286 matches
-
cu scrisul și „doctori” care dau cu tifla ghilimelelor) sunt cu duiumul, iar „fabricile” de diplome lucrează la turația maximă, potrivit principiului că pentru bani până și ursul joacă. Toată această extrem de profitabilă nelegiuire pentru cele două părți (răufăcătorii cu ștaif și beneficiarii cu pretențiile broaștei din fabulă), dar dezastruoase pentru neam și țară (când trăia, mama mea adesea se mira cu bunul simț al poporeanului simplu și onest: „Atâția oameni cu diplome și nu-s în stare să facă ceea ce
MODA DOCTORATELOR LA PLESNEALĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381035_a_382364]
-
PETROVAI - CUM TOATE SUNT LA NOI PE DOS, HOȚUL DIBACI E VALOROS ! Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pentru a se salva atunci când sunt prinși cu mâța-n sac, ticăloșii cu ștaif (politrucii ciocoizați și ciocoii politrucizați) recurg din ce în ce mai des fie la bunăvoința general-umană găzduită în maxima „A greși este omenește”, fie la cutremurător de profundul paragraf-angajament din rugăciunea Tatăl nostru: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Că
CUM TOATE SUNT LA NOI PE DOS, HOŢUL DIBACI E VALOROS ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381048_a_382377]
-
el pe mâna torționarilor mari și mici, vor mai trece câțiva ani până când lentul proces al destalinizării va îngădui afirmarea unor forme mai subtile de degradare umană, dar în conținut la fel de nocive... Spuneam mai sus că aproape toți occidentalii cu ștaif erau fermecați de acela care pentru W. Churchill reprezenta „un mare conducător revoluționar, strateg și om de stat profund” (Memorii, vol IV) și pe care Roosevelt dorea să-l vadă cât mai des. Numai generalul Charles de Gaulle nu s-
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
cu colesterolul? Vrei să-l trimit pe medicul meu să te consulte? E un tip priceput mi-a vindecat și o oaie la care țineam eu foarte mult... Pe când vorbeau ei așa, amical, cum se cuvine la o masă cu ștaif, prin ușile deschise larg pătrunse moartea. Atmosfera îngheță iar moartea, înfășurată în mătăsuri negre, păși elegant printre resturile de pe podea și făcu o reverență impecabilă în fața celor doi. Regele suspină ușurat! De fapt nu era chiar moartea, era doar ministrul
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
polifonică, romanul este una dintre cele mai reușite lucrări ale scriitorului Ion Catrina. O analiză detaliată se datorează și studiului domnului critic și istoric literar, prof. univ. dr. Marian Barbu, publicat în Revista AGERO, din Stuttgart, (24-08-2011), intitulat: PROZATORI CU ȘTAIF - ll - ION CATRINA (Caracal). Prezentul articol se dorește a fi o invitație la lectura unei cărți de calitate. Prof. Veturia Adina COLCEAG martie 2012 ------------------------------------------- Ioan CATRINA PĂPUȘA DE STICLĂ Roman (fragment) Peste câteva săptămâni, sătul de învățătură și de stat
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
nori. Portret resentimentar? Mai bine iau radiera și șterg totul: inclusiv păcatul originar! Așa că e o vreme super! Aș putea spune , chiar pa-ra-di-si-a-că! ...Pe un alt plan narativ Dio este antagonistul unei alte întâmplări, concentrice... ...Mă rog, un abis cu ștaif. Și foncție, nene Iancule! La ce renumerație îmi revine pe chelie didactică, zău dacă merită să-mi mișc vreun fir de păr! Auzi, fraiere, Doamna Nimeni te îndrumă și te controlează! -Copii! Dați-MI, caietele! Copilăria ia poziția de drepți
DEŞERTUL DE CATIFEA (7) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345394_a_346723]
-
