctuar. Nici măcar nu era nevoie să
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
Orizont > Opinii > GEORGE PETROVAI - IDEALURILE DE AZI ALE ROMÂNILOR Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 960 din 17 august 2013 Toate Articolele Autorului De mirare că românii zilelor noastre, cu destinul lor atroce și cu istoria lor pusă pe șotii nimicitoare, încă mai au idealuri! Căci nu-i de ici-de colo să străbați lungul și întortocheatul tunel al atâtor veacuri întunecoase, ca mai la urmă (într-o mână cu crucea răbdării și resemnării, iar în cealaltă cu candela plăpândă, dar
IDEALURILE DE AZI ALE ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364788_a_366117]
-
Versuri (ne)serioase pentru pici glumeți”- a fost finalizată în 2014. Este - după cum arată și numele - o carte pentru copii. Scriitorul scrie în prefața volumului său: „Ați ascultat vreodată cu atenție maximă râsetul cristalin al unui copil glumeț pus pe șotii (făcute fără răutate)? Este ca un șuvoi de apă provenit dintr-o cascadă de la munte. Este - pur și simplu - veselie. Atunci nu mai are nicio grijă, deși - de obicei - temerile lui de tinerel sunt la fel de mari ca ale noastre, ale
PATRU NOI VOLUME LANSATE PE INTERNET de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365612_a_366941]
-
și țări și de aceea toți îmi spuneau că sunt absent la tot ce mi se întâmplă satul era parcă o scenă cu sute de personaje îmi plăceau oamenii care luau viața în derâdere bătrânii hâtri care se țineau de șotii și-mi spuneau că vine petrache de la maglavid să ne mântuie sau bana care intra pe la noi și se-așeza pe scaunul meu la masă du-te dumnezeului că ție nu ți-e foame avea riduri adânci și era cocoșată
CÂND ERAM COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365701_a_367030]
-
vadă ce s-a întâmplat și așa au aflat, că Răducanu s-a trezit sub plapumă cu putineiul în pat, motiv pentru care i-a bufnit râsul pe amândoi, după ce au părăsit camera tânărului. Răducanu nu știa cine a făcut șotia, dar o cam bănuia pe autoare. Același lucru îl bănuiau și mătușa Floarea cu moș Constantin și cum pățitul era hotărât să facă reclamație la milițian, dimineața prima grijă a tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
ren la grătar cu sufleu de cartofi și sos vânătoresc, lăptuci cu vinegretă și muguri de bambus... iar ca desert...” îi răspunde automat tânără domniță, o tailandeză tinerica, frumoasă foc, cu niște ochii rotunzi și mari. Veteranul e pus pe șotii! N-o mai lasă să termine, și exclamă în gura mare în engleză... să audă toată lumea: „Se mănâncă mușchi de ren la cină? Aoleo! Și cine o să mai tragă sania lui Moș Crăciun?” Complici, cei din grupul finlandezilor râd cu
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
în miezul unei petreceri care părea să nu se mai sfârșească. Abia mai târziu, cunoscând-o pe Argentina mai bine, aveam să realizez că starea de fiesta era aproape continuă în casa ei. Avea un cerc de prieteni puși pe șotii și o colecție impresionantă de admiratori. Ușa ei era deschisă tuturor caracterelor interesante, cu condiția să se comporte pașnic. Deși, fizic vorbind, depășea tiparele unei siluete zvelte, emana o energie nestăvilită și un optimism irezistibil, care te făcea să-i
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
masina Singer cu picior, pe care a avut-o tiu minte și când eram student la Politehnica. Dar și după pătărania asta am învățat să nu-mi bag nasul în toate oalele. Eram un băiețaș rotofei, neastâmpărat și pus pe șotii. Eram și un alintat căci „îmi suflau în fund” și Vichentie și mămică, mai putin tata. O altă pățanie ce era să se lase cu urmări grave a avut loc într-o vară când tata a chemat pe un băietan
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
în sat...dar și în localitățile din jur. Mama mea, care era și ea „descântătoare”, îmi povestea că bunicul Marin înțelegea graiul animalelor, dar eu, pe atunci, nu credeam că este posibil așa ceva. Eram o copilă zburdalnică, mereu pusă pe șotii. Nici cu gândul nu gândeam că, eu însămi, într-o bună zi, voi ajunge o „descântătoare". Când am crescut mai mare- eram de-acuma la liceu- l-am întrebat pe bunicu, cum de-a putut să vâneze o asemenea frumusețe
LUPUL SUR (PARTEA A-II-A) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351559_a_352888]
-
că doar nu sunt doar un simplu marinar! Doi prichindei mă salută marinărește și o fetiță mă întreabă de ce port chipiu. Mă înclin respectuos, zâmbesc, îi fac cu ochiul, apoi urc pe scenă ocolind un brotac verde, gălăgios, pus pe șotii. Cânt live melodiile ” Un Vapor numit Speranță” și ”Mare albastră”, lăsându-mă purtat de valurile înspumate ale creației mele interpretative. Încep să urc, cobor și plutesc în zbor asemeni pescărușilor jucăuși, odată cu notele muzicale și inflexiunile mele vocale. În adierea
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
