1,477 matches
-
măcar să ciugulească din acel neobișnuit amestec de alimente necondimentate - lui nu-i păsase. Era limpede că stă tuse nemâncat o bună bucată de vreme. — Acum spune-mi Încă o dată... Adam! Cum de-ai ajuns aici? Cum m-ai găsit? Margaret șovăise. Îi rostise numele ca În indoneziană, pentru că arăta a indonezian, dar nu știa bine În ce limbă ar fi trebuit să vorbească sau În ce alt fel să comunice cu acest băiat. El Începuse În engleză, Însă cu ceva mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi așa, aș ști... — Hm... Nu părea convins. Toată speranța și energia lui copilărească dispăruseră și s-ar fi zis că devenise mititel și fără puteri. A simțit iarăși nevoia să se apropie de el, dar de data asta a șovăit, fără să-și dea seama din ce pricină. — M-am Întrebat adesea, a continuat Adam, de ce nu s-a căsătorit niciodată. L-am Întrebat cândva dac-a fost Îndrăgostit vreodată. El a Încuviințat. „Era complicat, mi-a spus el. Lumea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înlocuit de cel numit Merdeka, restul a fost Înghițit de Întinderea Jakartei, dar spitalul e tot acolo. Vă rugăm, noi suntem din familie, i-a spus Margaret infirmierei, care Începea să se Îmbuneze. Luase cheia de la sertar, Îl descuiase, dar șovăia să-l deschidă. O fixa pe Margaret din spatele ghișeului cu ochi bulbucați și cețoși din pricina ochelarilor cu len tile groase prinse În niște rame negre. Avea În jur de cincizeci de ani, nu era mai Înaltă decât Margaret, dar ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Împrejur. Din a băgat mâna În geantă și a scos un pachet de țigări 555. — Nu știam că tu fumezi, i-a zis Adam. De fapt, nu fumez, a răspuns Din. și-a aprins un chibrit și l-a ridicat șovăind spre țigara dintre buze. Mâna Îi tremura ușor și nu izbutea să apropie flacăra de vârful țigării. Când a reînceput să vorbească, abia dacă i se mai vedeau ochii mijiți prin norul de fum. Acum am nevoie de ajutorul tău
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dreptate, Mick, a zis, trebuie doar să-l găsim pe Adam și să-l aducem din nou acasă, să ne asigurăm că n-a pățit nimic. Dacă nu dăm de Karl, o să-i găsim un cămin undeva. Ar putea, a șovăit ea o clipă, ar putea să vină și să stea la mine. S-ar zice că ții mult la el. Nu te-am văzut niciodată așa de mămoasă. Nu pot să sufăr vorba asta, a zis ea râzând. Hei, uită
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
corecteze. În clipa aceea, își înfigea dinții în buza de jos, groasă, cărnoasă, roșie. Era un gest reflex, o mai văzuse procedând la fel odată, în autobuz, după ce cumpărase biletul și observase că nu se perforase corect. Își mușcase buza șovăind între intenția de-a mai composta odată biletul sau de-al lăsa așa, zicându-și, probabil în gând, fie ce-o fi, dacă scap de un eventual control, mai pot perfora odată biletul și mâine și-l strecurase în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strâmba dreptate a bătrânului tată ieșise deasupra, el personal îl aprecia pe acest tânăr cu ochi cărămizii. Odată îl întrebase: De ce nu te apuci tu să înveți, să dai la o facultate, undeva. Nu pot, îi răspunsese el fără să șovăie. De ce nu poți? Insistase Marcu ești singur, n-ai familie, ce te încurcă? Ce faci tu după amiaza când pleci de aici? îl întrebase. Dorm, fusese răspunsul.Bine, normal, dormi, pe urmă te trezești, nu? Și ce faci? Ai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acesta era un semn de slăbiciune, cedase. Carmina se întoarse pe călcâie, dorind mai mult ca niciodată să fie feminină, frapant feminină. Ce faci, mă, pleci? Îl auzi din urmă, la fel de calm, de imperturbabil, în prag ea se împiedică și șovăi puțin pe toc, o clipită numai, pe urmă-și reluă mersul către ușă. Dacă mai rămâneai puțin venea și Nina, o să-i pară rău că nu te-a văzut. Ni te arăți așa de rar. Își târâia papucii în urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate se rușina de părinții ei, ori poate se temea de un eventual refuz? Sub plapumă, lângă bărbatul ei care dormea dus, întors cu spatele, Sidonia încercă să-și lămurească de ce natură erau ezitările fetei, ce anume o făcea să șovăie, să întârzie, să ascundă? Și apoi, își mai spuse, indiferent care-or fi pricinile, dacă și băiatul acesta al meu s-ar pricepe, Dumnezeului, s-o scoată oleacă din fire... Și retrăi marele bluf al adolescenței sale, apariția lui Trofin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
