549 matches
-
mult stabilite. Orice opinie e bine venită în acest spațiu în care se produc multe și orice producție are caracter temporal. Nici un criteriu nu-și găsește aici prea multă stabilitate și optimism pentru a rezista unui val mereu înnoitor, dar șovăielnic. "Viața românească", nr. 6-7, iunie-iulie 2003 Ionel NECULA O carte de debut... amânat După mărturia sa explicativă, cartea Fragmentele lui Lamparia (Editura "Scrisul românesc", Craiova, 2002) ar fi trebuit să apară cu mai bine de trei decenii în urmă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
printre morți. După Ulise și Enea, aceasta e călătoria care lipsește din experiența noastră. Arrigo Îl apucă de un braț. Părea gata să adauge ceva. Apoi Își lăsă capul În piept și se Îndepărtă În tăcere, alunecând cu pasul său șovăielnic. 4 Zorii zilei de 9 august, la Priorat În curtea interioară, Dante observă o oarecare agitație. Într-un colț, un cal Încă Înșeuat, acoperit de sudoare, izbea cu copita În caldarâm. Un bărbat Înarmat era adâncit Într-o discuție agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
miros aspru, aroma strugurilor amestecată cu ceva metalic. Un pârâiaș de spumă roșiatică cobora din colțul gurii filosofului, semn fără echivoc al otrăvii pe care o ingerase. Cu delicatețe, Dante scoase de sub mâna inertă foaia pe care, cu o scriere șovăielnică, aflat deja pradă spasmelor morții, Arrigo scrisese câteva cuvinte: „Omnia tempus corrumpit, non bis in idem datur hominibus”. Timpul toate le macină, oamenilor nu le este Îngăduită a doua șansă. Ochii poetului se umplură de lacrimi. - De ce nu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vadă ce am de gând. Singura mea dorință era să plec de acolo. Dar mașina deja o pornise pe caldarâm și mi se părea că nu mai pot să o controlez. Deseori se întâmplă așa cu mașinăriile: dacă te arăți șovăielnic, decid ele pentru tine. Am luat-o pe drumul spre Cuernavaca, urcuș abrupt, prost marcat. Ne-am ridicat deasupra nivelului orașului, care ședea ca jăratecul în perimetrul său; și am mărit viteza cât am putut de tare, căci ne văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
puternice unde de iritare. Bătrânul și-a potrivit cu mare grijă carnetul și creionul pe genunchi, apoi a rămas o clipă cu creionul în aer, vădit concentrat și cu zâmbetul ușor diminuat. Pe urmă, creionul a început să se miște, foarte șovăielnic. Am văzut conturându-se un “â“. După care atât carnetul, cât și creionul mi-au fost returnate, cu o aprobare suplimentară din cap, minunat de cordială. Scrisese, cu litere care încă nu se cristalizaseră ca lumea, cuvântul „Încântat.“ Doamna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ați văzut un indian cu barbă? Nu, nu văzuseră. Trebuie să fug... scuzați-mă... bine, la revedere. Gabriel o luă la fugă, tocurile ei de înălțime mijlocie alunecând pe stratul subțire, verzui, de zăpadă, peste care continuau să se lase, șovăielnic, fulgii ca niște scame de hârtie. Începu să se uite prin „oalele cu aburi“. — Nora mea e atât de ciudată, spuse Alex. Cu toții o iubim. Ei bine, auf Wiedersehen. Alex se îndepărtă, în mantou de blană și cizme negre. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am să apar ca un caraghios în ochii tuturor. E o rușine ce s-a întâmplat, ar trebui să mă duc acasă. Mâine am să-i scriu o scrisoare de scuze. Oh, Dumnezeule!“. Când se îndreptă, cu un mers cam șovăielnic, către casa Belmont, își dădu seama că-l urmărea o fată foarte stranie. Dumnezeu știe cine o mai fi intrat în grădină, dar nu putea face nimic. Era neliniștit, ros de remușcări și furios. I se adresă fetei din spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ia-o pe-acolo! Du- te! O să mă descurc. ...unde paștele mă-sii mi-o fi fost mintea?... UN AN ȘI PATRU LUNI!!! Băga-mi-aș... În Hațeg, neavînd prea multe informații, ne Învîrtim la Întîmplare Între cîteva cazărmi, fluturîndu-mi șovăielnic ordinul de Încorporare pe sub nasul unor caporali care nu pot să-mi spună unde exact e unitatea mea. Mi se recomandă să Întreb la o anume garnizoană din centru, e un punct de informare pentru militari, mă va Îndruma cineva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Măcar spălătoarele sînt În incinta dormitoarelor și uneori au și apă caldă. Uneori e mai bine decît deloc - o teorie cu largi aplicații În Epoca de Aur, așa că nu se plînge nimeni. Seara intrăm În cantină cu aerul unor turiști șovăielnici. Mirosul de mîncăruri pare că iese din pereții jilavi ca un duh rînced al locului. Pe o masă sînt niște turnuri făcute din farfurii de inox, iar alături, un munte de tacîmuri. Culegem, sclifosiți, cîte o piesă din fiecare și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