la Cotroceni, după care ține-te trai pe vătrai cu un președinte-marionetă într-atât de mincinos și uns cu toate alifiile necinstei, încât legile deversate de parlamentari pentru binele și fericirea răufăcătorilor vor fi la țanc promulgate, iar nelegiuții cu ștaif, aflați în momentul de față după gratii, se vor îndeletnici cu numărarea zilelor rămase până la grațiere. Români, de un președinte care unește și întărește minciuna, frauda și nelegiuirea avem nevoie, ori de unul care dorește să vegheze la bunul mers
VOTUL RAŢIONAL ÎMPOTRIVA VOTULUI INERŢIAL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376845_a_378174]
-
cu mic dejun. 3. Pachetul Serată (preț 100 lei) - care conține participarea la dineu. * Dineul va avea loc în seara de sâmbătă, 6 septembrie 2014, ora 19.00. Vă veți putea bucura de meniul de epocă, degustare de vin cu ștaif, muzică de odinioară și recital live (interpret, Ștefania Mihăilescu). Pentru a vă integra în atmosfera epocii, vă oferim următoarele sugestii de vestimentație: culori pastel, bluze bufante, fuste lungi și ample, mănuși și umbrele din dantelă, șaluri, perle, pălării cu borul
CASTELUL MICLĂUŞENI VĂ INVITĂ ÎNTR-O „CĂLĂTORIE LA 1900” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372185_a_373514]
-
aceleași soluții duplicitare, dar care, prin surplus de șiretenie, depășesc de departe primitivismul celorlalți doi. Nerenunțînd (cum s-ar putea!) la vizitele de lucru pe magistralele socialismului, acesta trebuie să împace cumva ținuta mediului proletar în care se implică și ștaiful globtroterului pe la cancelariile lumii. Oricum, se poate face o socoteală simplă: prezidenții de republică, trei pînă acum, s-au mișcat duplicitar, una din fețele lui Ianus, severă și proletar-emblematică spre mase, cealaltă, șmecher-destinsă, spre rest. Ultimei înfățișări îi corespunde pălăriuța
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a bilabia, nu numai noi, naivii secolului, nu numai păsăroiul cu nas adulmecător, ci și cei doi ingenui moderatori de la 7 Păcate. 25 iunie Mă aflu, întîmplător, în compania cîtorva medici eminenți, ieșiți la o țigară, din agapa de mare ștaif, pe holul cu mochete pe care calci ca pe nori de vată. Mă și simt ușor stînjenit: mai pe la fiecare din aceste figuri marcante am trecut, reglîndu-mi mecanismul care, din cînd în cînd, face ca toba de eșapament de la fostu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu cei zîmbitori-mijiți ai personajului... istoric, cînd vedem cu ce ușurință obține tot ce-și dorește: avere, prestigiu... loc în istorie. Nici corsetele în care încearcă acum să-l pună justiția, să-i lezeze, adicătelea, prestigiul, nu-i pot anula ștaiful imperturbabil. De altfel, cu serenitatea lui olimpiană, ne anunță, o! nu insidios, ci ingenuu-ritos, că domnia-sa crede (în continuare) în justiția română. Da. Zădărît (v. Creangă) finalmente de năsosul ronțăitor de ziare televizate, omul-istorie atinge momentul apogetic al apariției
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aia a lui, fost eden al minunilor lumii, azi supraviețuind în ambițiile vetuste ale bătrînul tunicar. Sinistra (adică de stînga) istorie a tunicii. Moment cînd codul sovietic al manierelor elegante recurgea subit la garderoba decadentă: Hrușciov descălțîndu-și luxosul pantof de ștaif mic-burghez și amenințînd cu el Adunarea ONU. Știa prea bine Nikita că într-un conclav subțire ca acela n-o putea face cu cizma ostașului eliberator. (O lacună istorică totuși: nimeni nu ne-a lăsat mărturie a ce mirosea pantoful