socrul său. Mi-a ales și mie un pepene, m-a tras în margine, sub o tarabă ponosită, cu mișcări iuți aproape de neobservat a despicat pepenele în felii. Mănâncă, mi-a zis, calitatea întâia, garantat, băiatul nu se înșală. Am șovăit o clipă, nu se cadra de loc, eu acolo, sub tarabă. Până la urmă am cedat pitorescului, m-am cocoțat pe masa de piatră și am început să mănânc. Cred că nici un pepene n-a fost așa de bun ca acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie undeva în apropierea unui munte, să încremenească în loc și să fixeze vârfurile încă acoperite de zăpadă și ele să fie o promisiune îndepărtată, un fel de rezervă a sufletului, neștiută de nimeni. Atunci a sunat la ușă Fana. A șovăit o clipă în prag înainte de a intra. Arăta superb așa cum era, suplă, tunsă scurt, cu părul de culoare tutunului întors la capete. Carmina a rămas și ea fără grai, nimeni din familia Trofin nu mai dăduse un semn de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Fana fusese paloarea, transparența tegumentelor, aveai senzația că dacă o atingi dai de interior. A murit foarte curând. Vreau să spun, rosti, în sfârșit Fana, îndepărtând prin câteva clipiri acea amintire dureroasă, că eu nu am nici o contribuție în... șovăi, făcu un gest larg care n-o ajută să se explice, în despărțirea voastră, spuse în sfârșit, repede și doresc foarte mult, dacă tu nu ai nimic împotrivă, desigur, să ne continuăm relațiile ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se auzeau glasuri răzlețe de păsări. Îl urmări pe bărbat străbătând înapoi aleea de pietriș. Ovidiu deschise portiera, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea, ai înțeles? Clipi către ea de câteva ori. Părea foarte hotărât. Stătea cu cotul pe volan, pe jumătate întors spre Sidonia. Pe urmă privi plafonul mașinii. Părea să zică: Tot ce era de spus a fost spus. Mâna Sidoniei șovăi. Da, în felul tău ai dreptate. Nu-i poți cere unui om să fie altfel decât poate. Fiecare avem albia noastră. Dincolo de ea e periculos să ne aventurăm. Mai înainte vorbeam prin prisma celui care vede în senzualitate un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
expoziție de pictură. O clipă îi trecu prin minte să se întoarcă ca să-i evite, dar o mișcare a lui Alexe a făcut imposibilă orice fugă. Lângă el, Nina era complet absorbită în contemplarea unei imagini. A înaintat către ei șovăind. Între ea și profesorii Alexe se produsese o sciziune ce nu era de ignorat. A, Carmina, ce întâlnire neașteptată, a exclamat Nina, cu adevărat surprinsă de astă dată. A urmat o tăcere, o cercetare de ambele părți, care i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se lase învinsă, NU! Și totuși nu înțeleg ce s-a întâmplat cu mine, ce se întâmplă, dumneata, domnule, ești un miracol, emani liniște, fără îndoială, prezența dumitale mă face să mă simt astfel. Sidonia luă pachetul de țigări, șovăi să mai aprindă una, să n-o mai aprindă? Bărbatul tăcea, era derutat. Acum câteva clipe, femeia era gata să dea în lacrimi, acum îi spunea că se simte minunat. El ce trebuia să mai creadă? Ce ciudate mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzut, am copii mari și tinerețea nu iartă, te ucide cu ironia. Am avut certitudinea că Fana și-a dat seama că se petrece cu mine ceva necurat, m-a privit cu suspiciune, instinctual, gelozia filială. Pur și simplu am șovăit și am fost gata să renunț, dar n-aș fi vrut să te fac pe dumneata să aștepți, nu mai sunteți la vârsta când acceptați să vi se dea plasă și apoi nu văd, chiar nu văd nimic imoral în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de toți,până și de