căpitan, că doar nu sunt un simplu marinar! Doi prichindei mă salută marinărește și o fetiță mă întreabă de ce port chipiu. Mă înclin respectuos, zâmbesc, îi fac cu ochiul, apoi urc pe scenă ocolind un brotac verde, gălăgios, pus pe șotii. Cânt live melodiile ” Un vapor numit Speranță” și ”Mare albastră”, lăsându-mă purtat de valurile înspumate ale creației mele interpretative. Încep să urc, cobor și plutesc în zbor asemeni pescărușilor jucăuși, odată cu notele muzicale și inflexiunile mele vocale. În adierea
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
cere Moșului mașinuțe, ori vreun roboțel, el vrea o mașină adevărată, ba în plus, și multe telefoane performante, cărți de credit și chiar și un cercel pentru ureche, fiindcă așa a văzut la prietenii lui. Alt copil, se ține de șotii și, fără a se sinchisi că Moșul e destul de bătrân și poate bolnav, pune la cale o ispravă de toată pomina: să-i pună piedică, și când acesta va cădea în nas, să-i fure sacul. A te lua la
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
și să mă salute. Vă dați seama de ce? Eram prea bine „menajata” și îngrijită... cred! Cu foștii colegi (băieți) am rămas buni prieteni până în zile de azi, cu fetele însă - fiind mai invidioase - am cam păstrat distanța. Țin minte multe șotii și „nebunele” pe care le făceam împreună cu ceilalți copii, dar oricum acasă mă simțeam cel mai perfect. La examenele de capacitate, am avut rezultate, nu extraordinar de bune, dar a trebuit să mă împac cu situația pentru a merge mai
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
ne spună ca noi nu suntem buni de muncă ci doar dacă vrem să păzim gâștele. Nu știam că Bârcă ăsta era un glumeț. Noi încercam să-i explicăm de ce suntem noi în stare, dar omul parcă era pus pe șotii, încercând să minimalizeze forțele noastre fizice. Spre norocul nostru apare un bărbat tânăr și înalt pus la patru ace, destul de elegant, și îl întreabă pe Bârcă al nostru ce vrem, dar îl ia mai deoparte. Discută ce discută amândoi, și
ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370865_a_372194]
-
facă treaba asta singur. Mă-nduioșez și scot mobilul. - Șefu ,am o problemă care suportă absolut orice,dar sigur nu suportă amânare ! - Hai lasă-mă,unde te doare ? se-aude de cealaltă parte, vocea omului care mereu e pus pe șotii.Dar care întotdeauna te-nțelege. Șef ca al meu să aibe toți ! - Nu în locul pe care-l bănuiești. Un prieten bun are o problemă și trebuie să-l ajut. - Să-mi faci într-o zi o listă cu toți prietenii
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
memorie, probabil, volume întregi de poezii vechi și foarte frumoase; a făcut-o până la aproape nouăzeci de ani, când s-a prăpădit..., iar cu ea odată și o adevărată comoară literară și folclorică. Lui moș Ghețu, un bătrânel pus pe șotii tot timpul, îi plăcea să facă fel de fel de farse, de glume, uneori chiar nu prea plăcute pentru unii care nu prea știau să reacționeze sau mai săraci cu duhul pentru a le lua drept ce erau, adică glume
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
albastrul unei acuarele, Ne oferă un spectacol doar în fapt deseară, Ca un personaj ilustru din muzeu de ceară. Se destramă vraja nopții ademenitoare Când rotund începe jocul roșu noul soare. Ziua cu tumultul străzii își începe-asaltul, Soarele, pornit pe șotii, moaie-ncet asfaltul. Fără umbre de regrete viața curge valuri, Clipele sunt monumente, suie piedestaluri. Nuferi albi, imens albastru, visătorul plaur, Pom fantastic din povestea „Merelor de aur”. Luna nopților, rotundă ca o tamburină- Obiect de speculații și visare lină-
MERELE DE AUR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369415_a_370744]
-
încă nu ai plecat, cadână, din fața mea? se încruntă Eugen amenințător, fulgerând-o cu privirea. - Ha, ha, ha! Nu se pune de data asta că ai zâmbit! Te-am văzuuuuut!, chicoti Iuliana, bătându-și pumnii sub nasul „sultanului” pus pe șotii. - Ferește-te, sultană! Nu se va repeta slăbiciunea mea, promise el, încercând să o îmbrățișeze. Atentă, intuind intenția lui, fata se strecură abilă pe sub brațele lui și alergă la baie, trăgând ostentativ ușa după ea. După un minut sau două
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
numai la palatul domnesc, ci și în casele boierești. Toți îl considerau pe domn ca pe un tată. Ioaniș Gorun, aflat la curtea boierului Coman, trebuie să salveze din ștreang pe fiica acestuia, Maria. „Starostele jocului, un flăcăiandru pus pe șotii, îl întreabă pe viteaz: - Pe dumneata cine ai vrea să te salveze, bădie? - Păi tot fătuca de odinioară. Se poate? - Dacă-i musai, de ce nu, zise el întorcân-du-se cu ea de mână.” „- Cel salvat din chinurile ștreangului are dreptul la
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
ruj întreg?! Să tot fi avut vreo patru-cinci ani. Scăpase de tubușeala pe care o impunea brașoava grație doctorului Mayer, care venise la vizita lunară și care, stând la același etaj, fugise acasă aducând aparatul de fotografiat să-i imortalizeze șotia într-o poză pentru posteritate. O păstra și acum în albumul ei pe etape, cum îi plăcea să numească pozele alb-negru. De când se trezise ca om, trăise sub semnul interdicției N-ai voie să... Respectase îngrădirile de mică. Totuși, uneori
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]