371 matches
-
cea ageră la minte m-a asigurat că la Hotelul Raven se vinde „vin adevărat“. Numele proprietarului cârciumii „Leul Negru“, Arkwright, mă enervează pentru că-mi aduce aminte de un șofer cu același nume, aflat în slujba mea pe când eram mare ștab, și care mă privea întotdeauna cu o ură ranchiunoasă. Raporturile dintre un șofer și cel „șofat“ pot fi uneori ciudat de încordate. De altfel, Arkwright de la „Leul Negru“ e destul de enervant pe cont propriu. Un individ mătăhălos, cu o chică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
meu își schimbaseră culoarea, obrajii îmi ardeau. Am răspuns pe cât de degajat și rece am putut: — Bine, e în ordine, dar sper să revii la gânduri mai bune. La urma urmei, suntem vecini. Și dacă-ți închipui că sunt mare ștab, ori că mă țin măreț, te înșeli cu desăvârșire. Sunt un om foarte simplu, și sper să ai prilejul să descoperi acest lucru. Am să mai scriu, mai târziu. N-aș putea s-o văd o clipă pe Mary, înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca bustul lui Stalin. Femeia de serviciu și-a ascuns, imediat după „inaugurare“, gălețile și cârpele în spatele soclului, iar fumătorii înrăiți, în loc să se ducă la veceu sau la capătul coridorului, se strecurau în nișă. Și dacă apărea pe neașteptate vreun ștab, stingeau țigările de șapca tovarășului. Dar cel mai șocant efect al scobiturii din zid a fost că Niciolae Ceaușescu a început să semene curând atât de mult cu Ion Fâneață, încât a trebuit să fie dus la magazie. Unde, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
50? Ne-o destăinuie generalul: consilierii sovietici alcătuiau lista întrebărilor ce urmau a fi puse arestatului, dar și culmea culmilor! lista ... răspunsurilor! Hazlie (de astă dată) revelația că securiștii însărcinați cu protejarea marilor șefi de partid erau trimiși de nevestele ștabilor după diverse cumpărături, inclusiv în căutare de "elastic roz pentru chiloți de damă". Amestecat în multe potlogării, inclusiv în manipularea cazului Pătrășcanu, gen. Tănase (a fost și ministru adjunct!) tratează totul cu o anume seninătate, izvorâtă, probabil, din sentimentul impunității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să fiu și antrenor la Steaua!", îl cârâie pe bizarul patron timișorean Iancu, îl compătimește pe Hagi (deși-i de aceeași părere cu Zdrobiș, că "Hagi, ca antrenor, n-are nici o treabă cu fotbalul!") și-l face de râs pe ștabul dinamovist Borcea, care, în toată casa, n-are... nici o singură carte! Ambele apariții ar merita exclamația lui Hagi "Regret, dar n-a ieșit", însă întoarsă pe dos: ne bucurăm, cărțile "au ieșit" cu bine și au drum sigur către cititori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
complexele învinsului la cel mânat de ura irepresibilă împotriva cuiva de care se simte depășit, în fine, continuând cu nesfârșita tipologie a adaptabililor, de la intelectualul care vrea să supraviețuiască la profesorul de țară care trebuie să trăiască, la nevasta de ștab, care profită de buna situație materială a bărbatului pentru a-și asigura și ea satisfacțiile erotico-sufletești fără de care nu s-ar simți împlinită, bovarica burgheziei roșii, galeria personajelor de opoziție față de căutătorul adevărului oferă probabil cea mai diversă colecție de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
UTC relativ la lărgirea cadrelor și noua linie ce trebue urmată. Se hotărăște apoi ca din rândurile tineretului patriotic să fie cooptați un număr de 20 25 tineri și tinere demni de a forma primele grupe UTC”. Prin urmare, în lipsa „candidaților”, ștabii uteciști vasluieni se mulțumeau și cu racolarea unor persoane de la o altă structură politică ce pe atunci purta numele Apărarea Patriotică (AP) ce avea și o organizație de tineret. Așadar, Marele Circ bolșevic românesc își deschisese și la Vaslui stagiunea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de lapte, partidul comunist voia TOATĂ puterea prin atragerea apoi prin distrugerea oricărei concurențe politice! De altfel ordinele lui Vâșinski, emisarul special al lui Stalin, ce tocmai sosise în țară în luna februarie a anului 1945, fuseseră date și impuse ștabilor de la București exact în acest sens, ca o exigență de primă importanță. e. „La ședința Tineretului Progresist, social democrații au lipsit” Iată că chiar și atotputernicul tov. Dimitrev a trebuit să-și recunoască neputința, atunci când a încercat și racolarea tinerilor
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