separate de o noptieră, și un dulap cu ușile prăbușite. În holul Întunecos, un cuier, ușa spre baie. Și cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim un pic... Eu unde dorm? Întrebi. Îți indică șovăielnic, fără curaj și foarte lezată, o saltea gonflabilă, făcută sul Între paturi. O umflăm. Nu o umflăm, o umflu eu, nu asta e problema... unde o pun, pe tavan? Te uiți În jur o clipă, să vezi dacă nu cumva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
colțul barului; consumația a ieșit pînă la urmă din buget, pentru că a trebuit să le Încercați pe toate, cu aerul că ați crescut cu ele În casă. După doar cinci zile sînteți stăpîni pe voi și nu mai aveți nimic șovăielnic. Îi faceți semn tipului cu papion și vestă de la bar să vă aducă nota și apoi Îi lăsați pe masă, după ce el s-a reîntors la lustruit pahare, puținele hîrtii pe care le mai aveți prin buzunare și care nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
repetate rînduri, au loc lupte care lasă În urmă morți, dar numărul enorm de protestatari pare să fie un semnal prost pentru ofițerii care luptă În stradă. Un semnal la fel de prost pare să vină și din partea superiorilor, ale căror ordine șovăielnice Îi lasă de multe ori pradă unor mulțimi de oameni care luptă nemaiavînd nimic de pierdut. Teama În rîndurile militarilor (care nu au fost instruiți pentru o astfel de luptă) e firească În aceste condiții și nu puține au fost
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-și păstreze coeziunea. Nimeni nu pare pregătit pentru ceea ce ar trebui să se Întîmple mai departe. După prînz apar figuri care vorbesc În numele unui Front Democratic; chiar dacă sînt semnele unei victorii, revolta a ajuns la proporții nemaivăzute, revendicările sînt șovăielnice, Încropite, lipsite de o direcție precisă, oamenii nu au o viziune politică clară - nici nu au de unde să aibă. Vorbitorii cer În primul rînd Înlăturarea cuplului dictatorial. Cer eliberarea arestaților din zilele anterioare. Cer stoparea violențelor și Încetarea distrugerilor, asigurîndu-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
orașul pestriț de lumini pare o copie mult mai palidă a cerului pe care pîlpîie o mînă de stele. Latră foarte mulți cîini, asta e clar. Îi pasez un sandvici lui Moise, care mă Întreabă dacă am aflat ceva. Întreabă șovăielnic, probabil că nu așteaptă un răspuns. Mă fudulesc cu treningul meu de bumbac. E roz-neon și are un imprimeu cauciucat, care spune cu litere albastru-neon, clare, fără Înflorituri, fără dubii: NEON. Pantalonii sînt gri și au În total vreo zece
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de natura lui, ajunge să se prefacă și mai tare În mister. Cineva a aprins o scînteie În pulberărie. Era momentul ca Ceaușescu să dispară. CÎrmaciul Își reia discursul, dar cuvintele sînt mai putregăioase ca niciodată, e lipsit de vlagă, șovăielnic și absurd. Nu e acel absurd viclean și monstruos din raportările exagerate ale realizărilor regimului, ci unul venind dintr-o neadecvare la realitate: pune În continuare evenimentele de la Timișoara pe seama unor forțe ostile României (agenturi străine, cercuri imperialiste), cere poporului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În București, care transmit ce se Întîmplă aici... Mă, Moise, le pasă de noi... Ești dus cu pluta? — Unde? Cui? Nu Înțelege? Nu, nu Înțelege. PÎnă spre prînz, nu se ajunge la un acord asupra noii situații politice. Totuși, discursul șovăielnic de ieri pare să fi dispărut. Azi, nimeni nu mai vrea comunism. Măcar În privința asta am căzut de acord. Unora le-a rămas În cap figura acestui personaj nou care se pare că e În centrul lucrurilor și care a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a hole/ Black as your soul/ I’d rather die/ Than give you control, zbiară Cristian, care a reușit să prindă versurile - și se pare că nimeni nu are nimic de comentat nici Împotriva mesajului și nici a englezei lui șovăielnice. Urmează o repriză prelungită de reclame, ultima, la Chanel nr. 5 (arhitecturi moderne pe faleze Înalte, piscine cu femei luxuriante zîmbind misterios de după ochelari de soare Jackie O negri, siluete misterioase În smokinguri traversînd fundalul În care strălucește suprafața