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fel de figuri inimaginabile azi, literați aliniați sau mîrîitor-iconoclaști, pictori interbelici (unul din ei, școlit la Paris, întreba speriat și dezorientat: ce se mai pictează, dragă?), pictori tineri, în vogă (proletcultistă), universitari turbulenți (Cuciureanu avea teribil aplomb în a strica ștaiful cîte unei agape a "colegilor", la Casa Universitarilor, găsind frapierelor întrebuințări nu tocmai nobile), sculptori, actori, mamoși, birjari, vînzători de flori (Baronul... Baronul), balerini, psihiatri, atleți, cetitori în stele, instrumentiși, notiști sau doar simpli... urechiști. Dețin trei amintiri cu inconfundabilul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
P.S. Dacă totuși vreunul din "boemii" cu mail de azi e curios să știe cum arăta boema de ieri, îi recomand pe ultimul ei mohican, fabulosul Miki Zaim, a cărui casă din Petru Rareș 11, oricînd deschisă, îi conservă irepetabilul ștaif. 3 mai Dacă perniciosul complex al ilegitimității, oricît ar fi el de ascuns sub obrocul electoral al unei Românii denaturate, înseamnă drama postbelică a aceleiași Românii, alt complex, cel al imposturii intelectuale, în cazul, printre atîtea altele, al unui Gherman
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
civilității românești. Pentru că, nu-i nici o noutate, ce se întîmplă, din punctul acesta de vedere, la Iași, se întîmplă și la București, și la Timișoara (evident, nu și la Tîrgu Frumos). Ceva esențial s-a modificat. Dacă imediat după război, ștaiful sindrofiilor la cel mai înalt nivel era dat de grotesca împerechere a proaspeților ștabi de "origine sănătoasă" cu polcovnicii sovietici zornăitori în decorații, a rudimentarilor kaghesecuriști cu niscaiva siluete distinse ajunse aici, cum oare? din acea Românie care încă mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bazîndu-se exclusiv pe tot mai deasa pătură de parveniți cu dosar muncitoresc-țărănesc. Hărăzită de noua istorie să pună țara la cale, dar să și dea strălucire zaiafeturilor de partid. Cocul à la Găinușă, costumul à la cioclu, trebuiau să impună ștaiful proletar, recurgîndu-se însă, mde, tot la ținuta burgheză (Tunica leninistă era doar pentru vizitele de lucru). Unsprezece ani de viață (aparent) fără dictatură au modificat, iarăși radical, tiparul. Aceleași împerecheri insolite. Odraslele foștilor "factori de răspundere", călătorite în Occident (unele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nopții și nu pe un post de radio al vreunei familiuțe, ci pe cel național un dialog ce pare, la prima vedere, de un incitant interes: redactorului însetat de adevăr i se destăinuie un domn avocat așa sună legitimarea cu ștaif interbelic dar și plin burduf cu amintiri din comunism. Regim pe care, de altfel, nici nu-l numește așa. Nu-l numește nicicum. Lăsîndu-ne a crede că și comunismul, vezi doamne, e un răstimp ca toate răstimpurile normale ale istoriei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bretonat-disponibilul său sport nautic. Ce "Ia-mă cu tine-n America sau Asia"! Ce "La mare, la soare..."! Răsuflate! "Pap, pap! 9 mm, găurica-n cap". Ăsta-i refrenul! (BUG Mafia parcă, nu?) Prin anii șaizeci, la un vernisaj cu ștaif de partid și de stat, atemporalul Craiu, scos din țîțîni de vecinătatea, pe panou, a unui "coleg" cu pictură-mesaj, nu găsi altă soluție pentru revoltata-i indignare decît manevra demențial repetată a dezbrăcării și îmbrăcării hainei. În absența totală a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