partid”, tov. Zota nu-i era chiar „tovarăș de luptă” ci, mai degrabă, un rival. Pâra lui Bighiu l-a scos, probabil, din circuitul și circul politic comunist de mai târziu. Speculații. Deoarece alegerile parlamentare băteau la ușă și vânzoleala ștabilor începuse să crească exponențial. Așadar, pe lângă Tanda și Manda de la Iași, Vasluiul mai fusese vizitat și de Filopat și Patafil de la „centru”: „...tot în decursul acestei luni am fost vizitați de delegați dela Centru, care au venit pe linia Comisiei
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
care caută a împedeca (sic!, n.n.) prezența elementului studios (în organizația noastră, compl.ns.) și în mică parte elementul muncitoresc”. Deoarece numele tov ilor Luca Mihai și Botea Dumitru ni s-au părut și nouă a fi noi pe lista ștabilor, iată ce a scris Bălteanu: „...luna aceasta a fost ridicat (avansat, n.n.) în muncă tov. Luca Mihai care a trecut responsabil la secția Reconstrucție și tov. Botea Dumitru care a trecut ca instructor pe lângă secția Organizatorică”. Probabil acești doi indivizi
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
este liber profesionist și casnic, nu putem avea un control mai amănunțit (subl.ns.) și nici mobilizarea lor la anumite ședințe nu se poate face, deoarece sunt răspândiți prin diferite cartiere ale orașului”. Mai departe, noul secretar utemist Iacob, prezintă ștabilor de la București realitatea în care se zbate într-un oraș cu tineret refractar la „revoluția proletariatului mondial”, ce era lozinca preferată a gureșilor și mincinoșilor instructori școliți pe la cursurile scurte de cadre „de nădejde”. Repetăm afirmația făcută în anul 1945
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
flecărelile fără sfârșit ale unor șmecheri politici, bine hrăniți, bine adăpați și bine plătiți, tot de ei, la urma urmei. În același mod triumfalist, Iacob scria la mașina din dotare următoarele perle propagandistice numai bune la uns orgoliile rănite ale ștabilor de la „centru”, dacă se vor fi lăsat duși de nas așa ușor: „... populația orașului cât și a județului, este mulțumită de măsurile luate contra elementelor rău-voitoare și primesc cu deosebită satisfacție asemenea măsuri pe viitor”. Aici, credem că era vorba
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
acestei secțiuni am descoperit și alte informații demne de a fi citate: „...Comitetul Județian se compune din 19 membri iar biroul județian din 7 membri din care 4 plătiți de U.T.M. scoși din producție (subl.ns.)”. Iată, deci, avantajele ștabilor utemiști: plătiți boierește, burdihanele pline și cămara familiei doldora de bunătăți în comparație cu ceea ce mâncau muritorii de rând, adică barabule fierte cu mămăligă și murături iar la felul I, borș cu buruieni. Meniul nu a fost născocit de noi ci tot
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și pemeriști luaseră o amploare fără precedent dar totul părea normal în sistemul partidului unic, lipsit aproape total de o opoziție sănătoasă și viabilă. Mergând pe linia trasată fără greș și fără abateri de către tovarășii de la „centru”, recte de la București, ștabii utemiști vasluieni reaminteau cu orice ocazie „necesitatea unirii tineretului”, iar tov. Iancu D. nu putea face abstracție de la regulă nici cu o iotă, măcar, scriind în „raportul” său următoarele: „...am arătat și explicat tineretului importanța Unificării (cu majusculă, în original
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
terminat în județeana noastră”, la care au participat numeroși tovarăși activiști de pe întreg cuprinsul județului Vaslui. Vom încerca să comentăm cele discutate atunci pentru a trage și o concluzie cât mai corectă. La această ședință a participat chiar și ditamai ștabul de la CC al UTM de la București, tov. Daia Gheorghe care, mai pe la final, și-a prezentat propriul punct de vedere. La început, a luat cuvântul tov. Paul Pavlov ce pe atunci era responsabil cu „propaganda și agitația” în biroul județean
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
secretar și noului birou „... să fie vigilent”. Împotriva cui, n-am înțeles, dar, vorba ceea (parafrazată): „ședințele lungi și dese/ cheia marilor succese!”. f. Haideți și pe la „întovărășirea” Miclești, „d’agi tova’ăși și p’etini!” Ce și-au zis ștabii de partid veniți de la Vaslui: „Dacă tot am venit la Miclești , haideți s-o punem de-o ședință și la întovărășirea din sat!”. Bănuim că s-a întâmplat așa deoarece procesul verbal de ședință a fost întocmit tot pe data
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