oceanului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în general; este necesară pentru orice lucru bun. Nimic măreț nu se împlinește altfel, în toate trebuie suflet. Să vă întreb: dumneavoastră n-ați iubit niciodată? - și râse cu o deschidere copilărească a feței: - Știu eu? probabil că da, rostii șovăielnic, pentru că în clipa acelui răspuns, abia atunci, în clipa aceea, gândul îmi merse, substanțial, deopotrivă, la Keti și la Ana, pe care niciodată nu le gândisem în același timp, dându-mi seama, surprins puțin - dar numai o secundă - că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mândrie și deznădejde ura, cetățeni... În miezul aproape Încremenit al vârtejului, Repetentu mai apucase să se vadă pe el Însuși, ghemuit, cu ochii Închiși și cu palmele strânse pe urechi, așteptând, parcă, să se nască, dar purtând pe chip liniștea șovăielnică și mincinoasă a soldatului care, pitit Într-o pâlnie, Își face socoteala că obuzele nu pică niciodată exact În locurile unde căzuseră cele de dinaintea lor. * * * Nu cu multă vreme Înainte de a-și pierde sănătatea trupului și a minții, Tatapopii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
profesorul Foiște, care până atunci Îi recitase băiatului din versurile cărora, cu alt glas, le și deslușise Înțelesul ascuns. „Abia acum să ne izbim poeticește de burzuluiala concretă a profanei realități”, zise Înțeleptul dăruit cu har, În timp ce se ridica, oarecum șovăielnic, la Îndemnurile răstite ale Directorului. Lui Ectoraș inima i se sui În gât și aproape Îl sufocă. Pe măsură ce se apropia de remorcă și simțea cum albinele Îi vâjâiau pe la urechi, pașii i se micșorau și genunchii păreau din ce În ce mai slabi. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
politice. De exemplu, comisia de specialiști aprecia pregătirea absolventului cu media 9,50, dar președintele (om de partid, dar de cu totul altă specialitate decât a facultății respective) o micșora și îi dădea 8,95, observând că este un „element șovăielnic” (de fapt, era doar fiu de intelectual). În felul acesta, respectivul adolescent era împiedicat să fie avantajat la repartiție. Repartiția absolvenților în producție era și ea prilej de inechități. De pildă, activiștii care conduseseră asociația studenților beneficiau de 50 de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
991 Ibidem, p. 192. 992 Ibidem, pp.193-194. 993 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 47. 994 Roberta Milliken, art. cit., pp. 193-194. (trad. n.) 995 „foarte înspăimântată” Giovanni Boccaccio, Il Filostrato, ed. cit., p. 12. 996 „într-o furie șovăielnică” Ibidem. 268 pentru Cresida un adevărat fundal, care o obsedează și care o amenință nevăzut, sporindu i astfel insecuritatea, teama.997 Dar frica ei constantă este îndreptățită și cunoaște mai multe nuanțe: Cresida se teme de singurătate, de îmbătrânire, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
satisfăcută de propria mea persoană! Nu știu dacă această atmosferă de răceală covârșitoare îl plictisește pe prinț, dar s-ar putea spune că ar vrea să grăbească puțin vizita, că e neatent, între noi trei, cu mimica lui atât de șovăielnică, cu momente în care are aerul că ar vrea să fie altundeva... Mi-amintesc doar că m-am apropiat de o ușă care dădea spre terase și grădini micuțe à la française, strălucind sub razele unui soare oblic, și că
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ca femeile să aibă amanți, pentru că să iei nevasta unui camarad de arme este un gest dezonorant. Este o piedică foarte serioasă în calea unui comportament nepermis. Moment de mare poezie. El mă privește în liniște, apoi continuă cu glas șovăielnic: Vezi, de exemplu, tu și cu mine. E o prietenie pe care, în ce mă privește, aș vrea s-o păstrez pentru totdeauna. Soțul tău nu are niciun motiv să se alarmeze. Eu cred că o asemenea prietenie, întru totul
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
debarcă" [...] "pune în mișcare un cod de obiceiuri și practici destinate să-l integreze în noi solidarități". Dispariția legăturii sociale e cea care transformă călătoria într-o redutabilă aventură, simptom al unei solidarități care se destramă. Călătorul este gol, îngrijorat, șovăielnic în comportamentul său, ca Ulise în fața Nausicăi: "ea rămase nemișcată [...] Ulise se cumpăni o clipă; să se arunce la picioarele fetei, ori să se roage de departe să-i dea haine și să-i arate orașul? Se gândi la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]