săptămînă de trăit". E genul de anecdotă după care se topește monstrul academic Ravelstein, apelînd pentru asta la nesecata mină a prietenului său, naratorul din recentul roman omonim, alias Saul Bellow (Nobel, 1976). Asta, așa, ca să mai schimbe un pic ștaiful de campus cu relaxata deriziune. Istoria picturii românești e o perpetuă schimbare. Schimbare de canon, schimbare de optică personală. Dacă nu avem în vedere canonul pre-Aman, oricum nestructurat, apoi cel postmodern, la fel de precar aglutinat, atunci putem numi două mari orientări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lor, îi întreb: mă, voi sînteți turci? Îmi fac cu ochiul. Ochioasele noastre sondaje: dacă e vorba de intrarea în selectul club european minimă reținere din partea majorității. În schimb, aceeași majoritate e gata oricînd să puie de-o grevă cu ștaif socialist. Cînd, după ce i-a tras clapa polismanului, Stan îi face cu ochiul lui Bran, înseamnă că scorul a devenit iar favorabil binelui. Esopismul românesc și-a aflat în literatură patul germinativ cel mai reavăn. Pe lîngă cei cîțiva, foarte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vedere acea societate vieneză fin de siècle, spre care încă ne uităm cu ochi mirați, nevenindu-ne a crede că pe lume ar fi existat așa ceva. Și atît de aproape de noi. Protagoniștii din șampanizata operetă, plictisindu-se de traiul cu ștaif sclipitor, își doresc pentru o noapte să facă pușcărie, să simtă adică pe propria piele ceva ce alți semeni de-ai lor, năpăstuiții soartei, îndurau ca atare. Numai că și pentru aceștia din urmă zdupul nu era o Jilavă sordidă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
artei ieșene actuale rămîne Cupola, cu dinamica ei incitantă, într-o continuă alternanță stilistică. De recunoscut Uniunii Artiștilor Plastici rolul de manager profesionist al galeriei! Nu singura, evident, la discreția acestei efervescențe fără contenire, existînd și alte spații, unele cu ștaif subțire, altele de o frustă provocare, dar unica în stare a lua pulsul unui oraș de anvergura Iașilor. Fără a cădea în caraghios patriotism local, să recurg la o juxtapunere ce pune Cupola în avantaj. Întîmplarea făcînd să mă aflu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lady ce este și-o șterge. Nu pot rezista a trece contrapunctic la... alte voci, alte încăperi, ivindu-se acum, brusc, flash-ul unui moment congener, consumat, și el, matematic repetat, de data asta însă într-o sală de aurit ștaif aristocrat, purtînd numele unei Aglae Pruteanu (care nu s-ar fi ocupat nicicînd de... defectele limbii). Nelipsit de la nici una din mesele frumos fardate ce urmau premierei, calamburgiul personaj al protipendadei locale oricum vesel contaminant în mohorîtul răstimp avea uluitoarea dexteritate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
student al magistrului, mare calamburgiu de locantă, intra în convulsivă transă comică, arunci cînd profesorul începea să-și dezvolte sobra intervenție publică. Numai tusea lui cronică îi întrerupea dezmățul hilar. Și tare nu cred că nu dibuise, el, pișicherul, sub ștaiful magistrului, bruma de... autoșagă. Cum, la fel, nu aș risca în cazul celuilalt academcian ieșean, Alexandru Zub, fost coleg de promoție universitară și autorul unei doct măgulitoare prefețe la albumul meu Uși celebre, Uși umile. Vrînd să-i atrag atenția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inspirat subiectul. Mă gîndesc să mă reapuc de vechea mea afacere cu rame. Ar trebui! zic cu Însuflețire. PÎnă la nașterea copiilor, Suze făcea niște rame absolut mortale. Îi erau cerute chiar și la Liberty și În toate magazinele cu ștaif! — Pe bune acum, dacă Lulu e-n stare să scrie cărți de bucate, eu de ce să nu fac rame? zice Suze. Iar ăia mici n-o să moară dacă o să muncesc și eu cîteva ore pe zi, nu? Tot mamă bună
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]