practică în realitate. Ocupanții de la răsărit se „aprovizionau” și fără știrea colonelului Sidorov pe care, probabil, nici nu-l cunoșteau. La un moment dat, armata roșie avea atâția colonei de nimeni nu le mai știa numărul, chiar dacă acest Sidorov era ștab mare, dar la București și nu la Bârlad, Vaslui, sau Huși. De fapt, ordinul circular nr.794.900/25 noiembrie 1944 fusese o încercare a generalului Nicolae Rădescu (1874-1953), șeful Statului Major al Armatei Române, de a stăvili cumva imensele
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
un kilogram de proteină, altfel, toată carnea ia drumul exportului. Deci ei, cei ce fură, se sacrifică, își jertfesc cinstea în favoarea poporului, Ciudată optică, dar semnificativă. La același capitol al eticii s-ar putea vorbi și despre răsfățul fiilor de ștabi, care nu numai că au de toate și fac ce vor, dar au și posibilitatea unui viitor mai... luminos. Un singur exemplu grăitor cred: la examenul de admitere la Facultatea de Medicină, de anul trecut, au reușit cam toți candidații
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Nae Stabiliment, despre care am scris și în prima mea carte și voi mai scrie și de aici înainte, pentru că io de fapt de la el am învățat cum e cu povestitul, îmi spunea cum s-a dus în casa unui ștab să-i monteze o chiuvetă. Care chiuvetă era mult prea mică și el calcula cam ce implicații psihologice ar putea să aibă chestia asta, faptul că acea chiuvetă nu are niște dimensiuni corespunzătoare, că sunt chiuvete pentru diverse tipuri umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poezia a fost privilegiul aristocrației. Însă nici sintagma poezie-sărăcie nu e lipsită de adevăr. Se spune că și parazitul e, în absolut, tot un aristocrat. Pentru că nici unul, nici altul nu fac nimic. După mine, ar exista totuși o poezie a ștabilor. A marilor mahări. Este vorba despre manele. Singura formă de poezie admisă. Doar manelele lui Puiu Codreanu, cel cu mintea cam slăbuță, îți propun o lume fără tensiuni. O lume roz, prosperă e aceea din manele. Mi-am luat mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
multicolor ce mergea pe role și nu trecea pe la cursuri. Acum lucrează la un doctorat extrem de serios, cu un tip care o vreme a fost ministru, un doctorat despre mobilitatea socială a elitelor comuniste. Adică ce mama naibii au făcut ștabii după ’89 încearcă să afle. Au intrat în politică, în afaceri, răspunsul e simplu, evident. Dar să descrii toate astea e fascinant. Mai ales că mulți dintre fiii ștabilor i-au fost ei colegi de liceu. Și în general, frecventau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mobilitatea socială a elitelor comuniste. Adică ce mama naibii au făcut ștabii după ’89 încearcă să afle. Au intrat în politică, în afaceri, răspunsul e simplu, evident. Dar să descrii toate astea e fascinant. Mai ales că mulți dintre fiii ștabilor i-au fost ei colegi de liceu. Și în general, frecventau cam aceleași medii. Lucrează cu nume extrem de serioase ale politologiei românești, traduce cărți fundamentale ale științelor politice europene. Ea, care la șaișpe ani a fugit în turneu cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și el nu se poate mântui. *** Într-o seară, biserica a fost gata. Mai era de adus clopotul și de înălțat crucea pe turlă. Ploua încetișor. A doua zi dimineața urma să fie inaugurat cu mare pompă, cu fanfară și ștabi de la regiune, Căminul cultural, iar tata ținea morțiș la gândul său: biserica să fie terminată înainte, iar în zori să se tragă clopotele. De aceea nu s-a lăsat și, împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care dăduse dovadă până atunci numai un asemenea gest nu anunța. Deși astăzi invocă des perioada în care conducea România literară, dl Breban uită esențialul: că a preluat conducerea revistei printr-o clasică lovitură de culise politică. Vila din cartierul ștabilor și celelalte “înlesniri la purtător” au venit după tipicul clasic. Mai mult, cred că gestul de mare curaj al dlui Breban l-a luat prin surprindere chiar și pe dl Breban. Va fi crezut că dă o dublă lovitură: fascinați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de o sinucidere... Or, omul cu care mă plimbasem de cu seară, cu care am glumit și am râs, numai fason de sinucigaș nu avea! Treptat, am aflat că murise în stare de anchetă din pricina legăturii cu un fiu de „ștab“. și, pesemne, zeloșii anchetatori n-au precupețit niscaiva lovituri de încurajare. Or, Crin era cu adevărat grav bolnav de ficat, și una din lovituri i-a putut fi fatală. O fi fost dus acasă, culcat în pat și lăsat în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]