Larisa, nu deranja pe nimeni pentru moment, atâta vreme cât el nu-și pierdea capul și se dovedea înțelegător, se achita de sarcini cu precizie și promptitudine. Carmina era sigură că ar fi sacrificat-o fără să șovăie de îndată ce ar fi intrat la bănuieli cineva și i-ar fi pus sub semnul întrebării viitorul și urcușul lui către înaltele culmi. Muncise prea mult ca să-și permită să rateze din pricina unei legături sentimentale, își sacrificase cei mai frumoși ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stațiune. Dorea neapărat să îmbrace rochia carmin. Citise undeva că într-o țară, departe, aiurea, miresele se îmbracă în roșu. Ori, ea urma să fie mireasă pentru o seară, urma să-și petreacă noaptea nunții. Parcă se vedea înaltă, stângace, șovăind în pragul restaurantului. Și-au găsit cu greu două locuri la masă. Acum bărbatul se simțea în elementul lui. Îi plăcea gălăgia, aglomerația, foiala chelnerilor. Va fi o seară faină, a asigurat-o, când i-a observat la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
schimbați, zise el, ridicându-se în picioare. — Ce va face să credeți c-am acceptat invitația? întreba ea. — N-ați acceptat-o? Fanny se scula agale în picioare. — O sa ma înfășor în prosop, zise ea. — Cum vreți, răspunse el. Fanny șovăi, lua reportofonul și opri înregistrarea, apoi îl puse la loc pe măsuța de cafea. Adrian îi tinu ușa de la bucătărie deschisă. — Pe-aici, o invită el. Fanny părea să fi luat o hotărâre. Se îndrepta de mijloc, traversa încăperea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
meu față de dumneavoastră e mai mult decât unul profesional. De unde știu eu dacă pot avea încredere în dumneata? — Eu, una, am avut încredere în dumneavoastră când v-am însoțit la sauna, i-o întoarse Fanny. Eu de unde am stiut? Adrian șovăi câteva momente. Apoi zise: — Fie, o să-ți spun cum a fost. Dar, categoric, rămâne între noi. — Categoric, îl îngâna Fanny, ducând genunchii la gură sub halatul de baie, ca un copil care așteaptă să i se spună o poveste. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
scris române, e-n toane bune aproape tot timpul. Apoi adaugă: — Sau se preface, ceea ce pentru mine totuna e. Voia să pară glumeața, dar tonul ei grav spunea altceva. — De ce te-ai măritat cu el, Ellie? o întreba Șam. Ea șovăi o clipă, de parcă s-ar fi trezit pe marginea unei prăpastii. Apoi, ca și cum s-ar fi aruncat în gol, spuse: — El a fost tatăl. — Ce vrei să spui? — Atunci când am facut chiuretajul. Șam o privi cu gura căscată. — Ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Noi tocmai ne-am luat două pisicuțe, zâmbi Clio. Doi băieței. — Ooo, făcu Jane. Ce nume le-ați pus? Eu am rânjit în sinea mea. — Gavin și Ian, zise Clio. Fe’ele deschise și prietenoase ale lui Jane și Paul șovăiră, își pierdură puțin din stăpânire. Era o răsplată binemeritată; eu și Clio ne străduiserăm mult să găsim niște nume care să stârnească acea reacție. Nume neobișnuite pentru niște pisici și nepotrivite într-un mod fundamental, însă totuși deconcertant de fezabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă, scurgându-se apoi pe obraji și bărbie. Clipind, m-am străduit să îndepărtez cât mai multă apă posibil. Apoi am văzut ce era acolo și-am șovăit. Doamne, rostiră buzele mele. Cuvântul se născu mort și minuscul și fu măturat de-un val al furtunii. Sperasem ca poarta să aparțină unei clădiri vechi, Hotelului Willows, conform hărții mele, dar nu era așa. Părăsisem drumul ori prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pricinuite de principele cel nou. Este foarte adevărat că, atunci cînd cucerești pentru a doua oară o țară care s-a răsculat împotriva ta, este mai greu s-o pierzi, deoarece principele care a avut de înfruntat o răscoală va șovăi să-și asigure puterea pedepsind pe cei vinovați, descoperind pe cei suspecți și luînd măsuri de întărire acolo unde este mai multă nevoie. Așadar, dacă prima oară a fost de ajuns ca un duce Ludovic să zăngănească puțin din arme
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]